Schimbările sunt binevenite

Unele postări de pe blog au intrat sau vor intra pe privat. Nu merită să tot privești în trecut ca printr-un geam murdar dacă trecutul ăla te amărăște.

Muncesc exact ce îmi place. Învăț mereu. Consum și voi consuma multă energie și vreau să fie pozitivă. Și pentru colegii mei și pentru oamenii cu care intru în contact. Evit interacțiunea negativă. Așa ajung acasă la familia mea cu inima curată că am mai făcut ceva util. Tag: dacă îți iubești munca e grozav, poartă-te în așa fel încât să te placă și oamenii.

Vreau să scriu despre joacă, jocuri, iubiri, amintiri, ciocolată, cafea, puzzle, călătorii, mici trucuri de relaxare. Cine intră aici, va găsi un conținut bun sau nicio postare nouă 🙂

În ciuda faptului că am puțin timp liber, tot găsesc timp și pentru hobby uri. O să te învăț și pe tine!

Nu vreau să dau uitării tot ce-a fost sau e greu în viață, vreau să-ți arăt că dacă tu faci tot ce poți și știi – cât mai bine posibil, dacă ai credință mai presus de simpla speranță, dacă nu trădezi pe altul sau pe tine, poți ieși cu fruntea sus din orice situație.

Am prilejul să-mi retrăiesc copilăria și vreau s-o fac. Corect adică. Într-o dimineață m-am întrebat de ce nu m-am mai trezit niciodată fericită ca și când eram copil fără griji? Chiar așa viață grea am eu sau îmi las fricile să mă conducă? Cu frică sau constiința pătată, nu poti dormi bine. Nu te poti trezi bucuros. Indiferent că mergeam în concediu sau la muncă, eu nu am mai fost fericită dimineața. Și acum știu de ce. Și vreau să schimb asta. Trebuie să mă iubesc și eu puțin pe mine. Fără orgoliu!

Tot scriu la cartea mea, cartea vieții până la urmă, cu SFul ei cu tot, dar până nu simt eu că e conturată bine 80%, nu încerc să @scot. Asta nu mai e un basm pentru adulți, măcar să trezească ceva puternic în cititori.

Trebuie si vreau să râd mai mult si să văd și binele din rău, că e din belșug! Așadar vreau să vă fac din nou să zâmbiți, așa era naiva și îndrăzneața Hapi.

Aș redenumi blogul, aș adăuga de fapt noul motto, aș vrea să scriu si review-uri dar încă nu știu cum să fac asta. Prima parte 🙂

Vreau să trăiesc în prezent chiar și atunci când prezentul nu-mi convine. Când sunt tensiuni cu copilul, prieteni, colegi, când mi se pare că nu mă descurc. Totul trece si eu nu trăiesc prezentul! Simt intensitate pentru ce-a fost ieri sau ce va să fie. Iar imaginația n-are absolut nicio treabă cu clipa de Acum.

Cât despre @descurcat, Dumnezeu (un cuvânt demodat, duce cu gandul la o persoană – dar o Prezență fără putință de-a fi descrisă), El m-a ajutat mereu să trec de greutăți, chiar și la limită.

Vreau să închei zilele cu un sărut, o rugăciune prietenească înspre oricare cer sau pământ, o clipă de meditație și bucuria că exist aici. Vreau să învăț să fiu fericită iarăși dimineața, chiar dacă cineva strigă trezește-te iar altcineva mă pocnește cu chitara din plastic în călcâie…

Să-mi fiu credincioasă mie și oamenilor cu care interacționez, că de altfel sunt puțini, de ce să fușăresc relațiile cu ei? Si dacă ei nu vor răspunde la fel, să ajung la simplitatea de-a pricepe că așa e Viața și că în jocul ăsta tu-ți poți crea propria stare de spirit, indiferent câtă urgie e afară.

Nu, nu m-am rebotezat, nu am fumat nimic, nu mi s-a întâmplat ceva peste noapte. Minunile mici și importante vin pe nesimțite și sunt cele care-ți schimbă viața.

1 iunie – care-i măsura iubirii copilului?

In urma cu 5 ani viața mea era absolut diferită. Eram singură și nu aveam nici un plan de viitor. Nici nu știam că eu aș putea iubi un copil. Eram precum Cristina din Anatomia lui Grey (fara cariera): hei, nu iubesc copiii. Respect copiii, nu ma intelegeti gresit – spunea ea – doar ca nu îmi trebuie sa-i cresc, nu aș fi o mama bună.

Și cunoștintele mele fara copii sunt multe – femei frumoase cu o viață plăcută lor și care se împlinesc prin ele însele, prin ce fac zilnic, prin prieteni, si ele au greutațile lor. Însă eu nu eram deloc împlinită numai că, în afară de  brusturele de probleme care s-au abătut asupra mea, nu aș fi putut spune: m-ar salva cutare situatie.

Ei bine, azi știu că măsura iubirii copilului tău e cea a unui Dumnezeu atotputernic care te încearca precum pe Iov și apoi te cinstește ca pe un Sfânt.

Nu e egală. Nu suntem noi părinții nici Iovi nici Magdalene, majoritatea suntem pe-acolo pe la mijloc.

Știi cât îl iubești după ce ai trecut de oamenii care vă privesc, înghițindu-ți lacrimile și mângâindu-i ceafa transpirată, încercand să-i oprești pumnii mici care se abat asupra ta într-o încercare neputincioasă de-ați spune că nu mai știe cum să oprească furtuna de informații și tentații din capul lui. Ai trecut de asta fără să-l ameninți, fără să-i spui că acasă-l așteaptă vreo pedeapsă. Ai trecut ignorând vocile de pe margine.

Știi cât îl iubești după ce=l duci, că așa-și dorește,  în locurile în care știi că se pot produce tantrumuri și crize care se numesc “eu am nevoie de tine, oricât de supărată ai fi tu acum și oricât de tare te-aș enerva. “

Când preferi să treci și să pleci ochii pe lângă vecinii cărora le-a scos limba sau care n-au putut să se odihneasca la amiază din cauză c-au crezut că îți schingiuiești copilul. Dar tu ești cu inima curată și știi că e doar o etapă. Că nici Dumnezeu nu se leapădă de tine după ce-ai făcut cu adevărat cele mai monstruoase păcate – în sensul de a face rău voit altora, asta numesc eu păcat.

Măsura iubirii copilului e  reciproc dumnezeiască, altfel nu ai putea să treci și să rămâi relativ normal  după  toate încercările, fricile, provocările sau durerile pe care le presupun creșterea și îngrijirea puiului de om.

Fără să-l faci să se simtă neimportant. Fără să-l terorizezi (el da, o va face cu tine sau așa vei simți tu!).

Fară să-l lovești. Fără să-i spui că nu e ca Anuca, Raducu, Diana, Ioana, Costel și Marcu. Că ei sunt cuminți si numai el, copilul tău e altfel sau chiar rău. Vă amintiți oare când părinții voștri vă spuneau în față sau absolut fără să-și dea seama că verisorul cutare e mai bun la x materie sau fratele nustiucui a luat cerbu de aur la categoria mimă și voi n-ați reușit? Vă dați seama cât v-au știrbit  comparațiile alea? Tot comparabili si insuficient de buni rămâneți dacă nu schimbați macazul cu copilul vostru. Și cu voi înșivă.

E dumnezeiască iubirea pentru copil pentru că tu, ca mama, auzindu-l ca spune: nu mai esti mama mea, nu mai vin cu tine, eu stau aici la joacă, nu te iubesc! poți să-i spui blând si tremurând înapoi: bine, dar eu te iubesc. Si atunci ceva se schimbă.

Read more

Puzzle de 1000 de piese – jocul prin care mă relaxez total

Bine, dincolo de titlu, hai să-i spunem o mică obsesie care m-a prins. Și pe mama la fel. În urmă cu 6 luni aș fi jurat că eu n-aș sta să caut 80 de bucățele mici care parcă arată identic, să le sortez, rotesc, darmite să fac o pasiune și-o delectare din puzzle.

Știți cum te simți când ai multe de rezolvat și mai ales când nu găsești soluții sau vii obosit de la serviciu si nu poți să te joci imediat cu copilul? Ei bine, 30 de minute de puzzle, mie-mi rezolvă aceste probleme și mă umplu de energie! De ce? Pentru că-mi place așa de mult (nu e nici graba si nici nervi ca nu le gasesc repede si chiar nu sunt o divă a răbdării!) și îmi alungă tot stresul zilei!

Așa că-mi permit câteva idei, sfaturi pentru începătorii de puzzle. Sunt importante dacă faci puzzle pe termen lung, de fapt, după câteva săptămâni, fiecare învață să personifice cumva hobby-ul ăsta.

Cum a început? Am găsit o cadână  dansatoare la kaufland.

Adică nu era printre rafturi ci într-o cutie, lajucării. Si costa doar 20 de lei, la reducere, arăta așa de bine, mi-am spus, poate-l fac cadou cuiva. Dar oare chiar e cineva pasionat de puzzle? Să ai atata răbdare și mai ales timp și… și de ce? De ce să nu citesc, de ce să nu scriu dar de ce nu aș putea cumva să le îmbin pe toate?

Am vrut să văd totusi piesele căci Tudor s-a apucat de un puzzle de 60 de piese și-i plăcea să aleagă marginile. In timpul ăsta, pe podea, eu studiam cu lupa micile malformatii uluitoare si colorate. Nu căutam nimic, îmi era gândul în altă parte. Și găsesc un acoperiș mic galben, un colț. Mai găsesc ceva ce părea că s-ar potrivi. Încet, petrecându-se marea minune că Tudor se juca alături singur, construiesc o căsuță. Dar nu numai asta! Gândurile mele s-au disipat, erau oricum inutile si îndreptate omenește către anumite probleme, imaginare sau ba. Si am devenit total prezentă iar micile bucăți cu tentacule m-au acaparat și m-am umplut de  pasiune și veselie. Ahaaa, serotonina. Brusc, voiam să ajung la rochia fetei, în cel mai bun sens. Tudor voia sa ma ajute să caut margini. Și așa au trecut vreo două ore iar restul e poveste.

Din propria experiență

Read more

Nu îl iubeam, de ce să mă mărit?

E vremea să zâmbim. Acest articol e un pamflet, o telenovela de orășel. Dar mi-am zis că e păcat să-l las în draft

Nu știu de sunt lucruri sunt mai dezagreabile în pseudo-realitatea asociațiilor de persoane traditionale din România decat muierea aproape frumoasă și nemăritată, bărbatul foarte șarmant și însurat, masa de Crăciun fără sarmale și ficăței în whisky.

În vest, daca te întreabă unul dacă ești sau ai fost măritată și spui nu, zice: Bine. Îți arată dinții si eventual, schimbați un număr de telefon. Ori păreri despre ultimul film de la Cineplex.

Aici, nu trebuie să spui nimic, asociațiile de persoane știu. Mai trebuie să afle doar cu cine te (mai) culci ca să poată intui lângă cine te-ai trezit. Că parcă despre asta e măritatu: culcat, sculat.

Bărbații seriosi te întreabă daca nu bei o cafea. Sincer, dacă beam jumate din fiecare ceașcă ce mi s-a oferit de când am venit în oraș, făceam ADHD. Așa că-mi beau cafeaua din expresoru ăla roșu din Auchan iar bărbații serioși au dispărut ca prin minune.

Cei divortați – de când n-ai mai făcut sex-  că cică dragostea trece prin stomac și nu vor să te șocheze. De obicei le spun că-s frigidă și rânjesc dar jumate din cei patru care m-au interogat pe stradă, până acum, nu știau ce-I aia și m-au întrebat dacă pot să-mi recomande vreo marcă sau să-mi care frigideru-n casă.

Ăștia trecuți de 69 de ani, dacă bănuiesc c-ai avut un trecut presărat cu gerontofilie, te invită măcar să le scoți banii din bancomatul de la Banc Prost că ei nu au ochelarii la ei, în rest, e floare la ureche să apese touch scrinu. Extrag sume de-astea care ar trebui să amețească orice mămică suptă de toate puterile de pruncu din dotare. 500 de lei doamnă, scoateți doamnă 700, să fie acolo.

– Ia uitați-vă, îi îndemn de fiecare data, haideți să vă arăt. Nici eu nu știam până acum patru ani. Pun frâna la căruț. Ei se scarpină-n fund sau sub brat: dapoi lăsaț că ș-așhe nu mă știu io. Nu văd. Nu pricep. Nu țân minte. Nu nimeresc.

Read more

Batrana doamna care mergea la biserica

In urma cu multi ani faceam practica –si scoala la Dej, mai mult eram pe sectii, cam in fiecare dupa amiaza. M-am împrietenit cu un baiat, statea cu matusa lui, era de prin Fagaras el.

Matusa, o batranica undeva la 80-84 se ținea bine, de la păr vopsit pana la ore la coafor, că isi permitea si fusese medic, isi pastrase obiceiurile cum ar veni. Initial mi-a placut de ea, o vedeam mai des ca mergea la biserica in fiecare zi (sau cand era slujba), era nelipsita de la biserica. Tot singura si foarte aspra-mi parea, dar nah, mintea agera, relativ sanatoasa, cum spuneam îmi placea de ea. Într-o zi, m-aștepta (sa zicem Adi) cand am iesit de la derma si undeva pe un hol, am apucat sa aud o discutie aprinsa. Era el cu matusa lui, pe care ulterior aveam sa aflu ca trebuie s-o conducem la… biserica.

– da fâța asta a ta nu poate calca pe la biserica, ar trazni-o?

– Noh, lasa-ma, nu-mi mai face de-astea, Eleno, ca ma iau si ma duc, ce treaba ai matale?

– mă-ta preuteasa și femeia asta numa ruji si haine elegante si nici cruce nu-si face cand trece pe langa Sfanta Biserica, daca ai fi fii-meu eu nu te-as lasa sa iesi cu ea, ca ce poate să-ț aduca Asta bun? Una fara Dumnezeu?

Dumnezeu era, ca si acum, in Inima mea si inima mea era uneori blanda si uneori durea si uneori asteptam sa-i treaca ce mai suferea… Nu aveam timp nici atunci sa merg la biserica,poate  nici nu îmi doream si nu aveam de ce sa explic cuiva in ce consta credinta mea sau ce parere am eu despre religie. (voiam sa merg la anumite manastiri sau la biserici dupa ce se termina slujba si imi placea de pe atunci, imi doream sa ajung si-n moschei si-n sinagogi ca eu puteam sa-l simt pe Dumnezeu peste tot in jur)

Read more

Parinte singur la grădinita

Apropo, invat sa pictez si nu e autoportret…

Ti-e greu. De aceea  îti arăt că m-am întors, sunt veselă, suntem bine, I m the best single mom(Yeahhh) si ne vom păstra umorul.

Mie si teroristului mic ne e dor de tine, iacă-tă semnul că suntem ok:

Dimineata l-am lasat eu la gradinita. De data asta, la cea corectă.

De obicei, îl duce mama. Cand spun ca l-am lăsat la gradinita, e cam literal pentru ca a intrat copilul pe ușă pe langa o doamnă pe care n-am vazut-o-n viața mea. Nu m-am panicat, cred ca e personal nou la gradi si apoi, cu masca, putea sa fie si Smiley. (e rău că nu știu cine lucrează la grădinița lu fii-meu? Da de ce ar fi? Nu-i gradinita lu fii-meu ca-i a primariei, a orasului)

E mult mai destept decat mine. Cand am iesit din casa, si-a luat singur ghiozdanelul, eu doar am pus mancarea si apa.

Cand am ajuns la serviciu, am constatat ca plăsoiul meu a rămas la preșcolar si ca  trebuie sa supravietuiesc cu-n sandvis si un baton vegan de 125 grame.

Doamna educatoare  se descurca, are acolo o caserola cu ciulama de legume, niste ardei si morcovi proaspeți, nefierți dar taiati (zici ca-s cusuti cu ata, ultima data am ajuns la stomatolog), doua sandvi;uri simple cu unt si intr-o punga, niste fructe uscate – țin post pentru prima dată in viata. Sper sa nu-i dea si cafeaua, c-am lasat si cafeaua. E prea tarziu sa sun, ce se poate întâmpla daca bea o gură? T Rex cu cafea la bord – maxim sa-mi  dărame peretele fals din living sau sa redecoreze cu acuarele canapeaua lu bună-sa. Asta daca vrea s-o bage pe ea la teste.

Mie ar putea sa-mi scuture cele 10 puzzle-uri începute si sa își vopseasca vehiculul  in atelierul de acasa, cu fondul de ten de la Clinique. Stie exact ce ma scoate din minti, asa încat sa fug in baie sa numar tare pînă la 17  si sa fac pranayama. E super distractiv, exact asa cum mi-ai povestit tu c-o sa fie intre 3 si 4…

Ca la 34, numai ca nu-ti mai dă nimeni cadouri de ziua ta.  

Read more

Ce produse folosesc pentru machiajul natural, 40 plus

Acu mulți ani scriam aici cu mult entuziasm si greșeli de ortografie despre absolut orice, dar si despre produsele de beauty pe care le foloseam. Mai apoi, după 30 scriam realitatea despre “cremele fac asta minune” – versus “chirurgul estetician face asta minune”, si abia apoi cremele si alte produse.

Later edit: cineva mi-a spus odată că nu ar trebui să scriu, să spun cuiva că am apelat la chirurgia estetica, mai bine zis la proceduri invazive: injectare hialuronic si botox pentru ridurile fine. Ei bine, eu nu am nici un motiv să ascund asta, nu sunt vreo divă, nu am treabă despre felu in care m-ar privi cineva ca fiind urâtă sau frumoasă, nu am exagerat, am făcut ce mi-am permis si ce mi-am dorit pentru etapele vârstei. Nu am de ce să spun că pielea mea e minunată si radianta ca la 20 pentru că folosesc 8 creme scumpe, cand eu nu am timp evident de un asemenea ritual zilnic. Chirurgia estetică minim invazivă e grozavă pentru cine si-o doreste si are bani pentru ea, chirurgia estetica e in aceeasi masura accesată de către bărbați. Cum altele înțeleg că a-și pune fațete dentare tine de îngrijire, așa văd si eu tratamentul tenului cu acid hialuronic. Așadar, dacă sunteti într-o etapă a vieții voastre în care vă doriți si vă permiteti nu ezitati să faceți o vizită unui estetician bun. Procedurile efectuate de mine – unde si preturile de atunci, se regăsesc la o căutare pe blog.

Astazi, ca să mă relaxez si să nu las blogul fără postări până când va reveni pofta de scris, vreau să vă povestesc versiunea mea despre o întrebare si-un răspuns. Întrebarea e adesea un compliment, răspunsul o minciună. Doar n-o să stai la taclale să-i dai unei relativ-necunoscute toate detaliile astea.

  • Ce folositi doamnă ca să arate obrajii atât de perfecți? Dar tenul așa strălucitor si curat, proaspăt, fără pete?
  • Ah, absolut nimic, numai cremă hidratantă foarte bună, așa mi-s genele.

Sigur, poți să-i spui asta unei școlărițe. Ca să nu fiu rea, totusi, există o mică exceptie: sunt persoane mai plinuțe de 30, 40, 50 (care ar trebui sa vadă acest plus pe care-l au si sa-l exploateze maxim) a caror ten este plăcut si strălucitor, indeed, usor de întreținut cu o cremă si – recomand eu – un iluminator. Dar întotdeauna si la ele curățarea feței, demachierea, tonifierea este baza rutinei zilnice la îngrijire.

Zilele acestea nu prea mă machiez înainte de a pleca la birou si, dincolo de asta, nici nu doresc să apar cu aspectul unui ten obosit si adesea cu cearcăne, masat puțin cu o cremă. Insist mult pe faptul că crema aceea poate fi Nivea Q10 sau Dior cu bambilici, dacă tenul tău a fost supus unor injectări cu acid hialuronic sau cearcănele tratate astfel(cu acid), efectul cremei este fix acelasi. Ea hidratează, asta trebuie să facă! Promovarea unor creme extrem de scumpe care promit să arătati mai tinere cu 5 ani, în 12 zile de la folosire, au la bază de cele mai multe ori aplicarea pe un ten îngrijit la estetician. Efectul e obtinut in 3 minute sau 3 zile cu până la 500-600 euro.

Si neapărat vreau să subliniez asta pentru tinerele adolescente care mai cred că numai noi babele de 40 plus avem riduri. Asteptati putin, nici nu o să vă dati seama când o să vă strâmbati în oglindă si n-o să vă placă ce-o să vedeti la colțul ochilor. Nu că îmbătrânirea nu ar fi un proces natural, nu discut despre frumusete ci despre dorința fiecăreia de a arăta într-un anumit fel, după posibilități.

Acu, dacă fanul tău e Șoșoacă, eu nu vreau să te conving că Udrea e mai brează, vreau doar să cunoști mai multe trucuri ca să alegi ce ți se potrivește.

!! despre crema hidratanta si sau fondul de ten – a fost extrem de important pentru mine mereu, de multi ani – să aibă factor de protecție! Așa puteti preveni sau întarzia petele solare, hiperpigmentarea. Dar dacă îmi spui să dau în plus cu 500-600 lei pe crema hidratantă față de o vaselină, ca să arăt mai fresh cum se spune, nu sunt dispusă. Mai bine strâng acei bani pentru clinica de chirurgie estetica, ban cu ban, an cu an. Apoi da, iau o cremă cu mai multe proprietăti care să întrețină bine ceea ce a fost deja aranjat de un specialist.

Ritualul meu de machiaj nude, în fiecare zi

Read more

De ce ne vaccinam anti Covid19?

Vaccinurile antiCOV te protejeaza în primul rand si cel mai important – de o formă severă a bolii, spitalizare si… deces.

Chiar daca se intampla ca tu sa iei Covid19 la un moment dat, studiile indica faptul ca vei avea o forma usoara.

Poate vaccinul sa ma “imbolnaveasca” de Covid19?

Nu.

Sunt cateva tipuri de vaccinuri autorizate pe piata. Toate iti invata sistemul imunitar sa recunoasca si sa riposteze impotriva virusului care cauzeaza Covid19. Uneori in acest process de “invatare” a organismului poate sa apara febra sau alte simptome. Ele sunt de fapt normale si arata ca organismal incepe sa construiasca o protectie.

In mod normal, organismal uman are nevoie de cateva saptamani pentru dobandirea imunitatii maxime dupa vaccinare. Asta inseamna ca o persoana se poate infecta cu Covid19 imediat inainte sau dupa vaccinare si sa aiba simptome. Vaccinul nu a avut suficient timp pentru a oferi protectia.

Sa-mi fac vaccinul daca am avut Covid19?

Da! La ora actuala expertii nu stiu cat timp esti protejat impotriva virusului dupa ce te-ai recuperat. Imunitatea pe care o capata o persoana dupa o boala se numeste imunitate naturala si variaza de la individ la individ! Studiile de pana acum au aratat ca imunitatea naturala nu dureaza prea mult. (surse; www.who.int)

Care e diferenta intre vaccinurile de pe piata? Ce e AstraZeneca, cel mai nou aprobat?

(com personal: pai in primul rand e vaccinul pe care si l-a facut Emil Boc, de-aia l-am „ales“ si eu :P)

Vaccinul AstraZeneca este un vaccin monovalent compus dintr-un singur vector adenoviral modificat (un virus inofensiv), care transmite celulelor umane „instrucțiunile” necesare producerii proteinei Spike unice, specifică virusului care provoacă boala COVID-19. Sistemul imunitar al persoanei recunoaște că această proteină specifică nu ar trebui să se afle în organism și reacționează prin producerea de mijloace de apărare naturale împotriva infecției SARS-CoV-2.  (Ema.europa.eu)

Prof Jorg Timm seful departamentului Virologie de la clinica universitara din Dusseldorf: rezultatele acestor vaccinuri, cu greu pot fi comparate. Vorbim de studii clinice in tari si culture-persoane absolut diferite, apoi, au fost luate-n considerare numai cazuri simptomatice. Ce conteaza pana la urma este eficacitatea impotriva imbolnavirilor grave si a deceselor si la (aceasta) toate trei sunt foarte bune!

Cu toate acestea, vaccinul dezvoltat de Universitatea din Oxford (Regatul Unit) și de gigantul farmaceutic a cunoscut eșecuri și îndoieli cu privire la eficacitatea acestuia pentru cei peste 65 de ani și în fața variantei virusului care dă Covid-19, detectată inițial în Sud Africa, dar acum prezentă în multe țări.

Pentru OMS și experții săi, acest vaccin se potrivește perfect proiectului de lege pentru prioritatea momentului: limitarea severității și mortalității unei pandemii care a luat viața a 2,4 milioane de oameni în puțin peste un an de zile. (hotnews.ro 15 februarie)

Read more

Efecte a(d)verse dupa ce mama s-a vaccinat anti Covid19

Ca o fiică grijulie, am avertizat-o din timp pe mama că mari somități de pe facebook, (jucăria ei pe care încet, o înlocuim cu puzzle) spun vorbe foarte urâte si grele despre vaccin si reacții.

Cum ar fi?

 Pai… o doamnă, nu-i dau nume, zice că după un timp ai pus-o, atunci să vezi… Că nu se știu reactiile pe termen lung.

Mama, serioasa, alege bluza cu care merge la vaccinare si dă replica:

– dragă, la varsta mea, sa-mi spună exact, nu asa, că ai pus-o în timp, că de-astea am auzit eu destule. Cum, cand si cu cine!

(fara replica)

O senatoare din AUR zice că ți se poate șterge matricea natională de la vaccin.

Imposibil. Mi-au scos-o cu totul anul trecut la Stanca, acu e alta. Funcționala, nu nationala.

Si Steer zice că de la antigripal facem toti Covid și că Victor Orban ne obligă… Steer ne-a făcut prosti pe toti care-am făcut antigripalu.

Nu-mi mai zi de-astea! Treaba ta cu cine te certi. Victor Orban are aceleasi efecte adverse ca Steer! Io vreau sa traiesc sa-mi vad pensia mărită. Nesimțiții! Aia si-a vaccinat copiii, p-ăsta m-ai pus să-l votez si avem numa efecte adverse în județ!

(nu pentru el am votat ci pentru oamenii PNL din Cluj, mooooama!!)

Steer mai zice că o asistentă din altă țară a murit la 48 ore de la administrarea vaccinului.

Ăsta-i rimelu? Auzi, tac-tu a murit la 2 ore după ce a băut ultima sticlă de spirtoasă și nimeni n-a făcut vreun raport. Hai c-am plecat

Reactii post vaccinare

Read more

Conf Dr. Ciortea Răzvan – unul dintre cei mai buni obstetricieni din Cluj, profesionistul preferat de viitoarele mame

 

!! Acesta NU este un material plătit si nu reprezintă punctul de vedere al vreunui Spital sau Clinici din Cluj. Este o discuție structurată care se axează strict pe conversația personala cu dr. Ciortea vizavi de curiozitatile medicale din obstetrica ginecologie  în contextul pandemiei de Covid19.

Ajung la Stanca într-o zi friguroasa, una din acele zile în care încerc sa renunt de tot de țigări. Am trecut si pe la biserică. Problema mea e că nu doresc sa le las. De tot. Lânga clinică, dupa un pom, un posibil tătic îngrijorat, fumează. Intru, sunt curioasa care-i procedura. Dau de portar. E afara, discuta si glumeste cu niste cunostinte. Ma opresc în fața lui, astept sa-mi pună un scanner pe radială. N-o face, asa ca intru în prima sală de asteptare.

Am ajuns mai repede si-i scriu medicului, ca îl aștept.  Sala de la gardă- urgente pare goala, de fapt, o doamna intră, alta iese. Vreo trei, patru asistente sau rezidente se ocupă de paciente si fac o fluidizare buna. Una dintre ele mi-a dat sa completez un formular si mi-a verificat temperatura.

Dr. Ciortea  vine sa ma culeagă de la intrare si mergem roata, prin curtea spitalului ca sa evitam circuitul intern.

Intrăm în cabinetul – camera de garda pe care-o împarte cu Conf Doru Diculescu. Cordialitatea pe care o simt, îmi topeste emotiile, căci eram entuziasmata sa-l cunosc pe unul dintre cei mai buni obstetricieni din Cluj.

  • Fa-te comodă, noi tocmai discutam niste cazuri – fac cunostinta cu Conf Diculescu.

E un bărbat în floarea vârstei, despre care citesc ulterior  lucruri bune. Eu plec imediat dar baiatul ăsta rezistă ca un erou, îmi spune dânsul. Deh, varsta (si râde)  Iti spun ca n-am mai văzut atata entuziasm si devotament didactic de foarte multi ani.

Dr. Doru Diculescu îmi vorbeste ca unei amice, desi nu ne-am vazut niciodată. Dr Ciortea se aseaza la birou, aranjându-si ochelarii, si-mi pare ca mascheaza o usoara sfiala dupa laudele colegului. Nu simt nici un fel de tensiune în încapere, asa ca îi intreb dacă pot discuta putin despre cazuri si în prezența mea.

Ambii aprobă si Diculescu, mai volubil si dezinvolt continuă; eu mai stau 15 minute si ma duc la ai mei, sunt obosit si-s nedormit numai de ieri. Dar Răzvan are 2 zile si azi noapte a fost de garda si uite cum arată.

A… arată bine, zic, si ambii râd.

Read more

Când pleacă un prieten crezi întotdeauna că e ceva personal, legat de tine?

Ai un prieten. O prietenă. Vă știți din gimnaziu, din liceu sau de pe net, împărtășiți cam aceleași conceptii despre viață, vă distrați bine împreună sau chiar ați petrecut ani buni în care v-ați văzut des. Poate ați fost și în concediu. Nu v-ați certat, nu s-a întâmplat nimic extraordinar între voi dar brusc, observi că amicul tău dispare încet din viața ta.

El sună tot mai rar. Tu suni poate sau trimiti mesaje la fel de des, ai acelasi stil prietenesc si apropiat. Dar el sau ea nu-ți mai răspunde asa. E lacunar, e grăbit

Când îi povestesti ceva ce stii că l-ar entuziasma, îți lasă impresia că nu se mai bucură, nu mai vibrează ca tine. Încet, te simti dat(a) la o parte. Și tot încet, treci prin cele trei faze:

– furie – eventual începi să-l barfesti putin, ce ai făcut tu să meriti asta? Ei bine, de acum, nici pe tine nu te mai intereseaza ce face.

– curiozitate: mai încerci să tatonezi terenul nestiindu-te vinovat cu ceva anume sau îți ceri scuze pentru lucruri imaginare,despre care el sau ea nici n-a băgat de seamă. Mai suni, mai întrebi, dar răspunsurile sunt mai reci, evazive: parcă încearcă să scape de tine. Sigur, a găsit alți amici mult mai interesanți și tu acum, nu mai însemni nimic.

– acceptare. Nu îl mai suni, nu îl mai cauți, ba chiar, de sarbatori, stai in expectativa sa vezi daca mai spune ceva. Un La multi ani. Nu mai scrii nici tu mailuri.

Recitind mai sus, totul e despre tine, nu despre cel care lipseste o vreme sau va lipsi de acum înainte din viața ta.

Uneori chiar nu ni se schimbă sentimentele față de vechi prieteni dar ni se schimbă radical viețile. Si nu mai putem funcționa la fel. Nu suntem robotei nici fizic nici sentimental.

Exemplul personal e cel mai bun

În anii în care am locuit cu Hani si cu familia lui, timpul meu liber, munca mea, deplasările, îmi permiteau și de fapt îmi impuneau o viață total diferită. Așa a trebuit să trăiesc atunci ca să prețuiesc clipa de acum.

Read more

Asa va incepe cea mai buna carte. A mea. E un delir…

sa scriu povestile acelea. Nu ma grabesc

În 2015, într-o zi de toamnă frumoasă, una dintre puținele în care nu ploua cernut, mă plimbam pe lângă Rin uitându-mă spre celebrul turn. Nu mă gândeam la ceva anume, doar așteptam ambarcatiunea să mai văd  fatadele art nouveau de la  Oberkassel. Mai așteptau vreo 10 persoane, turiști probabil. O femeie care trecea binișor de 50, cu părul tuns scurt, alesese-n ziua aia zeci de codițe mici si colorate care-i expandau cumva fața pătrățoasă, cu maxilare proeminente. Nu trecea de 1, 60 m si se ridica mereu pe vârfuri ca să-și sărute iubitul, cât un păsăroi pe lângă ea, țuguindu-și buzele fucsia. El era ceva mai tinerel, purta costum, si răspundea cumva echitabil-sentimental la fiecare gest al doamnei rubensiene. La un moment dat a trecutdestulde aproape  un fel de vapor transportor de marfă si majoritatea turiștilor au scos tabletele sau telefoanele, țoc țoc.

Mai erau vreo două cupluri care se plimbau pe langa ponton si membri unui grup parisian, care chicoteau si gesticulau adunati langa o mas[ inalta de tabla la care serveau celebrii wursti cu cate o doza de bere. Doamnele aveau părul tuns scurt iar cateva tinere purtau un chignon foarte înalt. Chic. Dacă aveam să aflu curând că în România e lucru de râs să ai mintea hodinită, aici mi se potrivea de minune. Calcule n-aveam de făcut, o să ajung la timp la cafeneaua în care mî întâlneam cu hani și era o plăcere pentru suflet să-i privesc pe turisti și pe localnici. Treceam des prin Media Harbour – vechiul port eram obisnuită cu locurile, cu parcul din apropiere  și cu arhitectura futuristă a lui Frank Gehry, așa că priveam oamenii senini cu mintea odihnită. Dacă te obisnuiesti cu locurile, nu te mai miri de ele, oricât de frumoase ar fi și te iau gândurile neplăcute în plasa lor. Așa era și-n ziua aceea, care încet se transforma în seară. Un feribot plecase deja. Întârziasem 20 de minute si nu auzisem telefonul, vrăjită de frumosul tânăr junkie  care sedea langă un chioșc de ziare și cânta la chitară . Am intrat în panică și am luat un taxi.

Nu o să-i spun în seara asta, hani va fi deja nervos c-am întârziat, si că nu am răspuns la telefon. Mai rezistam doar pentru că acolo, pe marginea Rinului, îmi puteam lăsa mintea fără gânduri și-mi înfășuram inima-n emoții plăcute.

Urma sa-i spun barbatului bun care avusese grija de mine aproape 10 ani ca-l parasesc.

—————————————————————————-

In 2019, intr-o zi de toamna frumoasa, una dintre cele in care soarele stralucea nebun printre frunzele care cadeau in parc, ma plimbam pe malul Somesului, uitandu-ma spre celebrul sat Bunesti. Pe care nu-l vedeam ca nu era ce sa vezi, dar luminile de faruri ale masinilor care treceau pe centura ocolitoare a micului oras erau ca niste licurici beti.

Nu era nici Belzebut, zeul mustelor, darmite picior de om in preajma. Serial, isi face aparitia amurgul si soarele aluneca obosit dupa niste cladiri vechi de caramida. M-am dus acolo sa plang si iarasi sa plang, sa nu ma vada careva.

Tocmai fusesem parasita de singurul barbat de care aproape ma indragostisem dupa ce eu si Hani ne-am despartit. Eram lovita de trecut, gata, ieri il aveam si azi nu. Alex, un sociopat galant, un Harry Potter cu o maaare putere de seductie, o biblioteca cat casa si o casa la tara, frumos si divortat, a fost primul si ultimul care m-a pus cu botul pe labe la 39 de ani. M-as marita cu el. Ieri fusese la mine in casa, ieri vorbise cu mama, alaltaieri inotam goi intr-un spa inchiriat cu totul – asa dorise el sa ne petrecem cateva ore impreuna. El putea sta si mai mult, ca doar n-avea obligatii decat sa-si hraneasca Griffonul de Bruxelles. Eu nu voiam sa mai raman, nu lipseam de acasa seara.

In dimineata aceea, aparuse ultima din cele trei neveste. La mine pe what s app. Si acum ma uitam la mesajul ei si tremuram de dorul lui Alex si de prostia mea. Cum nu am vrut sa vad semnele? Femeia de rang inalt imi vorbea ca unei spirochete care-i facuse barbatul sa si arunce iute lenjeria intima din cauza mancarimii. Si el, el nu mai spunea nimic. Nevasta invizibila si inexistenta pana atunci in ecuatie ma intreba cine-s eu.

Eu sunt Ioana. Apoi, m-am prins de situatia domnului si am scris mai departe. Banuiesc ca nu sunteti Griffonul cu blana moale si 5 kilograme. Doamna mi-a scris ca ma da in judecata. Eu i-am raspuns ca sunt de acord, dar e o lista la tribunal si se sta la coada. Femeia m-a blocat. Si eu acum reciteam mesajele in care el nu poate trai fara mine. Pana cand moartea sau nevasta ne va desparti.

Cum stateam asa, muta de frumusetea si hopurile vietii, cu gandul la un xanax sau o sticla de vin, simt ceva cald pe cizmulite. Un maidanez mic de 5 kilograme se pisa pe bulinele de la Deichman. In acelasi timp mi-a intrat si un mesaj pe what s app.

Era de la o cunostinta din orasul in care ma mutasem. Citeste neaparat – femeile care se masturbeaza pierd sansa la mantuire.

M-am asezat jos pe-un razor si abia atunci am inceput sa plang iar, eu fiind de felul meu o lacrimatoare care face numai minuni. Apoi m-am dus linistita acasa unde ma astepta unica mea iubire. Am si stiu ca unde ma aflu eu acum – nu va mai intra un alt barbat in vietile noastre.

Am ales aceasta setare benevol, dupa niste torturi sufletesti cumplite.

Știu cand am pierdut fericirea din copilarie!

Cred că aveam vreo 10-13 ani si întotdeauna de Crăciun erau mulți oameni la noi la masă. Eu n-aveam decât grija bucuriei de Crăciun, da mama se spetea în bucătărie: mama frământa năpraznic și tochitura de chiftele cu ou si un fel de tartă care-i ieșea ca un coșulet de picnic si apoi punea pastă de brănză.

Făcea sarmale

Fierbea 3 zile la toba aia, piftine sau răcituri, cum o numeam noi. Dezosa tot, tranșa puiul, făcea salata de boeuf si vinetele, neapărat împănate cu măsline si ardei rosu.

Prăjiturile le făcea împreună cu vecina, mama chec si salam de biscuiti cu mult rom, vecina cafeline, că mamei nu-i ieseau foile. Aragaz de 2 lei, pentru că noi nu înlocuiam în casă aragazul, bateriile la chiuvete, masina de spălat si alde alea. Cred că și dacia 1300 a lu tata, Dumnezeu să-l ierte mai poluează pământu îngropată pe undeva.

Tata bătea covoarele si căuta băuturile, mama îl pistona cu cadourile, așa că mereu am avut un Crăciun al copilăriei perfecte.

Când veneau musafirii, mă bucuram, se simțea un soi de fastaceală la început, se descălța fiecare, schimbam cadourile în hol, ne pupam mult (si ne îmbrățișam chiar cu drag si dor). O vedeam atunci pe mama că e obosită. Eram cam leneșă, scuturam praful și mai rar, ștergeam ușile. Țin minte si acum că aveam fix 10 usi în apartamentul cu 4 camere! Zece. Dar pentru mama, de la aspirat covoare – chiar si bătute fiind- până la spălat perdele și mers zilnic la serviciu, lenea mea nu exista, că nu mai apuca sa se gândească ce am făcut si ce nu.

Când se asezau toti la masă,  mai persista timid  între mirosurile de Impulse si chiftele din casă, o adiere de acetonă. Cu ultimele puteri, mama-si făcuse manichiura cu 20 de minute înainte să apară oaspetii.

Si mai eram si noi doi. Copii. Fiecare cu bazdaganiile lui. Frate-meu se pregătea de altă tură de mers la colindat cu prietenii lui iar eu cu colegii. Dar înainte stăteam puțin cu neamurile mele. Cu prietenii de familie. Cu cei de vârsta mea. Eram fericită. Îmi amintesc că odată m-a certat mama că m-am apucat să caut cadourile Moșului în debara si am tras toate rafturile pe mine. De supărare, de oboseală, n-a știut să-mi zică decât: vai, Doamne! A da Domnu si-i fi si tu om matur si-i vedea atunci cât de grele-s toate-n lume si de ce mă necăjesc așa când faci ce nu trebuie. Măcar nu umbla cu ce-ți spun să nu umblin-n casă!

– Da e Crăciunu mama, n-am făcut nimic, sunt bucuroasă, eram curioasă, las că le strang eu imediat…

Tu nu esti bucuroasă? Maine vin la noi… Oare eu ce primesc?

Read more