La RMN
La Clinică, erau două săgetuțe din lemn, ca-n vederile hippie.
Pe una scria – dermatologie, chirurgie, reumatologie, ginecolorele și altele și arăta în sus, spre o scară frumos luminată și-o intrare așijderea. Pe- Acolo intra și ieșea Crema societății (bagseamă acrită din moment ce se aflau la clinica aia și nu la Spa). P-a doua săgeată scria doar Psihiatrie și Imagistică și arăta în jos, spre un garaj, un fel de porțile iadului, scârțâitoare. Și acolo mergea maioneza tăiată… de jena rezidenților cărora li se lipeau de nas tuleiele de barbă, am apucat repede pe scări în sus.
Când m-am așezat, după ce-am trecut de purgatoriul de la recepție (era deja tarziu, fetele obosite și eu arătam destul de bine pentru o individă care-ar trebui să piară). Ba mai mult, medicul de la imagistică își tot căta de lucru pe-acolo, după ce mi-am exersat privirea de @fosta-I lele. Ba a venit să le dea ălora bani de cafea, ba a întrebat unde-s botoșeii, ba a venit să-și toarne apa de la Fantana în sticla din bidonul aflat langa scaunul meu. Fetele s-au prins că ne jucăm popa prostu și, spre norocul a doo doamne mai trecute ca mine, s-au vârât în față CT-urile. Nu că nu m-aș fi dus acolo pregătită s-aștept.
Vizavi se afla un fel de cupli. Cupli, nu cuplu, cum eram eu cu Hani, că de fapt nu știai în toate circumstanțele ce e ram de fapt. Iubiți, dușmani de moarte sau Barry White cu impresara? Bărbatul, stil coreean, așa, nu mă pricep, iar femeia, romanca get beget, îi explica ăstuia fiecare paragraf din acordul de vizionare intestinală care urma. Culmea, că-I citea în romana și interpreta tot în romana, mai greoi:
-Aicea scrie că dacă înțelegi că substanța de contrast îți poate da efecte secundare și… Adică îți face o injecție cu niște substanțe și poți păți ceva dacă… de fapt nu pățești dar așa se scrie pe contractile astea ca să fie ei acoperiți dacă…
Coreanul era plictisit rău. Îi era somn. Femeia, tot mai disperată cu fiecare alineat pe care nici ea nu-l pricepea deloc, dar încerca să-l reinterpreteze. Probabil era economistă. Cum n-aveam ce face, am tras cu ochiul la ei, că m-au lăsat fetele s-aștept pană a ieșit din tură făt frumos și-a venit soția lu Shrek.
Moamă, dacă cineva-mi citea mie cineva formularul ăla – pe care si eu l-am completat – cum I l-a predat doamna lu Ju Șhi Țu, fugeam de-acolo la al doilea alineat, unde scrie că pricepi că dacă mori, e doar vina ta și nu a infirmierei.
Un soț de vreo 55 de ani c-o soție în scaun cu rotile, s-au prezentat și ei. mai așteptau cele două cu CT-ul, una trecuse testul, a doua era cu substanța de contrast și arăta cam poluată. Dar le luaseră tensiunea, pulsul și banii, așa că probabil încăpeau în pauza de capucino. Mie nu mi-a luat nimeni nimic, se vede c-am făcut impresie bună. Dar de soțul ăla vreau să mai zic, mi s-a rupt inima. Oameni buni, striga femeia la el, ca la împreunatu oilor
- Păi și de ce te-ai oprit aicea?
- Ăăăă… omul o duce mai incolo, unde indică doamna.
- Mi-ai lăsat plasa cu medicamente în mașină???
- Mă duc după ele acuma, sună-mă dacă e…
- Păi cum să te sun, dacă telefonul e la tine, că eu nu l-am luat?
- Ăăăăă…
- Du-te și adu-mi plasa cu medicamente! Lasă-mă aici! Pune frana pe dreapta!
Femeia era bolnavă și suferindă evident, dar avea atația draci în ea cît să înnebunească o turmă de porci. Și nu erau de-ăștia vai de capul lor, un pic de sânge boieresc mai curgea prin vinișoarele ambilor. Oricum, cat au stat acolo, s-a purtat oribil cu el, de față cu ceilalți și mi-a părut rău atunci pentru toate femeile bolnave, incapacitate sau pur si simplu cu copii de crescut, pe care bărbatul le-a lăsat imediat fără să zică ele măcar fă-te-ncoa. Ce ți-e și cu karma asta.
Trece o mămică c-o fetiță de vreo patru anișori. Copila arată spre cele două doamne, una tușea acum de nu se mai putea opri, cealaltă era încă-n transă.
–Uite mama, doamnele mor primele de-aici, așa e? Că-s mai bătrîne.
Mătușa s-a și oprit din tușit s-o ucidă cu privirea pe aia mică, dar deja dispăruseră la lift.
În sfarsit, pe cand coreanul a fost de acord cu litania, doamna Shrek m-a poftit înăuntru. Da l-a poftit și pe Ju Shi Țu. Dezbrăcați-vă, zice către pereți și se duce în altă camera
- Acea? (aicea?) zice ăsta?
- Nu domnule, dv faceți CT, vă rog să mergeți drept înainte pe corridor. Doamna rămane aici.
Traducătoarea de-afară avea acum nevoie de un psihiatru, dar deja se făcuse tarziu, și acela-și încheiase programul.
Nu mai știu ce-a fost cu doamna din scaun. Femeia era disperată și din disperare poate că venea răutatea asupra soțului – înger.
Dintr-o data, doamna Shrek a devenit Albă ca zăpada pentru mine. Aproape că m-a luat de mână, mi-a dat vreo 10 botoșei și m-a invitat să mă întind pe platforma uriașului magnet. Nu mai făcusem RMN, dar arătam de parcă nu mă voi dezmembra acolo precum un minion. Capul mai sus. Vreți pătură? Da, vreau, e cam răcoare. Mă învelește cu pătura. Îmi pune o pară-n mana. Nu e din pom. Dacă nu mai suportați… Știam deja ce am de făcut. Respirație, apoi intru într-o stare de relaxare meditativă.
Dacă există momente în viața asta – și că de fapt Nimic nu ești și că e mai bine să fii Nimic, că atunci înveți – ei bine sunt momentele în care te afli… Neajutorat. Parcă singur, dar nu ești. Brusc, m-am trezit cu niște tampoane-n urechi, noroc că mai folosisem și eu în călătorii, c-altfel, îmi venea să le scobesc.
-Nu vei auzi prea tare sunetul
Când a tras protecția peste capul și gîtul meu, mi-am dat seama că n-am chiar atît de mult spațiu și pentru piticii mei, așa că-I las afară. Am închis ochii.
-Începem. Vă rog să înghițiți cat mai puțin, calm. Respirați normal.
( mda, așa credeam și eu cînd m-a pupat cu limba primul drăguț, ușor de spus)
Sunt trasă-n magnet încet. Mi-am reamintit ce (mai)pot să fac, exact cand am simțit că încep să respir mai repede. Sunetele încă nu începuseră, nu la adevărata lor valoare care sfidează puțin burețeii din timpan. Nu am deschis ochii pe toată durata procedurii pentru că cel mai ciudat mi s-a părut felul în care îmi era imobilizată partea de sus, ca-n filmele cu Hannibal. Mi-am reglat repede respirația și pe cînd a început aparatul să țăcăne și să țiuie, eram zen. Putea să înceapă și-o melodie de-a lu Copilu Minune, că nu mă mai tulbura nimic.
Vreau să spun că e bine să citești un pic înainte de o investigație medicală pe care nu ai mai făcut-o pentru că s-ar putea să nu fie prea povestitori cei din jur dacă ai flirtrat cu colegu lor 😉
