Dacă îmi mai spune cineva să fiu Pozitivă, după câteva zile-n spital…

Îl pun pe block 3 zile. Pana devenim negativi. Ca altfel, suntem pozitivi de numa-numa.

M-am tot codit dacă să-I scriu. Cei infectati cu Covid sunt numere. Sau mici VIP0uri, aștia care-si permit să povesteasca.  O să aibă încredere în mine? Ne știm din vedere. Ne salutăm. Mă mai citește pe blog dar dacă crede că am vreun interes ascuns? Ce să-I zic, stii, zi-mi cum e-n spital, așa, Pozitiva cum te stiu eu, te mai și tratezi? O să fii Negativă la un moment dat dar nu si negativstă, da?

Nicio persoana care mi-a acordat incredere pentruun interviu pe blog sau povestea unei experienta, nu a regretat. Hai s-o intreb… si asa afli la ce încercări te mai supune viata.

Cum a început?

Stăm pe what s app. Eu pe sofa, in camera mea si a copilului, V pe un pat de spital, band suc de portocale într-o poziție nefirească. Ca și cum ar fi gata să alerge undeva, nu să stea întinsă acolo. Are o energie realistă, s-ar plimba, dar salonul e relativ mic si lasă, zice, să fiu bucuroasă că ne-a lăsat pe amandoi împreună. Nu este și nu pare bolnava, doar a iesit pozitiă la testul Covid 19. Și ea și soțul. Cum, când, unde, nu mai interesează pe nimeni. E cu vreo trei ani mai mare decât mine…

– A început Paul să-și piardă gustul și mirosul. Ne întelegem atât de bine, ne povestim totul, suntem cei mai buni prieteni si iubiti. Adică, stii, îi pot spune chiar orice.

… Dacă vreau. Râde si trage cu ochiul la Paul care butonează o telecomandă. Si eu gătesc bine. Spune că m-a luat că-s frumoasă și deșteaptă dare eu bănuiesc că și tocana de hribi cu sparanghel și painea făcută în casă l-a dat gata. Uneori mă ceartă că stau juma de zi să fac o mancare mai elaborată dar pe mine m-a învățat mama, si gătesc că-mi place. Ei bine, vine acasa într-o seară, obosit, mananca, bem si un pahar de vin, nu zice nimic de tocanița mea. A fost bună. Ah, păi bună e si painea cu unt…

Bine, a treia zi fac iarăsi ceva-n cuptor. El tot îngandurat. Tot pe telefon. Hm, poate pentru că de ieri i-a anunțat că nu mai lucrează. Poate…

– Auzi, dacă ai pe alta zi-mi. Făceam salată. S-a uitat la mine ca la Monica Belucci, aia de-I mai ține posteru prin garaj…

– Nu simt gustul tocăniței, al vinului, nu-mi miroase friptura și dacă nu vedeam mucul de țigară-n budă, nu știam c-ai fumat azi una…

I-am spus că preferam să-mi spună că a avut o relatie accidental și n-a aflat tot orașul. N-a gustat nici gluma.

– Cativa colegi de-ai mei sunt pozitivi. Pregateste-te ca peste o ora vin sa ne duca la spital, am cerut testare.

Am si oprit aragazul, m-a luat cu frisoane, cu gadilituri sub piele, m-am gandit că mă doare capul si genunchiul, am uitat că ieri am căzut ca un vițel pe scări când dezinfectam cămara…  Am simțit nevoia să trag o gură dintr-o bautură tare, dar numai clor aveam în casă. M-am enervat, panicat apoi, m-am gugulit langa el ca un porumbel speriat. De fapt, intrasem pe automat. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva in viață de la 18 ani.

În sfarsit. M-am adunat repede si am incercat să mă pun în locul lui. Nu ne-am gandit, cel puțin eu, că vai, gata, murim. Numai că ne era frică de necunoscut. Eu nu avusesem nici vizite nici contacti, nici nu prea ieșisem, el făcea cumpărăturile. Întotdeauna respecta toate regulile. Auzisem si stiam tot despre Covid 19 in masura in care s-a informat fiecare de cand a apărut pandemia asta…

Te-ai gandit ca vei iesi si tu pozitiva?

– Nu. Ne am protejat. Am saturat casa de miros de clor, am uzat suprafețele de dezinfectant. Și mai mult ca oricând, am sperat ca pe noi ne va ocoli. Și totuși a venit… Chiar înainte sa ajunga salvarea la poarta, mi-am amintit ca parca am simtit ieri ca aveam febră. Si urma să aflu că si acum am. Atunci adică, când ne-au luat pentru recoltat.

Cat avei febra?

– 38, cam asa.  De 18 ani, nu am mai avut de a face cu ambulante, e prima data în 40 de ani când apelez 112, viata m-a ferit de astfel de experiente, pana acum. Când i-am văzut cum ies din ambulanță, era să lesin, am crezut c-or să ne tragă un sac de plastic în cap, sau si mai rău, un pumn si c-o să ne trezim peste cateva zile, undeva la Antena 1 in direct… sau mai rău, închisi in vreo celulă. Mintea îți joacă feste cand treci prin asa ceva. V râde acum, îl văd si pe Paul că râde, dar nu-mi dau seama dacă e de la povestea ei, sau pentr că se uită la ceva film

Si ați rămas în spital? V-au tras cagule pe cap în ambulanță?

– Da, au fost amabili, noi am stat ca stâlpii, ne-au îmbrăcat ca pe apicultori, nu mai stiu cum respiră ei prin combinezoanele alea da eu deja mă gândeam la îmbălsămatul mumiilor din Egipt. Mai citisem pe blogul tău. Plus că eu tot simteam miros de clor si asudam la greu. Ne-au adus apoi acasă. Să asteptăm rezultatele testelor.  În două zile, ne-au împachetat iar ca pe viermii de mătase. Dacă trebuie să fac pipi, tot întrebam dar nu ma auzea nimeni… în rest, Paul a împachetat totul. Mă blocasem. Ce să-I întreb, unde ne duceți? La Cluj, clar. Dar nu păreau c-au timp de taclale.

Amabili, da valea, la spital cu voi. Cât? Până devenim negativi…

O Doamne… pe drum mă gândeam că am închis mâța în casă și nu știu pe cine să sun să… Și nu ne înțelegeam deloc prin filtrele alea, zici că eram cusuți în diverse materiale. Până la urmă Paul a înțeles ce-i tot spun și m-a asigurat că n-avem nicio mâță. Că p-a lu vecina o hrăneam eu zilnic… și că aia nu intra la noi în casă.

Paul si-a dat ochii peste cap, ma gandesc eu c-a vrut să spună… fată, de-aveam copil mic, acu trebuiau să ne resusciteze direct în ambulanță. Povesteam singură, bine c-a durat puțin drumul. C-altfel cred că Paul le cerea să mă sedeze.

M-am liniștit când am ajuns la spital… parcă tocmai ne-au răpit extratereștri si-acum revenisem înapoi, nu acasă, da totuși… pe Pământ.

Hai Ioana ca mai vorbim, că pierd la Crush ăsta… nu am jucat în veci da măcar nu mă gândesc la nimic, numai la bile care cad. Uneori timpul trece încet, e ca o ceață… îți povestesc maine cum suntem. A, si mă gândesc să schimb jocul, mai este ăla de crescut vaci si purcei pe langa casă, ăla cu Ferma? Că înteleg că se va schimba și fața Pământului, poate devin expertă-n agricultură…

Partea a doua o puteti citi https://www.hapi.ro/primele-zile-voi-doi-diagnosticati-cu-virusul-despre-care-vorbeste-toata-planeta/

Orice suma, o ajuta pe Hapi sa ramana demna in fata Justitiei.Multumesc!