Sunt medic ATI, eu îi adormeam în sală. Acum, stateam acolo cu cancer la sân si parcă-n jur era o sceneta

Sunt medic ATI, eu îi adormeam în sală. Acum, stateam acolo cu cancer la sân si parcă-n jur era o sceneta

pozaspital pt blog (numele doamnei a fost schimbat. Intamplarile sunt reale. scopul de a ne reaminti sa facem mamografiile si papanicolau preventiv.)

Orice drum regulat pe care pari a merge, se poate transforma brusc într-o coardă suspendata la un circ hilar si supraviețuirea depinde numai de felul în care te comporți din acel moment.

Ordine, deprinderi și puțin umor, dar prea multe exigențe și disciplină

Stela nu trece neobservata, pare o domnisoara corectă, crescuta la pension, o ștrengarita. Desi ea e mamă, sotie și un medic exemplar. Devotata. Devotata pana la pasiune si, mai tarziu avea sa-și dea seama ca într-un moment în care dorința de a ține lucrurile sub control o domina, a început lecția ei de viață.

De fapt cine sunt eu, de ce sunt aici? Ca sa mențin totul în ordine acasa, dupa 12 sau 16 ore extenunate? Dar si sotul meu poate face asta, de ce trebuia eu să mut paharul de peun colț al mesei pe altul? Cei trei copii ai mei sunt sanatosi, se descurca, ne mai mananca cate-un ficațel dar nu pot fara ei, de ce stau cu gura pe ei mereu? De ce trebuie să-mi fie fiecare pacient la fel și de ce ma trezesc ca aranjez fiecare fiola în locul asistentelor și le dau lor timpul peste cap, că ele doar stiu demult ce-au de făcut…De ce cu unii pacienti nu vorbesc si cu altii da,dupa unii plang si dupa alții nu?

Stela se uita la mine si asteapta s-o intreb ceva, ca sa nu vorbeasca ea prea mult. Mi-a citit interviurile medicale de pe blog si i-au placut (din lipsa spatiu- e necesar sa suplimentez, unele materiale au fost indepartate, daca nu veti gasi ceva, sa stiti ca incerc sa remediez cat mai repede). Am aflat despre ea de la o amică. Cum nimic nu e întamplator, Stela a adormit-o, monitorizat-o si trezit-o pe amica respectivă. E medic ATI pe chirurgie generala, aici la Cluj. Am abordat-o. Suntem la gradina botanica si e soare cu dinți dar e bine ca nu bate vântul.

– Stela, adică plângi când îți mor unii pacienți iar uneori nu simti nimic?

 

Read more

De astazi, pentru cei care doresc sa doneze, las un cont si un nume. Blogul hapi.ro intra momentan pe domeniul… penalului

 orasul gherla centru 2020

(orasul meu, 2020, asta era pentru campanie cred, am facut-o eu ieri, nici un primar nu va putea repara cat s-a stricat in ultimii ani, well, acesta e drumul meu, este CENTRUL si aici au stat odata sentimentele mele, asa cum azi, stau ale altor tineri. Deci iarta-ma, dragul meu ca nu pot privi uneori ce frumos a rasarit soarele, trebuie sa ma expun si sa lupt cum pot)

 

De ce accept acum sa fiu ajutata?

Am crezut ca atunci cand se termina un proces penal, indiferent cum, chinul e gata. M-am inselat. Etapa de probatiune si frecus in libertate o voi comenta exact asa cum o traiesc eu. Nu mai am de ce sa ma mint. Mi-e frica si ma simt vanata (pare rau pentru lipsa diacriticelor aici).

Am trei scopuri majore pentru care las un cont:

– sa-mi platesc eventual creanta catre Doamna, respective daunele morale si avocata dansei, etc. Asta e un vis, nu ma gandesc ca se va strange atat.

Doi: vad ca se discuta mult si incepem sa luam in serios dramele femeilor atinse de violenta domestica. Dar eu, de cativa ani si mai ales in ultimele saptamani, ma simt… dezgolita, redusa la zero in ceea ce priveste demnitatea ca om – cea pe care V Henderson o pomeneste-n nevoile fundamentale. Ma simt abuzata psihologic, destul de constant mi se mai intampla cate ceva sau aflu ceva venind din aceeasi directie si consider ca sanatatea imi este pusa in pericol. De tot ceea ce inseamna justitie si felul in care masurile punitive aplicate asupra mea – au actionat si inca au efecte si vor mai avea.

-scopul doi este sa pun niste bani deoparte in contul fiului meu.

Trei: este evident (ha ha pentru mine, cred) ca nu ma descurc cu banii, ca mi-e constant frica de viitor si ca, oricat am cautat o solutie sa fac ceva dupa orele de serviciu, nu am timp. Uneori nu fac dus doua sau trei zile ci ma spal zilnic la chiuveta. Uneori ajung atat de obosita la ora 16 (o sa intelegeti in timp cand veti citi, ca nu din cauza jobului) incat nu pot intreprinde ceva pe plan-cont propriu. Copilul meu de 2 ani si 10 luni e pe primul loc si mi-ajunge ca oamenii care ma cunosc stiu- si vad asta, cel putin in oras. Apropiatii m-au indepartat deja cand am devenit penala si apoi condamnata penal pentru ultraj judiciar. Asa ca nu mai am ce pierde.

Nu caut mila nimanui, cei care vor dona o vor face din compasiune sau pentru ca AU si POT. Nu doresc bani de la cititorii vechii regine egiptene  ci poate chiar de la cei condamnati din jurul vostru, cei de care probabil nici nu stiti, cei care nu vor fi avut niciodata curaj sa scrie ce voi scrie eu aici.

Read more

Nu, nu sunt bine. Aproape-i invidiez pe sociopati

unghiiAm urcat scarile unitatii-n fuga, ca si cum as fi intarziat. De fapt ma feream de Angela careia i se schimonosea chipul cand ma vedea. Mda, bausem prea mult la ultima iesire. Mi-a placut. N-am mai baut atata whisky de un an. De-atunci, ma privea de parca voiam sa-i fur catelul iar eu o priveam de parca as fi vrut sa il cumpar de fapt. Conchid ca-s fata de treaba si reusesc sa intru-n birou fara sa-mi framant rimelul.
Deschid repede programul in care lucrez, imi infund mana dupa sedatif pc (e un fel de dulcolax, numai ca nici scaunul de la birou nu-l inmoaie). Apoi iau doua drajeuri de magneziu, asta dupa ce las aifonul din mana. Prietenul meu e cu copilul la plimbare. Cumva, incerc sa stau doua minute sa ma bucur de imaginea asta, ei doi razand. Intra colega si ma indrept ca vreju de fasole. Sa nu imi vada ochii plansi, nu e proasta, alergia asta tine deja de anul trecut. Ascult indicatiile la telefon. E ceva ce nu stiu si am rugat pe altcineva sa ma ghideze.

Par absolut si cu siguranta prea calma pentru cate cai necunoscute am dinspre inima spre creier. Dar Sunt ca un vrej de fasole Faseolus vulgaris… cu pastaile rasfirate pe tastatura. Cate un bob, ici colo, parca ar cadea prin mine. Dar nu pot vegeta o suta de zile. Da, am gasit lotul lipsa, multumesc.

Colega ma intreaba daca vreau ceva Are biscuiti. Da, vreau, dar nu biscuiti. Vocea dura a barbatului imi mai rasuna-n cap. Ieri a fost prima data cand cosmarul nu m-a trezit.

Ma ridic si-mi iau paltonul.

– Ok, incep munca la cantina.
– Poftim??
– Folosul comuni… auzi, nu de munca e vorba. Eu muncesc de cand sunt aici. Timpul cu copiii, ma tem ca…
– Ca ai scris??? De-aia, ca ai scris? Nu cureti parcul sau…

Read more

Mergem la chinezi

ochelari, sterimarPe facebook mă uit la pistele pieptănate cu zăpadă, la prietenii mei, si mi-e ciudă de mor că n-am si eu una. Cumva, ca să nu-mi zdrobesc un sfert de xanax în cafei, că e uichend și plouă și iubirea-i departe, înhaț lemurul casei și-i promit un actimel dacă…

NU
Si te las să sari în bălți…

Băgat dejtu n nas pan la sinusuri, c-asa se gandeste el, pan la sange…

Aaaa… NU

Te las să duci tu căruciorul cu pingu…

Da-mi actimel! Si vine și stă drepti la îmbracat.

Noi de obicei facem psihologie aplecată, nu îmi învăț copilul cu minciunele, psihologia aplecata inseamna un fel de: faci lucrurile astea ca-ti sunt utile, ne ajută să nu descărcăm în creieri AVC când ne aplecam pe sub pat dupa soseteeee, să nu avem multe cucuie când fugim roată după mobilă să te prindem să iti dăm in cap cu forța – căciulita adică, să avem numai dejtu mic rupt de la jucăriile călcate (astea se sudeaza singure si strambe, cin se mai uita la dejtu mic când ai 40???), etc, etc. Nu faceti ca noi. Asa.

Vorbeam de pistele pieptănate la care se duc prietenii mei, inspirational, lemurul îmbrăcat, haide măi să mergem la supermarket să luăm pui pentru tocană și Veet.

Bun, lui nu-i prea place la cumparaturi, eu mor de placere dupa atatia ani (in sensul că-s sătulă zvâc). Puiu ca puiu da Veetu mă lasa deja-n pârtia goală (mă scuzati asa scriu eu, pentru cei care mă cititi azi, bine ati venit). Cum mă au ajuns să coste 10 benzi cat… cât un pui de 2 kile? Dar ce, e pentru mafioate, fetele astea care si gătesc și vor si pârtie trebuie să facă economii pentru Veet? de când ne faceți voi cu emisiuni cu vedete de tot ra… mai rar asa ceva. Puiul _ Nu era curcan era cu mercaptan și înca ceva injectabil da nu e notat tot. Le luăm. Partieee, afară.

Mergem la chinezi.

Read more

Mama-i mamă, nu-i ducesă

pregnant-woman-doing-yoga-4716243_1280 Mvai de mine, ducesa nu stie să ţină un bebe in brate.

”Meghan nu știe să-și țină propriul copil. Ce rușine”, a comentat o persoană.
Nici măcar nu are grijă de copilul ei. Ce mamă își ține bebelușul așa.

Una buna!

Hai serios, ia incearca tu sa tii corect, mereu, in mers si-n brate un bebelache: Alunecos ca un ţipar, moale ca pernele cu memorie neelucidata, mişcător ca nisipurile – in functie de colici, soare si sandale(le)mamei, imprevizibil. Cand ai iesit cu el pe poarta spitalului, aia esti, cam o luna. Serios, esti ca un satelit dens care orbiteaza, lacrimeaza si râde fara sens in jurul copilului, cu copilul in brate, la un metru de copil, sa nu alunece – inclusiv de pe podea. Simti ca te-ai format cu miliarde de ani in urma, ca mai ai un pic de trait, ca fundul tau si sanii tai au un impact urias, inclusiv cand te bati de usa de la baie, noaptea, zombie. Cand iese soarele, tu, Luna, te simti in eclipsa totala, poti provoca o maree sau un mare scandal, din nimic. Cand esti mama-lună, nimeni n-ar trebui sa-si faca planuri de aselenizare, nu e ca si cum ai fi doar la ciclu. Ma refer nimeni NOU in viaţa ta, nu că e scuzabil să-ţi trimiti sotul la medicina legala cu+n pumn.

Eu am rezistat şase săptămâni pana m-am prezentat la doctorita de familie de atunci, care, inainte s-apuc sa salut mi-a si inmanat o reteta de triticot de-ăla. Pe care nu l-am luat, tot de frica sa n-adorm si sa nu ma întind ca o cârtita, peste copil, pâna pe sub calorifer, sa nu mi se micsoreze urechile si sa n-aud cand plange, sa nu ma strang laolalta musuroi si sa sforai, neauzind cum respiră.

La trei saptamani dupa ce s-a strigat evacuarea puştiului, l-am luat la plimbare-n parcu mare, la Cluj. Avuse el 3 kile 500 la naştere dar cand mi-au zis fetele de la neonato: ia-l in braţe, l-am luat aşa, ca pe-o felie de prajitura Alba ca zapada. Şi-acum, ma credeam pregatita sa merg in parc cu marsupiul, dupa 10 tutoriale pe youtube.

Read more

Spiritismul care înlocuia snapchat-ul în liceu

lumanariÎntr-o zi, pe când stăteam la coadă la sana și la covrigi – cred că numai în vacanțe mâncam carne- le-am auzit pe două băbătii care mergeau sudate la biserică:
– Tu și vinit-o? Spus-o drept?
– Diță, vinit-o, tu! O-ntors și ușa, nu l-am mai putut trimete-napoie! Da io știam că ticu nu o fost om rău, d-aia nu mă temeam și sângură am țânut ceaslovu. Știi cum se învârtea, ce vânt făcea, tremurau perdelele, ligheanu de pe masă…
Cum eram odihnite și era vineri, am crezut prima dată că femeile au pus-o de ceva stropșală. Aveam concepțiile acelea strivite-n cap: că ești bătrân de pe la 40, că mai tarziu te cată p-acasă păcatele să te ia cu ele și tu umbli după plăcinte și organizezi paranghelii. Dar tot nu înțelesesem si ne coteam acu: cine-o venit și ce era cu ligheanu.

– Poate-și țin protezele-n ele când mănâncă, ha ha ha .

Femeile făcuseră spiritism acasă, că-i era dor uneia de un luceafăr. Și-apoi umblară pe la popi să le descânte si să le ierte, ligheanu fu cu apă sfințită, în caz că i-ar fi fost sete mortului, să nu se adape de la ele. Stiu că ne-am mâncat covrigu si sana pe după un plop, de-astea n-auzisem încă. Nu mai fusesem așa înfiorate de când ne-am epilat cu ceară pentru prima dată, undeva printr-un cătun, la bunicii Simonei. Si-atunci, am făcut ca nea Mărin cu Sucă, râia și lesia, ne-am întins ceară fierbinte pe toata tibia si-am stat asa, vreo 10 minute la soare, de-am răzuit-o cu-n cuțit bont și cu tot cu epidermă.

Hai să facem si noi spiritism.

Read more

Credeam ca prietena din adolescență mă detestă…

scris pentru simona(si dacă as fi stiut că nu e așa, aș fi căutat-o mai devreme. Si ar fi trebuit să stiu că nu e așa,  eram suflete la fel și minți care se mințeau că tineretea va dura o veșnicie)

Pe când eram codană neprihanita în casa parintilor – pe atunci gradinita, gimnaziul și himenul intact erau obligatorii, pentru că nimeni nu voia în iad- mi-am gasit cea mai buna prietena. Trecusem deja de „o sa fim prietene toata viata”, dormit una la alta sub stricta supraveghere a parintilor si fugit de la ore sa bem ceva. Părăsisem gagici nevinovati si inocenți pentru că ne simteam noi vinovate – că nu ne distrăm destul laolalta. Împreună am descoperit lichiorul mă-sii (nu e injuratura, Simona stie) si, când lovea vreun bacil în domn director si scapam cumva, ca-n Prison Break, de la orele neplăcute, la ea eram.

Una se prefăcea ca-si face sandvisu, ailalta dosea intr-o doza niște visine dulci, imi amintesc că numai tat-su ne dădea drăgăstos câte-o scaltoaca peste umeri: ei, femeie, nu mai tot pune intrebari, le-o fi fost asa foame fetelor frumoaselor, să fugă-n pauza mare pana aici. Păcătoaselor, zumzăia tat-su, da aveam noroc, c-o iubea pe fi-sa pan la lună, ne tot lua apararea. (ca sa nu credeti ca ne alcoolizam in fracții si fabule, va marturisesc ca imparteam frateste tot, eram o bisericuta de 6-7 initiati, care-o comiteau cam o data pe saptamana. Nu neaparat cu alcool, odată am mers cu trenul si ne-am prefăcut că suntem controlori, mai mult nu spun, că deh, locuiesc acu într-un oraș mic și cică ar trebui să par în rând cu lumea. Care-i deviată, da nu-i treaba mea 😉

Seriously!

Cand am cunoscut-o pe Simona (numele si povestile pot sau nu să fie reale, la fel personajele) am știut ca ea e. Jumatatea mea feminina. Ancora mea, avea ceva ce aveam eu si avea ceva ce uram la mine, dar pe atunci, nu stiam si de ură, numai de invidie. Nu stiam că orice om are Binele si Raul inauntru si că, urma ca de acum, o viata intreaga sa vedem cum dregem tocana, ce alegem, spicy, arsă, dulce, renunțam la gatit?

Read more

Ce să (nu) faceti de Revelion

pietre cu nume pe ele1. Aruncați cu petarde si pocnitori, mai ales pe unde vedeti mame cu copii mici, căței, pisici speriate, ce naiba, e anul nou, să simtă si ei cum ar fi să trăiești în Siria. O să moară fetele de emoții când o să vadă că voi știți să faceți un spectacol pirotehnic cu artificii vulcan fâsaitoare.
Nu înjurati vreun demnitar că mergeți la închisoare! Sau măcar la probațiune.

2. Bombardati-vă familia si rudele cu care n-ați mai vorbit de 5 ani cu Spiritul Sărbătorilor, sănătate, iubire marka Jack Daniels, trimiteti-le vreo 23 de mesaje. Preferabil fowardate de la altii.
Daca a doua zi vă sună vreunul dintre ei că-i crapă colecistu si vă roagă să-l duceti cu masina la UPU, aveti grijă să vă uitati telefonul pe silentios. Doamne, cum nu l-ați fi ajutat în prag de an nou și peritonite?

3. Cumpărati-vă vâsc, traditia zice că-i darul Cerului (ma refer la atmosferă) că nu crește direct pe pământ. Pupați-vă, zâmbiți, postați pe FB cu ramă de Revelion, nu uitati să alegeti optiunea – “prieteni cu exceptia” (numele zburatorului din vis, c-altfel vă puteti băga maine vâscu-n… fericire). Dați boabe și copiilor, fie ei mici omuleți sau animăluțe. Plinius cel Batran credea că planta este folositoare împotriva oricărei otraviri. A murit otravit de gazele toxice când a erupt Vezuviul, D-zeu să-l ierte că de renume erudit era!

4. Cumpărați toată pâinea de la magazinul din colț. S-ar putea ca cea de azi să putrezească pân la anul

5. Pe la 3 si 10, noaptea, când e mai mare tămbălăul la restaurant, mergeți subtil la budă, că la 12, 15 e prea bătător la ochi. Sa-i scrieti lu Scumpi că o – il iubiti cel mai mult si că cu el, ea sunteti în realitate numai că v-a atras certificatu de cununie la petrecerea asta plictisitoare, sub sanctiunea anulării actului. Vedeti că Scumpi e lângă Sefu si dacă apăsați Send după 500 de cognac, poate vi se prelungește concediul.

Read more

Fiule, să stii si tu cum era Crăciunul la țară

om zapadaTu nu ai bunici la țară și nu vei ști, poate, cum e acolo mersul cu colinda. Dar eu am avut bunici, p-ăi din partea mamei si tare, tare mult mi-a plăcut. Crăciunul la țară parcă era mai aproape de cer si culmea, acum îmi amintesc că toate rugăciunile mele se îndeplineau.

Să nu-ți fie rusine niciodată de țăranii de la sate, de oamenii cu maini batatorite si cu fețe ridate, asa incat de-abia le ghicești ochii, că multă putere si demnitate și grea viață ascund. Într-o seară, în ajun, bunica mi-a dăruit o straiță cusută cu lână din caier și mi-a spus c-or să vină și Geta și Sorin și Marin si Ada si Mirela, vreo zece țânci pe-atunci, să mergem si noi la colindat. Era prima dată când mergeam oficial la colindat, cred că aveam 6-7 ani. Am sărit de bucurie prin ograda plină de zăpadă, parcă pe-atunci era zăpada multă si blândă la sate, de Crăciun. Poate pentru că nu aveam televizor să ne spună că ne va fi frig ori viscol, poate că bunicii făceau peste tot cărări cu lopetile sau pentru că cerul părea mai aproape de pământ?

Eram bucuroasă tare că merg la colindat pentru că de obicei, musafirii mă plăteau să tac când zicea bunu: ia zî și tu fată, o colindă. Bunica și mama aveau niște voci de tresăreau pomii-n livadă. Eu din contră. azi de exemplu ti-am cântat Domn Domn să înălțăm și mi-ai spus: mami, te log, telmină. Si ai cântat tu. Ai o voce tare dulce.

A fost cea mai frumoasă noapte de Ajun la sat.

Vorba vine noaptea, că pe la 15 pornisem și pan pe la 20, după ce ne-am mai bulgărit noi si ne-am alergat pe paraul inghetat, am ajuns voiosi si uzi leoarcă pe la casele noastre, fiecare cu cate doi trei câini lătrând după el. Cei mai multi ne-au primit că erau oameni darnici, cu frica lui Dumnezeu si cu tradiția si bunătatea la vedere, cum le era si sumanul și casele frumos împănate. Tin minte c-am plans rău la tanti Sandica, o văduvă mai nevricoasă, așa, se ținea bine la 82 de ani ai ei si cum am intrat, cum m-am simtit ca si copila aia din basmul cu Hansel și Gretel. Pe masa mătușicii era plin de prăjitură – blat cu ouă si cremă de margarină pe-atunci- și două sticle de pălincă.

Pân nu beti fiecare un pahar dețuică, nu plecati de-aici! a decretat ferm Sandica

Read more

Hai să ne îmbrăcăm că ieșim, comparație – copilul de 2 ani sau Fostul?

 imbracat copil micHai sa ne îmbracam că iesim

Copilul tocmai dă cu un ou în suportul braduțului deja împodobit. A mâncat dimineata unul fiert, l-a scapat pe jos de 2 ori, apoi l-a decojit singur, pan la urma i-a ramas galbenusul, mie cojile. Crede că si ăsta-i tare, dar nu toate ooole este la fel. Unele ouă sunt moi de la mama natură. Când aude că cârăi ca un pitiguș: hai sa ne îmbracam ca ieșim, e pe jos. Si el si oul.

nu vleau să ies!

De ce

nu vreau si gataaaaa. E ziua afală și nu se vede. Se uită spre geam. E noapte. Mi-e flică.

Hai sa te îmbrac că…

Când ii spui copilului de 2 ani hai să te îmbrac, el percepe intruziunea – probabil – cum ai percepe-o tu daca cineva ti-ar trage pantalonii în jos în hipermarket, cum făceam în gimnaziu sau la grădi când ne prosteam. Nu stii ce l-a enervat mai mult: că iesiti noaptea intr-un oraș în care n-ai nimic să-i arăți sau că vrei să-l îmbraci?

Mă enervez, normal, uneori reactia lui e prea… atomică

Pai eu ies în chiloți pe hol? Mă duc în picioarele goale să duc gunoiul? poate c-am ridicat tonul și văd seara mai multe like-uri de la doi, trei vecini, c-așa-s blocurile astea si livingul nu mi-e izolat.

Se uită la mine curios, cobor si eu tonul că realizez c-am strigat (nu am urlat, totusi) si-i spun că nu putem iesi dezbracati afară si gata si că el nu se poate îmbraca singur si gata.  E de acord. Surâd dulce si dau să-l agăț să trag haine pe el. Tragedie din Conu Leonida cu reacțiunea. Îmi acopăr urechile.

Stau pe marginea canapelei si mă gândesc. O laie. Că fac scurtcircuit. Copilul scuipă, cârăie, mârăie, strigă tare de vecinii cred că-i prind degetele la usă, o invocă pe BUNIII ca pe un spirit protector, se răsteste la Margareta sa nu se mai uite la el. Margareta e spiridusa lui Mos Craciun, a lăsat-o mosu in pom în semn de prietenie. Dar cand copilul se enervează, mai mereu ii spune Margaretei să se dea gios de acolo si să plece la casa ei. Margareta rezista. Eu ma duc să ma îmbrac si să ma aranjez un pic, lucru care-l deranjeaza si mai tare.

podoaba-n brad

– Mamiiiii nu te duce!!! Acum plange cu lacrimi de-alunec pe gresie din cauză de muci si de albuș de ou intins prin toata casa.

Nu ma duc fara tine dar trebuie sa iesim putin la aer. Te rog sa te calmezi. Nu-i nimic ca te-ai enervat. Vrei un pic in brate?

Read more

Vreau să am dreptul constitutional egal cu ceilalti cetateni, drept care mi s-a luat prin sentinta judecatoreasca!

mediere logo(sursa foto https://www.romaniasociala.ro/conferinta-despre-mediere-in-contextul-programului-de-master-probatiune/  de la o intalnire a mediatorilorin contextul de master in probatiune. Sic! pentru @cazul meu)

 

În tara în care statul dă greș de   în a-și proteja copii, la 30 de ani după ce ne-am împușcat dictatorul, fără proces, de Crăciun, vreau să-mi fie lăsată puțină demnitate să-mi cresc copilul.

Daca nu vreti sa va intristati acum, nu cititi, nu cititi azi…

 

„Din cei peste 57.000 de copii, abandonați, orfani sau victime ale abuzurilor, aflați în sistemul de protecție românesc, doar aproximativ 1,7% au fost adoptați în 2018.“

https://romania.europalibera.org/a/copiii-statului-copiii-nim%C4%83nui-de-ce-nu-prea-adopt%C4%83-rom%C3%A2nii-copii-%C8%99i-sunt-blocate-adop%C8%9Biile-interna%C8%9Bionale/29997422.html

6.000 de copii, două treimi dintre cei plasaţi în centrele sociale din România au fost trataţi abuziv cu neuroleptice şi medicamente psihotrope. Sedativele administrate erau menite să-i liniştească sau să-i adoarmă. Datele oficiale au fost obţinute de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) de la direcţiile de protecţie socială din ţară. Un sfert dintre copiii aflaţi „sub ocrotirea Guvernului” au fost internaţi în spitale de psihiatrie.

https://adevarul.ro/news/societate/copiii-abandonati-romaniei-sedati-protectia-statului-1_5c95a134445219c57e8e713d/index.html

 

„Eram un copil mai energic și asta nu le plăcea, așa că au început să-mi dea medicamente neuroleptice care mă moleșeau și mă adormeau. Le-am luat de la 9 la 13 ani, până mi-au zis ceilalți copii că eu nu am nicio boală și că n-ar trebui să le mai iau“

 

https://www.vice.com/ro/article/7xg7ng/viata-copiilor-din-orfelinatele-din-romania

 

 

În tara in care ne trimitem pedofilii să presteze munca in folosul comunitatii – in gradinite- înteleg ca eu sunt un caz normal – unic în țara in ambele procese- prin care Justitia împarte dreptatea. Pana la urma, tot zecile de mii de euro au întaietate.

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23057777-caz-revoltator-prahova-primar-condamnat-pentru-pornografie-infantila-trimis-munceasca-folosul-comunitatii-gradinita.htm

  Read more

Notificare de la Mos Răciun

cadou plic
În primul rând că ești o penală, ceeee să-ți aduc, sârma aia de 12 cu trei cristale Svarovski? Ho ho ho, pai tu crezi că nu mi-au spus mie spiridușii la Consiliul Supe…

Ah, Ioana, te rog să mă scuzi, vorbeam cu Soția și știi, după 25 de ani de uniune nonsensuală, dragostea asta are atâtea capricii, iară eu, cu scrisorile voastre… scriu și ce vorbesc și ce gândesc și ce visez. Stai să vezi când a găsit tuta mesajele pe what s app… Cum adică vorbesc urât? O cheamă Tan-Tuta, e chinezoaică, da, din Coreea de Nord (de ce întrebi dacă lucrez în minister??NU). Din Penian e nevasta, că ea avea serviciu acolo, ca si mine. Dinainte de 89 si primeam amandoi cam aceleasi scrisori. Așa ne-am întalnit. Eu le împachetam – cadourile pentru mici si mari – ea le trimitea unde voia.

Eu veneam plin de sclipici dupa luna decembrie, ea mă făcea pervers.

Eu mi-am directionat scrisoarile pe what s app și acum, tot ea face pe nevrozata că cine-i aia, cine-i ailaltă și de ce baietelul de 10 ani vrea două mingi de-alea micuțe de la Pandora? Eu de ce să încerc să-i înteleg pe oameni, dacă mie, dinainte de 89, cum îți spuneam, mi se zicea EXACT, da exact – ce își doresc? Păi cum crezi c-am reusit să rămân cel mai longeviv și mai imitat personaj de poveste?? N-am fost noi singurul popor care și-a executat presedintele de țară de Crăciun, ca p-un purcel? Tu ce povesti ai citit pana acum, pai cine l-a executat nu i-a luat locul? ha ha ho hoooo, deci de ce mă întrebi de unde stiu ce-si dorea lumea? Ce li se spunea că își doresc, fă.

scrisoare mos craciun

Ioana, dupa cum bine ai vazut, aceasta este o notificare, scrisoarea baietelului tau am lasat-o soft, pe facebook, să vadă lumea ce bun sunt. Vreau să te anunt ca ti-am inregistrat cererea cu numarul %^&*#@ și am să-ți răspund punctual:

Read more

O poveste pentru Ana Maria M. Despre una dintre viețile mele

O poveste pentru Ana Maria M. Despre una dintre viețile mele

ciocolata hapiPilotul: marry me

(pozele sunt pe undeva într-o geantă, nu pe laptop)

Pe când eram tânără și frumoasă și tîrziu la mama acasă, aveam un buchet de prieteni pe care-i cunoșteam fix de trei zile. Iubitul meu de-atunci mi-a spus din ușă: ich fliege Susse, sage hier coleg krank, macht Party oder so was ich komme bald.  Nu știam daca e cu virgula. Și-a adăugat înainte să-mi arunce setul lui de chei: you have there 400 dollars, go shopping, see my friends, go to Spa, I m soooo sorry, my coleg is so sick!

În loc să mă duc să vomez de spaimă că-s în inima Stockholm-ului, e ziua mea și Frederick iese din domiciliul conjugal cu 2 genți și-o caschetă, la care-și prinsese panglica specială cu arici, vizibilă numai pe timp de noapte, i-am spus cât am putut eu de relaxată okey darling, iu have any aidiă when iu come back?

Așa m-am obisnuit  cu adevărul gol goluț: omul nu aparține nimănui, eu pot face party cu 400 de dollars plus ce-mi rămăsese din baby sitting. La naiba, pot să fac cea mai mare party, o să-I invit pe toti colegii lui de la Memory Hotel. C-abia după ce și-a turat porșul spre aeroportul Arlanda m-am prins: stai că ăsta nu cu mine-a vorbit în primele fraze, că eu nu vorbesc germana. O s-o vorbesc numai peste 5 ani când voi deveni odaliscă.

Era relativ tânăr, arăta bine și ne cunoșteam deja de ceva vreme. Parinții mei erauîncantati de el, el o mai avea doar pe mă-sa care, de cate ori ne vedea, turna-n ea câte o sticlă de vin roșu și apoi îmi arăta casa mare sus si jos spunându-mi cât de singura e, că Frederik zboară mult. Bine, poate-mi zicea că pe-acolo o să fac curat, ca Cenușăreasa, dar eu credeam ce-mi traducea fii-su.

Altă viață

Ieșeam de la avocată, aici în Gherla. Femeia asta, aveam să-mi dau seama mai tarziu, are cea mai bună pregătire și e o enciclopedie ambulantă pe drept civil. Vreau să-ți spun, că atunci, când el a intrat într-un val de procese ( a castigat dupa aproape 9 ani) și noi am ieșit de la doamna H – după ce am tradus totul, am luat notite, am ars vreo 300 de calorii de stress- am simțit că avocata are dreptate. Însa el alesese deja calea grea. Cand deschideam ușa mercedesului elegant, nou-nout, am rămas o clipă cu privirea lipită de straduta murdara, bordurile rupte, gropile spre care aveam să ne îndreptăm și apoi să le uităm, mergand spre autostrăzile din țara noastră frumoasă. El vorbea despre întalnire si enumera strategii.

Read more