Mai tii minte numele instalatorului bun care ți-a reglat ceva la centrala când nimeni „autorizat” nu-ti răspundea la telefon? Sau al doamnei de la kaufland (sau lidl?) care ti-a arătat unde-s acuarelele când toate produsele se mutaseră ca să încapă ornamentele? Nu. Nici eu… dar brusc mi-am amintit de ei. Pentru că mi-au salvat ziua! Sau ore întregi. Sau mi-au protejat sanatatea – fizic sau psihic. Asa se spune când…
Cum e viata noastra aici? Asa e. Si intentionez să fac tot ce pot să ne fie mai bine. In stilul meu si fără lucruri care i ar răni pe altii sau pe mine, dar dârză ca Ioana D Arc. Ok, fără Arc… La început, am fost o apariție oarecum ieșită din comun. Ca o nalucă, nu stii sigur c-ai văzut-o, c-a mai fost pe-aici, că e mai înaltă, mai…
Nu mai pot fi prim ministru, nu mai pot fi prim ministru. Încerc umorul dar nu mai merge. Am plecat repede de langa aparator după ce s-a terminat ședința, ca să nu-i cad acolo la picioare. Nu o să mă obișnuiesc probabil toată viața mea. Cobor treptele judecatoriei din Cluj. O să mă prăbușesc în gol și nu văd nimic, implicit nu mă mai simt pe mine. Port un fel…
Alt loc de joacă Ca să poată să stea bunica împreună cu nepotul ne-am dus în altă parte. Să fie mai liniște, fără corăbii, tsunami, cașcaval, sărit peste mese. – Ești sigură că te descurci cu fregata de mare? -Ce?? – Poate să fugă încontinuu o oră, fără să se oprească! – Du-te liniștită și relaxează-te și… tulai Doamne, unde-i copilu? – Lângă tejgheaua la care se plă… pfai de…
Avem câteva zile libere, îmi iau familia la pachet si vin la Cluj. Găsesc apartamente ieftine și spațioase într-o anume perioadă. Vreau să-l plimb pe Tudor pe langă lac și cu bus-ul. Ziua mea, ziua noastră, perioadă ieftină, hai să facem ceva diferit! Să schimb ceva, să vadă că mai sunt oameni pe planeta asta. Nu doar doi care-au trecut să-l mangaie odată pe părul creț. Nu mă plang, eu…
Ma suna într-o dimineață mama, pe la 7,30, gâfâind. – Vezi că venim. Mai ești acasă? Sa cobori. – Noh, da ați plecat de 10 minute… îi e somn? Plânge? – Deratizează. – Păi și ce treabă ai tu, că nu deratizează el. – Nu da cred că ne-au stropit și căruțu. Și pute. Am stat pe o bancă și-a venit un nene cu ochelari negri și a stropit sub…
… Nu aveam bani să arăt la randul meu cum am fost amenințată, persiflată ani de zile. Folosită. Nu aveam pe cineva care să mă apere. Nu credeam că mai există vreun om de partea mea. Și-n condițiile astea lipsea grupuletul de moraliști teosofici, care să explice eșecul meu pe Pământ. Ăștia au apărut repede. Cu toată bunătatea și iertăciunile și neluarea la socotință a răului, n-am să uit vreodată…
S-a deratizat tot orasul. Pe la 6, 30 făceam rondul în părculeț pentru ca mai apoi să predau Chituțu somnoros – bunicii. Plin de ciori, se speriaseră bietele de graficul după care s-a desfășurat mortal kombatu pe domeniu public și-au zburat, dinspre parc în oraș. Eu cu-n ochi vânăt și cu părul electrizat de emoțiile rutinei, enumeram în germană: uite mami, mașina roșie, uite mami, aia e albastră, uite mami,…
Eu nu am fost obișnuită să am o viață grea. Da, pe vremuri, una normală, cu salariul de pe o luna pe-alta (ca și acum) cu câte-un amantlâc și-o iubire în care mă trăgea de cozi, culmea, nu nevasta ci vreo amică îndrăgostită de-ăl cu care mă vedeam eu. Și mă deștept în Săptămâna Patimilor cu-n pruncuț agățat de sutien, mă rog, de marsupiu, c-o mămicuță belită la propriu prin…
Bine, sunt conștientă că la fel de bine puteam să întreb dacă mai trăiește careva după incidentul Roswell. C-aș dori niște răspunsuri de la Roswell Army Air Field. Poate un interviu. Femeia româncă trebuie să se obișnuiască și ea cu statutul de persoană care nu mai este victima cuiva, este mamă, părinte unic, are un copil de iubit și de îngrijit. Nu înseamnă că e adevărat, poate mă înșel dar mă…
