De unii oameni trebuie să scapi

Sună morbid, dar nu la aia mă refer. Să-i lași în spate.

Cam pe la jumătatea vieții cum ar veni, n-ar mai trebui să fii în competiție cu nimeni. Nicidecum cu vreo gumă de mestecat mereu lipită de talpa cuiva, c-așa-i e felul. Absolut nepoliticos și mereu viteaz.

• dacă ai ales să fii preponderent bun, să nu-ți pese de ăi ce-ți poartă sambetele.
• da, ai voie să dai block oriunde nesimțitului/nesimțitei cunoscuților de care te-ai săturat pană peste cap. Numai pentru că aveți (aproape zilnic) același drum, nu înseamnă că-n viața asta, tu trebuie să tolerezi anumiți tovarăși. Ci că ai de ALES.

Dacă ești femeie, își amintești că noi, astea născute în anii 80 am trăit mai mereu, în urma noastră, cu bărbații (de obicei mai maturi) de fluierau ridicol, comentau la îmbrăcăminte, tupeiști cu propuneri indecente și mai apoi, pe cand s-au inventat telefoanele, musai niscaiva cu poze necerute cu cactusul. Și vine o zi cand se va sfarsi – și aia la mine a fost deja. De ce mi-a luat atat?

Și ce dacă ești cat ursu din pădure? O să-mi zdrobești oscioarele de ciudă că nu te vreau în preajmă? O să spui la toți cît de culdușă sunt? (nici nu foloseai cuvantul în sens arhaic real). O să mă strangi ca pe Sponge Bob și-o să dai cu mine de capota moale a minții tale? Păi nu merge, vezi? Și dacă este atata spațiu-n jur, de ce să nu ne facem viața mai senină?

Dacă ai și tu cel puțin un om mărginit, cu suflet strâmt și cu mintea închisă, asemenea unei ferestre obturate prin care nu pătrunde niciodată lumina, dă-I cu flit, onest, fără răutate și aviz prealabil. Trebuie să vadă că ai curajul să-I lași în voia altora, ăi care se pot preface.

Depărtează-te, nu pentru că ești mandră sau sensibilă și un bou te poate răni ușor ci pentru că ai răbdat destul de la cei ca el cand nu ai știut cum să te aperi și nici nu voiai să urli pe stradă, după ce te agasa prin cuvinte: du-te-n cofraju tău, porc coafat! Nu-ți datorez nimic! Nu îndrăzneai, că tu ești o lady, nu-I așa?

Scapă de lingușitorii guralivi, știu, vorbele lui sunt puține și sărace, dar ascuțite ca niște cuie ruginite: le aruncă fără grijă, doar ca să rănească. Îi place să șoptească în colțuri, să răscolească micile slăbiciuni ale altora și să le îmbrace în bârfe răutăcioase, ca un negustor ieftin care vinde mere stricate.

Nu cunoaște bucuria de a lăuda sau de a se bucura pentru altcineva; tot ce vede e umbrit de micimea lui.

Nu ai nicio obligație să mai ții spinul strans în palmă pentru oameni care se dezvoltă încă din maimuțe. o să-ți auzi s-a ajuns, a venit cu pile (desi nu știi unde), e plină de ifose (doar n-o să ne pupăm, sigur că sunt, am o viață) etc.

Go girl. Nu merită ca pentru un derbedeu să te ferești de bărbați decenți care-și cunosc limita în vorbă, faptă și-au evoluat și ei. Râzi sau oprește-te din drum pentru cine vrea inima ta, nu ca să păstrezi o politețe pe care altul o rade ca pe-o mazgă cu șlapii hugo bross.

Și ce dacă nu există loc fără întuneric? Luminează tu, unde dorești!