Dupa concediu

Kint începe să tușească la 5.30. Cu ochii cusuți de somn, c-a lătrat câinele megieșului juma de noapte, mă ridic din pat și-I dau copilului un puf de bixtonim în gat. Adoarme. Eu, îmi pun tantum verde-n nas, apoi merg să-mi torn cafea.

Coridorul e scurt și sigur, adică în linie dreaptă da calc eu pe șina de la lego express. Dacă tot deviez, intru prima data-n baie, apoi mă duc să-mi torn cafeaua și să mă arunc 5 minute-ntr-un fotoliu să mă uit peste 2-3 linkuri de aproape presă.

Cafeaua are un gust ciudat, parcă m-am spălat pe dinti cu Citratidin.

Are rost să țip la cineva prin casă? De ce-ai lăsat așa și tubu și capacu și… mai bine accept tacit. Lasă că-I pun eu cuiva mai târziu încărcătoru-n congelator.

Ajung la birou și preiau niște acte. Pornesc aparatul sa-mi fac alta cafea la plic. Pana fierbe apa  îmi aranjez masa de lucru. Mi-atrage atenția cartea lu Gabor Mate, lăsată acolo de vreo 3 săptămani și o pun din stânga-n dreapta ca să-mi iau niște notițe la momentul potrivit. Să știți că momentul potrivit vine o data-n luna septembrie dar nu mai țin minte anul.

 Mă simt deja obosită, mă sună copilul să mă întrebe dacă i-am pun prânzul, da, l-am pus e la mine-n geantă, sun-o pe bună-ta  să-ți facă repede altu. Or fi greșit un pic tiparul când m-au croit – tata cu mama. Că dacă mă croiau îngerii, poate acum băteam toaca pe la Voroneț.

O colegă mă strigă.

O altă colegă mă sună.

Un coleg  toarnă apa fiartă de mine peste ceaiu de merișoare sta-i-ar…

Respir. Inspir. Transpir. Hai să le iau în ordine. Răspund la telefon că e mai civilizat să suni decat să urli pe coridoare ca expresu de 2 fără un sfert, adică ăla ce face 1 0ră și 10 minute de la Gherla la Cluj.  Pun  iar apă la fiert. Preiau cererea de la colega mea, uit anexa în alt birou. Sau la baie, naiba mai știe când revii din concediu. Că doar tre să mă reobișnuiesc, coridoare vechi, oameni noi, clasa pregătitoare, parcă mă duc în ea de-o viață. Și tot nepregătită sunt.

Sună șefu. Tocmai mă înecasem c-o curmală, așa că răspund cu lacrimi în gât, deci pe langă faptul că n-am făcut nimic, par și labilă emoțional. Hei, nu-I nimic, fac ceva și-mi revin imediat doar sunt cea mai bună. Mă sună un client să se asigure că am primit niște poze pentru dosarul dânsului. Sigur, intru imediat să verific.

Intru de intrat dar nu-n sistemul potrivit, ci-n telefon si dau de pozele din prima zi de școală și Galaxy  trantește pe ecran ultimele zile de vară. Și pentru c-am dat clic din greșeală pe @amintire, Lana del ray începe să-mi cânte că suntem născuți ca să murim. De parcă nu-mi amintesc asta în fiecare zi precum călugării budiști, că doară cimitiru din oraș e peste drum de birou.

Intră un sms. Incă unul. E clar, am curățat spațiul de lucrul și arată mai ciudat decât un cabinet ORL. Fișe, bixtonim pentru copii, oglindă, fașa elastică pe care-am uitat să mi-o aplic pe cot ieri când mă durea. 3 cabluri de introdus în priză, fiecare cu alt model, par niște funii de perfuzie încurcate. Cutia mea cu Alanerv pentru sistemul nervos periferic. Nu sistemul  ăla nervos care te transformă în minion.

Mi-e clar că spațiul de lucru nu e bun, că-mi distrag atenția varii obiecte așa că-mi așez actele, telefonul un pix într-o cutie și caut un birou gol. În biroul gol e ședință, așa că mă prefac c-am întârziat și alunec ușor pe-un scaun.  Când să deschid gura, colega mă cotește:

• Ce faci aici, ești în concediu.
• Ăăăă… e joi azi?
• Nu…

Mă scuzați. Zâmbesc și ies.

În drum spre casă, mă întâlnesc cu o ființă care-mi spune că ea e foarte fericită și că-I mulțumește lui Dumnezeu 9în care nu crede) c-are în viață tot ce n-am eu. Și nici vecinii de pe palier n-au. Că feții frumoși i-s (îi sunt) mari si fiecare la casa alteia. Îmi mai spune că are bani mulți și că-I place caviarul. Trag concluzia că există persoane trecute de 20 care cred că Dumnezeu îți mai dă rest la anii pe care ți i-a lăsat.

Intrăm să ne luăm fiecare câte-o înghețată. Apropo de rest.  Pentru 20 de bani, trebuie să schimb 50 de lei cu Preafericita lângă mine, ea-și ia măruntu și-și înfinge botu-n cornet. Eu las măruntul pentru femeia care-a scotocit după înghețată și-mi lipesc discret guma hubba bubba de vuitonu ei cumpărat de la turci.

Ce să faci, nu putem fi toate mari Doamne. Mai ales în concediu.  Și după Sfântămărie…