Fără prieteni la locul de muncă. Măcar la început

Am lucrat în mai multe locuri.

La început există o tendință- pe care poate ați experimentat-o unii. Să te afliezi, grupezi, apropii de cineva. Dar acel Cineva nu e un grup ci o persoană care cumva te atrage sau te bagă mai mult în seamă. Îți dă senzația de bun venit. Cei mai mulți dintre noi au nevoia de acceptare (măcar) la locul de muncă.

Nu după mult timp, îți dai seama că persoana care te-a acaparat, nu e cea care se potrivește cu tine, ba din contră. Și ai vrea să dai timpul înapoi și să nu-i fi spus unele lucruri. Nu vrei ca relația să evolueze, e clar, nu vă potriviți. Instinctul te-a înșelat, nu mai vrei să joci teatru și acum ce să faci? Persoana simte sau mai bine zis te simte pentru că e versatil(ă) și poate a fost doar un joc. Sau poate și-a dat seama brusc că nici tu nu ești chiar ce spera. Sau poate că e invidioasă-invidios. De obicei NU suntem ceea ce speră alți oameni. Din fericire. Avem fiecare ceva unic, ceva slab și ceva puternic.

Cum faci să rupi cercul așa zisei prietenii?

Uneori de la prietenie până la conflict e o cărare scurtă. Iar la job asta e ca mersul pe sârmă. Încălțat(ă) cu botine.

• Prefă-te ocupat(ă). Funcționează cel mai adesea, până la dospitul aluatului, adică până se mai așează lucrurile. Zâmbește, fii în continuare amabil și respectă-ți codul etic dar ține-te deoparte. O mică minciună albă te poate salva de diminețile în care te duci cu groază la serviciu.
• Dacă împărțiți un birou, caută un moment prielnic și când se ivește o situație neplăcută, vorbește față în față, eventual cere o explicație sau părerea unui superior ierarhic. Asigură-te că ești sau măcar pari calm. Există cu adevărat persoane setate să te scoată din pepeni. Nu e nimic personal, acestea se poartă la fel cu oricine, trebuie doar să perceapă slăbiciunea. Sunt acei oameni care se hrănesc din conflicte.
• Între timp, dacă ai descoperit și alți colegi, încearcă diversificarea, ca la bebeluși. Un fel personal de a mă purta l-am descoperit când mama mi-a spus să mă gândesc la cel de lânga mine ca la cineva apropiat – bunici, copil, etc.

Și iată de ce nu-ți poți permite să pierzi vitalitate și energie pentru o persoană sau două:

Conform studiilor, petrecem 10400 de zile la birou de-a lungul vietii, la care se adauga 1400 ore lucrate peste program. Zice google. N-or fi exacte dar ideea e că –

stai mai mult cu colegii tăi decât cu familia. Și e un super motiv să faci tot ce-ți stă în putință pentru ca lucrurile să fie cât mai plăcute. Altfel nu vei da randament, nu te poți concentra, organismul tău obosește mai repede și cumva, te otrăvești lent. Nimeni nu ar trebui să fie obligat să treacă prin asta la locul de muncă și rolul principal al șefului tău direct este acela de a se asigura că echipa funcționează. Până la urmă există fișele de post de care te poți lega, contractul de muncă, etica (pot glumi dar dacă observ că nu e stilul tău, nu mai glumesc cu tine deoarece te-ai putea simți hărțuit)

Adică ai mereu pârghii de care să te agăți. Distanțează-te încet de factorii toxici, apropie-te de persoanele în preajma cărora poți fi tu însăți.

Cunoaște oamenii. Nu vorbi doar cu 2-3 sau cu unul. Nu îi bârfi, vor afla imediat, mai bine cîte-o înțepătură pe față decât un cuțit ruginit înfipt în coaste. Nu fi arogant(ă) nici dacă ești invitat direct într-un post de conducere. Nici Steve Jobs nu era arogant, era tipul budist Zen, umbla desculț, nu folosea parfum, etc. Și tu sigur nu ești Steve Jobs. Tratează-l pe cel mai simplu coleg cu același respect ca și pe cei pe care-i admiri. lasă din ego, vei fi mai greu de atins.

Iar dacă admiri pe Nimeni pentru conduită, munca depusă, ajutor, loialitate, etc, este momentul să te întrebi: ce caut eu aici?