Catre personalul medical: vă rog să nu plecati. Nu ne lăsati singuri, Creatorul v-a dat vouă un dar neprețuit si nici El nu vă va lăsa pe voi!

Stiu că noi, românii de rând suntem de vină în primul rând. Stiu că v-ați săturat de noi, ca pacienți, de fițele noastre, de injurături si de caterinca tipică a lu orișicine.

Căci cui îi place să vii tu cu camera de filmat în camera de gardă c-ai asteptat (da, poate peste o limita, dar unde nu se intampla asta, în ce țară?) la UPU cu o durere de cap sau de burtă și să te dea a doua zi pe post? Că ești medic nesimțit, c-ai răspuns urât si că i-ai repezit? Să te vadă familia la TV si să scrie despre tine în ziare? Că ziarele trec a doua zi la altceva, dar ție-ti rămane stigmatul, c-ai scos gălușca pe gură-n ziua aia.

În ziua in care poate erati mai putini, poate erai si cu colegul leneș sau cu șeful care-ti face viata amară, nu reuseati pe triaj, intrau foi si ordine noi si ce stia pacientul de afară de suferința ta? Nu îi păsa, ba mai mult, te filma, că se gandea la el, la mama, la copilul lui, la… nu la tine. Nu era-n îmbracat in halat, nu stia ce simti tu si nici tu nu-I puteai lua durerea decat după instructiunile pe care trebuia să nu le încalci. Suntem egocentrici, nu stim să fim altfel! Abia acum lucrurile se vor schimba.

De unde să stie el, pacientul, si de ce i-ar fi păsat (romanii nu citesc mult, exista studii, romanii sunt orgoliosi mandri, autosuficienti, vezi studiul lui Daniel David – psihologia poporului roman) că tu, medical sau auxiliarul,  nu ai dormit, mancat, că te-a certat managerul, că asistenta te-a înțepat verbal sau că te-ai certat cu soțul sau cu soția si ca ti-ai dori să fii oriunde, numai acolo nu, să vezi oameni care nu stiu să astepte si ti se adresează cu un ton care te indispune si mai tare?

De unde să stie că da, ai vreo 4 colegi care-s de-a dreptul prostovani, dar in mare parte, sunteti o echipa faina, amuzanta, unita si competenta? Pe românul care te filmează, nu-l intereseaza că tu nu ai cu ce lucra si ca Proful nu stiu care sau vreun sef de catedra iti pace un perpetuu penalty. Că nu te-a trimis la specializare sau la congres ca sa-si favorizeze amici din politica sau ca cel de la DSP ti-a suflat postul pentru vreo iubita sau pentru alte învarteli, desi tu îl meritai? Noi am inceput să vă hărtuim așa si voi v-ati obisnuit si cu noi si cu ei si ne-am complăcut în „n-avem ce face, asa-i sistemul“. Ne-ati dat la o parte, v-am dat la o parte, am creat doua lumi care se tem si se apropie cu groază una de alta. Eu îmi văd de mine, tu de tine.  Si pe-atunci nu purtam măsti.

Si tot noi – noi nu v-am făcut nimic niciodata, v-am respectat si cand ati fost suparati si cand colegii vostri s-au rastit la noi sau la rude,  ne-am vazut de treaba. C-am stiut ca nu sunteti toti asa. Am folosit pluralul NOI, ca sa intelegeti ca cei mai multi romani nu sunt cei care v-au filmat si v-au hartuit in garzi, nu sunt cei care au scris comentarii negative pe toate canalele pe care le-au putut ei accesa din fotoliu, doar pentru ca ati gresit odata!

Noi, majoritatea, suntem de vină că nu v-am prea lăudat. Că minunile care-au iesit din mainile voastre nu le-am scos la suprafață! Dar cand ati gresit, am sărit să vă taxăm. Că vedeti voi, lucrurile bune si frumoase la noi nu sunt stiri. La noi, la romani, stirea e scandal, circ, injuratura, breaking news si asa s-au obisnuit si sefii vostri si politicienii. Asa se fac încă banii aici pentru că suntem o țară săracă!  O țară în care clasa de mijloc, cea care tine balanța unei natiuni e ca si inexistentă! O țară care n-a pus baze pe cercetare, cultură, știință, n-am avut continuitate în initiative bune, doar dezbinare, peste tot.

Nu v-am lăudat pentru că nu ne mai băga nimeni în seamă, ce, ce era anormal să fii tratat cu respect si mangaiat pe umar, mai ales dupa ce vi s-au marit salariile? La prima laudă, nu exista unu să nu-ti sară-n cap, că lasă, că aia-I meseria lui si el si-a ales-o si e strigator la cer să greseasca, mor oameni!  În loc să vă întărim, v-am demoralizat, dar vă rog, nu-I uitati pe cei care-au ridicat chiar si un singur spital, din nimic.

Noi nu ne vom întoarce împotriva voastră, că știm că toti suntem oameni supusi greselii si daca ai luat vreodata de la mine mită, e si vina mea în egală măsură că am dat si e vina sistemului de pana acum că așa am rămas, blocati intr-o democratie si-o mentalitate care se încadreaza între democratia reprezentativa din Rusia si… delicii turcești.

Noi, majoritatea, suntem Buni, am ales să fim așa si voi majoritatea stiu ca sunteti si mai Buni. Că avem aceleasi dureri. Ne pierdem iubirile, nu suntem părinții care-am fi vrut să fim pentru copiii nostri, ne calcă-n picioare oameni cu scoli făcute-n părculețe, avem rate in bănci, divorțăm, suntem nefericiti, ne moare cineva, suntem… condamnati.

Cand am vrut să ajut, putin, cat as fi reusit,  cadrele medicale s-au retras dinspre mine, intimidate de manager, infricosate de pierderea postului, necunoscand omul, ai impresia ca fiecare-I un potential dușman care vine să tragă cu ochiul în spitalul gol de materiale si plin de ore lungi de oboseală și lehamite pe care nu le mai pot schimba toti banii din lume.

Eu am o stampila pe viață. Am spus, urlat, strigat, injurat o singura data. Habar nu aveam ca sunt gravidă. Am înjurat pe cine nu trebuia. O avocata-politician.

Presa dcnews, de exemplu a titrat ceva de genul: bataie in toata regula (mai am acele print screenuri) mi-a scris numele si faptul c-am batut-o pe femeia respectiva. Nu am batut-o, exista caseta si daca mi-as permite un avocat si as avea timp să mă apăr, as face-o. https://www.dcnews.ro/lider-psd-batut-in-tribunal-totul-a-fost-filmat_634155.html

Dar nu am timp, sunt mama fericita a unui copilas superb de 3 ani pe care-l cresc impreuna cu mama mea. Merg zilnic la serviciu (servicii publice, apa, nu pot fi prestate de acasa) Am ales să răman pentru ca am invatat alaturi de colegii din teren, si-I pot inlocui daca doamne fereste s-ar imbolnavi cineva, nici apa potabila nu curge doar apasand pe un buton, habar nu aveam ce inseamnă, pana nu am ajuns aici si nu am coborât să văd… tot. E o macrochirurgie ce fac colegii mei, credeti-ma, sunt fascinata! Credeam c-o sa scriu veșnic documente inchisa-n birou casa-mi pot intretine familia, dupa 10 ani de Germania, ramasa singura, pe atunci fara job, cu o facultate  terminata la UBB Cluj, Stiinte Politice si Jurnalism, o facultate care nu aduce nimic aici, toti suntem jurnalisti, medici pe net, sociologi, profesionisti si… din toate astea castiga Vulpițele….

Vă rog, nu plecati, stiu că vă e frică.

Stiu că nu aveti cu ce lucra dar cred că veti găsi o cale! Niciunul nu vom mai fi la fel după ce trece Covid 19. virusul ăsta nu a venit degeaba, am făcut noi ceva, noi, oamenii!  Nu ne întoarceti spatele, căci nici noi, cei care am tăcut si vina asta o avem eventual – nu v-am face niciodata ce-a facut cu voi cutare sef DSP Arad!!! Niciodata! Eu sunt condamnata la un an  de inchisoare cu suspendare si 120 zile in folosul comunitatii, au vrut sa ma trimita sa curăt piata intr-un oras pe care administratia l-a lasat mizerabil. Sa-mi iau concediu pentru asta, lucrez 8 ore cu drag si iau 2200. Apoi ma intorc la copil si la mama si la cumparaturi dar sa mai si iau concediu?  

Am trecut alaturi de mama, eu cu copilul in marsupiu, ea prin op mari, oncologie, gine, brahiterapie, are diabet, dar nu despre mine e vorba aici. Stiu ce inseamna sa fii umilit si să simti că ti-ai pierdut toata bruma de stima de sine (nevoile de baza ale Virginiei H) din cauza unui politician si a acolitilor săi, doar asa, ca sa se razbune. Sa stii ca nu te poti apăra, ca nu ai bani, sa fii pus si la daune morale de mii de euro pentru c-ai pus mana pe fularul unui politician si l-ai injurat in singura, Singura ta iesire sau criza de nervi!  Si sa fi pus sa-ti ceri scuze c-ai scris despre acea persoana, cu care ai avut 8 ani procese – c-ai scris, asa, ca journalist sau blogger, exact din acte, ce s-a intamplat! Sunt brunetă dar cred că părul meu e alb…  

De ce vă e frică, de moarte? Nu, stiu că nu vă e frică de faptul că veti muri, ci că moartea v-ar despărți de copiii si de familia voastra. De oamenii pe care-I iubiti. Ce stiu eu despre frica de moarte?

– am simtit-o, nu ca pe un atac de panica, am simtit că mor, că pot face un infarct intr-un aeroport din Koln, singura, cu trei bagaje, dupa 8 ani de aparentă liniste si siguranță

– audiata 4 ore de un procuror la Cluj, am crezut că inima-mi va ceda sau voi face AVC si gata.

– in sectia ATI, cu copilul de 1 an in marsupiu, nedormita de 2 zile, privind femeia proaspat iesita dupa op de histerectomie totala cu anexetomie si… asistentele super obosite care m-au dus la patul unei paciente pe moarte… aici e mama dv. Am cerut un scaun. N-am murit, am intrebat doar: asta e mama mea? Cele 10 secunde, pana m-au dus la patul potrivit, au oprit planeta, căci îmi pierdusem recent bunica si tatăl.

Si când m-am trezit in Romania, gravidă la 36, singura, cu diplome (am si diploma de as med generalist) fara bani, in chirie, acolo unde aveam o mica sansa sa gasesc un job, cu dosar penal si unul civil pe pretentii si daune morale de la aceeasi persoana… N-am murit, am facut doar zona zoster…(nimeni nu vorbeste de presiunea psihică si hartuirea maximă care te zăpăceste psihosomatic) si cred că nu există bine fără rău si că legea polaritatii ne guverneaza pe toti. E inutil să iti bati mintea intrebandu-te cum de mi se poate intampla mie asta, adica TOATE astea? Cum să le duc, eu nu sunt capabila, eu nu sunt erou!

Nu stii ca esti. Dar intri pe pilot automat.

Nu vă dati demisiile, nu ne intoarceti spatele căci noi, majoritatea, nu v-am judecat niciodata la gramadă! Noi nu v-am filmat cand erati in cea mai proasta zi! Nu am postat răutati gratuite. Noi stim ca nu seful DSP vine sa ne trateze.

Noi, eu, altii care văd din acelasi unghi putem să scriem despre voi asa cum sunteti, sa va vedem minunati, grozavi, mana lui Dumnezeu! Dacă nu plac un om, eu il ignor, nu-I fac rău!  Iata cele mai frumoase interviuri medicale, personale. Credeti ca acesti oameni n-au gresit vreodata? Credeti ca nu se tem? Credeti ca pe ei nu-I detesta nimeni, ca n-au si povesti care-I denigreaza? Am ajuns greu la dânsii pentru că nimeni nu mai vrea să audă de presă sau blog  si e puțin probabil că vei da peste un personaj loial, care nu-ți va însela asteptarile. Iată că imperfecta cum sunt, am scos ce e mai frumos de la acesti medici.

Eu cred că virusul ăsta a venit să ne arate că nimeni n-are voie să arunce piatra, din nici un unghi, că toti suntem pătați, toti supusi aceluiasi ciclu al vietii. Greselile (din neglijenta ori nestiinta) nu le-ati facut pentru ca ati vrut ci pentru ca sunteti Oameni, sunteti Suflete. Ca mine. Unii mai evoluati spiritual, altii mai simpli, mai puternici, mai slabi, mai pregatiti, mai neindemanatici dar toti, toti putem evolua acum daca nu ne mai dispretuim unul pe altul!

Eu am gresit o data si-am fost data, nu-I asa, pe mana judecatorilor si n-am fost iertata oricat m-am căit. Copilul meu va fi necajit la scoala că mama lui nu e doar singura ci si… penala! Credeti că nu mă ucid incet gandurile astea? Dar nu mi-am luat pe nimeni alaturi, doar asa, ca sa mă apere, desi da, uneori mă tem si eu că voi muri de la atatea presiuni, cu sau fără coronavirusi. Dacă eu as muri, el ar rămâne Singur si nu îmi permit să mor!  Puteam să-mi găsesc pe cineva, nu sunt nici urată nici proasta.

Dar am demnitate si viata m-a pus in ipostaze care-au plantat in trupul asta firav fortele unei femei si ale unui barbat! De aceea ma duc si pe teren cu colegii mei, sa vada ca noi nu ne temem si ca nu stau cocotata-n birou, peste acte, că pot să-I ajut, să inlocuiesc daca cumva se imbolnaveste careva. Ma dezinfectez si urmez toate protocoalele, la fel facem toti. Stiu, voi aveti nevoie de costume dar acum, cereti, sa faca rost de bani si sa vi le aduca din Coreea din Artactica de unde stiu ei, mergeti la Becalli la poartă daca trebuie, luptati pentru noi si pentru voi!

Acum sunteti mai puternici laolalta decat toti sefii DSP si chiar decat directorii numiti strict pe criterii politice, nu si pe pricepere si abilitati medicale.

Sunteti ca ei sau veti fi! Nu ne vom aduce aminte greselile ci de Minunile pe care ati reusit să le realizati (ok, asta dacă n-ati traficat rinichii unor  copii – umor negru)

Prof Dr Silviu Albu Spit CFR Cluj. Magister Ludi

Conf Gheorghe Popa – oncologie pediatrica Cluj

Dr Arash Yazdi, un profesionist iluminat trimis ca ajutor ființelor suferinde

Conf Dr Veresiu – lupta lui de-o viata pentru pacientii cu diabet

Dr Petrut Bogdan – a operat si mi-a salvat un amic cu cancer renal.

Pediatrie- Conf Dr Calin Lazar, unul dintre cei mai buni clinicieni pe diagnostic

Conf maxilo faciala- nu cred ca mai am ce să spun despre Dr Horatiu Rotaru, este o somitate în domeniu, cu o echipa grozava

De la recuperare-arsi-traumatologie-urgente la arta fina a chirurgiei estetice, Dr Ovidiu Ivan

Ca ei… Fiti buni în ce ati ales si luptati si cautati-va lideri daca nu-i aveti, regrupati-va!

Discursurile in limbaj de lemn, banii în plus, amenintarile, nu or să vă facă să fiți alături de noi. 

Răspunsul la intrebarea @ce sa fac va fi in inima voastra, atunci cand sunteti linistiti, departe de spital si cand o sa aveti un moment sa simtiti cu adevarat Viata, alaturi de cei pe care-I iubiti, Viata care trece prin noi toti. Si sunteti singurii cărora Dumnezeu le-a dat așa un dar de neprețuit: să luptati pentru ea. Acelasi Dumnezeu, Universul, nu v-a pus să alegeti, v-a ales El, el v-a înzestrat cu ce stiți azi, voi sunteti mai puternici decat credeți si puteti găsi soluții. Si mai multe dezinfectante si cateva costume si… într-o zi putem scrie cartea Noastra, povestile celor pe care Viața i-a ales să îndeplineasca anumite minuni pentru oameni. Nu ne lăsati, căci medici si pacienți, vom învăța în sfarsit că respirăm acelasi aer, indiferent unde suntem.  Noi nu vrem o prăpastie intre noi si voi. Noi nu vă vom judeca pe cei care ati ales din motive bine stiute de voi, să plecati.

Noi, bolnavi sau sănătosi, ne vom aminti mereu chipurile voastre si vă vom pomeni numele in rugăciuni, oriunde am fi.  Numai Creatorul poate să împarta binecuvantarea pentru incercarile care vin inspre voi, alinarea si puterea interioară. Iar voi sunteti cei pe care i-a ales ca să aline durerea și să ne prelungeasca firul vietii. Nu plecați!

Împreună vom reusi să supraviețuim oricărei încercări care vine la 50 sau 100  de ani, dacă ne-am fi născut în Siria, acum, impreună am fi plecat de acolo si-am fi murit pe uscat si pe mări de foame, de frig, de neputință. Dar uite c-avem altfel de război si-l putem duce împreună. Acela de curățare a inimilor.

(să nu credeti că mie nu mi s-a cerut sau că n-am dat, sau că n-am judecat si vorbit de rău un medic, să nu credeti că n-am avut de suferit eu sau cei dragi, dar pt o rană făcută de unul nepriceput, m-am dus la altcineva si mi-a dăruit pansamentul necesar. Curat, steril, gratuit ci cu un zambet. Nu ii voi uita niciodată pea cesti oameni, chiar si cand voi citi despre ei c-au gresit!)

Suntem Stella, ea nu a avut de ales, a luat ce i s-a dat. O cunosc, nu ar pleca, Stella nu se teme de nimeni. Stie ca nimic nu e intamplator! (Ioana, asta e, cat ni se întinde ața, eu am făcut si voi face tot ce tine de mine!)

Similar Posts

One Comment

  1. stau si ma gandesc la o Ioana foarte apropiata mie… a terminat facultatea anul trecut si a ales UPU, cu speranta sa invete multe… ma gandesc ca a intrat direct in focuri, a inceput munca pe 1 februarie! Mi-e si frica sa o intreb ce si cum…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *