Jurnal de pandemie, Covid-19. Vineri, zi scurta. Multumim Doamne, pentru fiecare zi!

E 03 aprilie 2020. O să-ți spun mai intai veștile proaste. Scriu ca să nu uităm. Scriu pentru că Planeta vrea să fim atenti la ea, dincolo de ea, atenti la sufletele noastre sau la ceea ce devenim.

116 persoane au decedat in Romania pana acum din cauza Covid 19.

3000, peste 3000 de cazuri confirmate. Nu e o cifra reala pentru ca oamenii au murit si acasa… Nu avem destule testere. Sunt foarte multi veniti de afara, ei răspandesc virusul extraordinar de repede. Unora chiar nu le pasa.

Cel mai tanar pacient care a murit azi, 27 de ani din Sibiu. Prietena lui a sunat la 112 ca nu-l mai gasea. Au spart usa, gasit pozitiv la Covid 19 la autopsie.

Si pe doamna care-a murit singura in casa, 70, DSP-ul sau autoritatile n-au ridicat-o nici dupa 12 ore. E… n-am crezut ca voi trai așa vremuri.

Viața astazi, in oras

Dimineata cand am mers la serviciu, am pozat strazile pustii. Pământul respiră, păsările cântă, soarele mă pândeste de după nori. O singura masina trece: politia. Apoi ajung la principala, vad 2-3 masini care circula regulamentar… pana dispare masina politiei, care patruleaza mereu.

Strazi pustii dimineata

Apoi accelereaza soferii. Pe strada asta, pe Rebreanu mai ales, parca au piper in fund! Li se blochează genunchiu, le pică călcâiu lu Ahile pe acceleratie.

E pandemie dar ei se grabesc tare tare, ca sa ajunga cu 10 minute mai devreme la destinatie. Daca eu trec strada sa-mi iau tigari si o masina e ha haaa la autogara, ala, daca vede ca trece cineva, strada fiind pustie, accelereaza la 120 desi pana atunci mergea regulamentar. Parca-s loviți la cuc. Nu inteleg deloc manevra asta.

– lăsati pamantul să respire. L-ati umplut cu masinile voastre, numai animalul de companie nu are masina. Acum, se pare ca Pamantul are Ceva infricosator care ne poate opri respiratia pe bune. Respectati mediul in care traiti si oamenii pe langa care treceti!

Mi-s crapate mainile. Mai o masca de plastic si cand o sa se rupa, raman pe astea simple. Mai mult folosesc masca cand iesim pe teren, desi acolo chiar nu au voie sa se mai apropie.

Alaltaieri, mi-a facut colegu niste poze, mi-a mirosit telefonu a clor, si azi miroase. Nu mai fac figuri, ultima data la clorinat m-am purtat ca coana Chirita ca vai doamne mă droga mirosul ăla. Acu, insir si expir clor daca trebuie 🙂

Azi ne-au hașait mai repede, oricum aveam zi scurta, dar un coleg a  dezinfectat cu clor toate birourile, asa ca am ajuns mai repede, sa te culc eu de amiază.

Noi, in uichend resimtim mai mult privatiunile. Bine, nici inainte nu ieșeam, daca eu nu conduc… dar ne plimbam mult!! Zilnic!

Stam pe balcon, noi doi, ne jucam, tu, la 3 ani nu prea ai rabdare sa te joci singur si oricum, pe balcon nu te las singur iar afara nu iesi deloc. Decat cu Alis, pe traseul scurt, clar, fara ea, mama nu stiu cum s-ar fi descurcat cat sunt eu la munca. Revin la uichend.

Trebuie sa si scriu ca sa urc iarasi blogul si sa fiu vocea pe care-am ingropat-o in mine de frică.  Tie nu-ti prea place cand ma vezi iar cu laptopul in brate si… avem nevoie de banuti in plus.

O admir pe mama, uneori e cea care tine moralul sus desi, parerea mea e ca se uita cam mult la stiri si din pacate, de acum vor veni probabil si mai multe vesti proaste.

Nu stim cat vor mai fi obligati oamenii să stea in case, dar vreau sa-ti arat un formular (s-au emis vreo 3 diferite, cu fiecare ordonanta, eu am printat de-astea) cu care am iesit sa-mi iau paine, pufuleti si tigari, o da, fumez in pauzele de scris. Si cand am dus gunoiul am mers cu formularul.

Am pus o provocare haioasa pe facebook, sa văd daca prietenii mei virtuali au curaj sa ne jucam. Stii, oraselul nostru e mai inchis inspre altii. Dar vorbesc mereu, in taina, despre ce si cum se aude prin targ. Acum, ciudat, dar un virus ucigas, ne face să vedem că facem parte din aceeasi infanterie.

Habar nu am câti vor sta la lupta si câti vor prefera sa-si astupe urechile si sa intoarca in continuare spatele Universului. Pentru ca, nu stiai? Noi, toti, suntem un Univers intreg, avem un corespondent care ne protejeaza si ne alimenteaza, undeva în alt plan astral, noi numim asta energia vitala sau inger pazitor. Suna a clatite cu pojar pentru cei care cred ca sunt făcuti din carne si creier .

O să fim bine!