Fetele frumoase din oras și sosiile lor
E marti, 07.aprilie 2020 si presedintele a prelungit starea de urgență, din cauza virusului Covid 19 si a curbei epidemiologice care crește încet si stagnează prea puțin.
Toată lumea e obligată – cu mici exceptii- să stea în casă și acum știm cum e să fii… închis. Îngrădit. Privat de drepturi si libertăți. Noi, generația 40, ne amintim prea puțin acele zile, din epoca Ceaușescu iar adolescenții nu au mai trăit așa ceva. Plus că noi eram copiii pe atunci, așa că părinții duceau greul, noi ne trăiam traiul si ne mâncam mălaiul, crezând că vom fi toata viața tinere, frumoase dar mai ales Iubite!
Facebook, e in maaaare vogă acum, cred că Zuckemberg ar putea să ne impoziteze fiecare tastă – si tot am intra. Am încercat si eu să creez diverse provocări simpatice, am vrut să-i atrag mai ales pe localnici, dar în orașele mici, oamenii nu-si prea dau măștile jos. Nu vor să se arate, să spui ceva despre ei, se miră că-ți pui viața pe tavă – de parcă am fi atat de diferiti în tot ce facem zilnic. Totuși, am avut cateva surprize și vreau să se regăsească fetele după ce trece criza asta. De viruși, de nervi întinși, de stat în casă, de reevaluat profilurile psihologice.
Vero vs Carrie Anne Moss

Acum o mai văd rar, dar zău, face parte din generatia cu cele mai frumoase tipe din Gherla. Adică, fără supărare, nu erau toate fetele la fel. Aveau stil, unul năpraznic, aveau șarm, unul enervant pentru feministii care erau în voga si atunci (dar parca nu la fel de agresivi ca tupeistii de astazi). Fetele astea – printre care as vrea neaparat sa ma numar si eu- nu țineau cont de cum se îmbraca vecina, ce tip de freză se poartă, n-aveau aceeași coadă de cal și-aceeasi tunsoare, incă ne mai lipeam unghii false din plastic la nunți 🙂
Veronica era vecina mea, cea mai frumoasă din bloc si abia asteptam să cresc să pot și eu să fiu asa liberă și degajată și elegantă cum era ea. Nu mă prea băga in seamă, eu nu stiam cum si când s-o salut, o mai vedeam pe geam cu cine – sau dacă vorbeste si râde sub teiul inflorit. Mă cam indispunea apropierea ei pentru că vorbea rar cu necunoscutii, părea mândră, avea si de ce- pe atunci noi stiam sa invidiem pozitiv.
Nici nu mi-am dat seama cat de mult îmi seamănă. Odată, m-am gandit că numele ne influenteaza cumva, candva, un pic soarta.
Si eu am devenit Veronica si-am văzut că răceala fată de altii nu era din mândrie, era cununa fricii perpetue de a nu fi rănită. Parcă niciodata nu reuseam să răman destul cu cine mă potriveam. Ori trădam eu, ori trăda el, ori mă plictiseam eu ori… mă trăda el.
Lipsa cuvintelor nu venea dintr-un vocabular sărac, nu-mi plăcea să vorbesc cu străinii, deci, ce-ar fi avut ea, puțin mai mare ca mine, să-mi spună? Să-mi împrumute pantofii ăia frumosi pe care-i admiram? Să-i povesteasca unei necunoscute cărările intortocheate ale iubirilor tinerești?
Vero vs Dita von Teese

Anii au trecut repede si fiecare s-a mutat în altă parte. Nu stiu multe despre viața fostei mele vecine dar parcă o cunosc mai bine, fără prea multe cuvinte, de cand am revenit in oras. Stiu c-a muncit mult și o face-n continuare, a rămas la fel de frumoasă iar anii s-au oprit precum s-a oprit acum Lumea. Vero stă într-o căsuță la marginea pădurii, alaturi de soțul ei si asta mi se pare definitia unei vieți – desigur ca nu fara griji- dar binecuvântată după multe valuri, denivelări si teste.
Carmen vs Kate Hudson

Carmen este mai tânără ca noi, așa că mi-e puțin ciudă pe ea că chiar seamănă cu Kate! Poate că este perioada cea mai grea, acum, cand stă acasa în Italia impreuna cu soțul si baietelul ( lucruri aflate de pe FB, căci pe superbitatea de sor-sa o cunoscusem eu mai bine).
Ce-ar avea in comun Carmen si Kate in afara asemanarii fizice? Ohooo, la 40 de ani si cateva iesiri din decor, ai sansa sa te pricepi oarecum la oameni, mai ales la cei aparent deschisi inspre tine si cu simtul umorului. Desi e probabil foarte tanara (chiar carmen, cati ani ai? :P) cred ca, îmainte de-a se casatori ar fi putut face fata cu brio provocarilor de genul How to loose a guy in 10 days. O fată plină de viață, ok si de fițe, așa o vedeam eu 😛
Chiar asa, cate femei ar putea oare să scrie despre greselile neintentionate pe care le facem, asa încât să punem pe fugă un băiat tânăr sau să enervăm la maxim un bărbat copt? Ce avem noi doua în comun? E secret pentru ea, asa ca am sa vi-l spun 😛 crede ca are nasul mai interesant decat al meu. Nasul pe care-l posed eu, se dă doar cu prescriptie… Multumim Carmen c-ați rămas acasă, rezistați!
Cristina vs Angelina Jolie

Cristina traieste în Tenerife si, nu stiu de ce, pana astazi eram sigură că-i născută în orăselul nostru, dar basmul ei e altul. Totusi, am lăsat colajele asa. Moooamă, Teneriffe… Cristina, cum e să fii izolat acolo? După ce trece Covidu, mai lasă bronzatu, pui cerceii aurii si privesti mândră înspre palmieri, să vezi atunci sosie! Totusi, n-am cum să nu invidiez ochii mari si buzele cărnoase naturale.
Ia uite ce-am mai găsit la Cris!

Din Insule imi mai amintesc apele albastre care inconjoară Las Palmas, Am făcut un tur virtual pe profilul Cristinei ca sa mai pot culege cate ceva. Si-am rămas puțin cu privirile adâncite-n Atlantic. Poate scoici…
Cristina, oare cum ai descrie viata ta acolo față de cea din Romania?
Mica mea campanie de incurajare a prietenilor virtuali care stau acasă, o țin aici ca s-o aibă amintire fetele, după ce ne trece frica asta îngrozitoare pentru vremurile pe care am ajuns să le trăim. Oare-o să ne schimbăm, noi oamenii în vreun fel?
#stamacasa Care puteti. O faceti pentru noi toti. Orice jocuri, idei, sunt binevenite, chiar si pentru cei care, uite, stam la bloc. Semnat, Morticia.
Multumes🤗.
Viata aici in Tenerife? E frumoasa in vacanta maximum 1 luna sau daca esti foarte bogat. Cand lucrezi de la 9 la 21 si 6 zile pe saptamana nu mai e rai. E o insula foarte frumoasa dar mica. Esti ca la tara toti stiu totul aici.In sud duci lipsa de verdeata. Si de ploaie.Sincer prefer Romania cu toate frumusetile si anotimpurile. Sincer Mi-e dor de primăvară cu toate florile ei si parfumul.
Straniu cât de aproape ești!!!! 🤭🤭🤭Nu s – au schimbat multe… si acum răceală/detasarea fata de alții exista și nu este aroganta și nu este mandrie(cum bine ai spus) ci doar masca sub care ne ascundem dureri, frici, neputințe și neîmpliniri. Ne aparam fiecare cum putem, ne apropiem mult cu cei dragi și pe care nu ne lasă inima sa ii invidiem. Dar merem ne vom întreba ce ar fi fost dacă am fi fost în alt loc, în alt timp…. Acum ne cautam alinarea în lucruri mici, facem lucrul ușor ca și cum ar fi greu și viceversa. Restul… Ca pădurea din spatele meu… Azi verde, mâine nu se știe cine o da jos..
Straniu cât de aproape ești!!!! 🤭🤭🤭Nu s – au schimbat multe… si acum răceală/detasarea fata de alții exista și nu este aroganta și nu este mandrie(cum bine ai spus) ci doar masca sub care ne ascundem dureri, frici, neputințe și neîmpliniri. Ne aparam fiecare cum putem, ne apropiem mult cu cei dragi și pe care nu ne lasă inima sa ii invidiem. Dar merem ne vom întreba ce ar fi fost dacă am fi fost în alt loc, în alt timp…. Acum ne cautam alinarea în lucruri mici, facem lucrul ușor ca și cum ar fi greu și viceversa. Restul… Ca pădurea din spatele meu… Azi verde, mâine nu se știe cine o da jos..
ce dragut ai scris!
sa stii ca mie imi place sa vorbesc cu strainii, sunt destul de deschisa!
o chestie, de cateva ori, persoane care nu mi-au placut la inceput, au devenit printre cei mai apropiati, si invers!