Jurnal de pandemie Covid 19, duminica 30.03. Maximum de restrictii

S-a dat azi a patra ordonanta militara de cand am intrat în starea de urgență pentru covid 19.

O săptămana si ceva de la înregistrarea primului deces in Romania, astazi sunt 43 de morți. Lumea e speriată. Mai ales că stau acasă si când stai închis undeva, chiar in cuibul tău, ai timp să-ți faci scenarii. Filme si proiectii din viitor, care cel mai probabil nu se vor intampla, nu ti se vor întampla, asa cum le proiectezi.

Pe de alta parte, cand nenorocirile vin, intri pe pilot automat si, indiferent de credința fiecarui om, o forță supranaturală îți coordonează actiunile. După ce trece tsunami, esti cel care spui: nu cred ca am fost capabil să trec prin asa ceva.

Cred ca, in afara măsurilor fizice, a limitărilor, a atitudinilor care trebuiesc respectate, în inima fiecărui om se schimbă total ceva. Mai ales daca omul,  are timpul ăla pe care poate să nu-l foloseasca spre a se umple de frică ci să facă puțină introspectie.

Frica paralizeaza trupul si sufletul si dizolvă total stima de sine, care-i o nevoie fundamentala pentru a exista in societate, nu e egala cu mandria.

Din frică apare ideea ca vei pierde complet controlul asupra vieții tale, toate resursele energetice se duc spre o suferință interioară intensă. Ne naștem cu o doza de frică dar cu anxietatea (frica dusa la extrem, nu, pe aceasta o alimentam si-o intretinem noi)

Și putem renunța la ea dacă vrem. E nevoie de un grad de evolutie spirituală, dar nu oricine poate înțelege asta si când spui spiritual, multi se gandesc musai la un anumit tip de religie. Ori, cea mai bună si mai dreaptă credință e cea care te ajută pe tine, ca individ unic. Degeaba îl pui pe yoghin să spună Psalmul 90 sau pe creștin să recite sure frumoase din Coran, că acestia nu vor simti nimic. Si în inima lor nu va fi nicio schimbare.

Astea-mi sunt gandurile pentru azi.

Fizic, a trebuit sa fac niste cumpărături pentru că maine merg la serviciu ( a rămas doar ce nu se poate presta de acasă si ne rotim) si mi-e teama sa mai folosesc taxiuri in perioada asta, iar magazinul de la care cumpăr anumite produse, nu e asa aproape. In plus, mereu plasele sunt grele, mai ales daca iau fructe, cartofi, ceapă, lapte, carne.

Orașul e mai pustiu ca oricand, soarele se vede mai clar, s-a oprit micul furnicar. O mașină de politie trece si megafonul rulează noile măsuri de prevenire, faptul că nu avem voie să ieșim, distanța care trebuie păstrata. O miscare inteligentă.

Din păcate, la sate probabil că va fi o problemă cu controlul. Cu vizitele, m-am intors, hai înauntru, să bem si noi ceva daca tot murim ori ba (romanul bea si de veselie si de necaz, scoțienii beau c-au mereu vreme urâtă si muncesc mult, in Irlanda si Norvegia  se încălzesc ca la butelie. Pentru băutură nu prea există blocaje, frică si interdictii)

Azi am mai prins juma de zi de vară si ne-am jucat iar pe balcon după somnul de amiază. Ah, cand m-am intors de la cumpărături, la un bloc apropiat, o persoana in varsta, cu o boala degenerativa, mi-a facut semn: pot sa ies cu masca? Nu ne auzeam, dar am inteles. Nu e singură, dar stă des la geam, așteptand să-și facă plimbarea. Îmi place de ea. Am zâmbit si i-am făcut semn mimând tristețea si neputința personală: nu, nu, nu se poate, stati acolo…

Ne-am intors la ora de vară, maine mă trezesc mai devreme, am făcut pachețelele si am pregatit gustarile pentru fiecare dintre noi, in timp ce buni s-a jucat cu tine.

Apropo, azi te-am întrebat ce-ti place la mine cel mai mult si mi-ai zis că burta… Cred c-o să fii un bărbat pe cinste, cine se mai uită azi la burta unei femei?