Jurnal de pandemie Covid 19. Sambata, 28.03. Stăm toti acasa

Unele file din jurnal ar trebui sa le scriu pentru tine, băiatul meu drag. Celelate articole au mult mai mult SF in ele, aici încerc să rămân mai obiectivă.

Până azi, 30 de persoane au murit în România din cauza COVID-19. 1452 de cazuri confirmate pozitiv. Nu sunt testere. Nu sunt echipamente pentru medici, decat ici colo. Directia de sanatate a dezamagit pana acum si populatia si mediul sanitar, spitalele, autocarantinatii si pe cei care suna la un număr de la care nu obțin nimic. In nici un caz testarea. Cam asta găsesti in ziare, la TV. Nu e dezinformare si nici tentativa de panicare a populatiei, nu are nimeni de câștigat din asa ceva. Acesta e mersul lucrurilor.

Nu exista nicio continuitate în vreun act comunitar, politicienii se împiedica mereu de ceva. Se agață de furnizori falși, promit ca testeaza, aleg aleatoriu dupa standarde create de ei. Lumea e speriata.

Se stă în casă. Se lucreaza de acasa. In afara de furnizări servicii, produse alimentare, spitalele functioneaza si ele dupa un cod al lor, mai pe langa noua ordonanta, care nu e nici ea foarte clară. Fortele de ordine sunt… la ordinul cuiva, adica fac față cum pot. Si cum li se spune.

Se fac hârtii noi. Se schimba formularele de iesit, de intrat, de scos cățelul la plimbare. Imprimante, hârtii si păduri tăiate avem. Măști și testere si un plan A, nu. Darmite B.

Posibil să fie asa cum spune prof Sumetra Gupta epidemiolog:

studiul realizat de cercetătorii de la Oxford arată că populația ar fi obținut deja suficientă ”imunitate de turmă” în urma răspândirii virusului în ultimele două luni. Dacă rezultatele studiului vor fi confirmate (Financial Times). Adica populatia globului va trece in mare parte asimptomatic prin invectia cu Covid19 si astfel, îsi va dobandi imunitatea.  Eh, ce vreau să arăt? Că acum, absolut nimic nu mai stă în puterea omului, nu mai contează condiția lui, functia, cum arată, ce mănâncă, câți ani are si că… închid căsuțele cu informatii ca să-ți povestesc liber.

Nu, nu sunt panicată.


Sunt ingrijorata, există mereu bâzâitul acela de fond, că ceva nu e bine-n lumea care mă înconjoară. Dar stiu că vom trece peste asta. De cand eram gravidă si-am fost părăsită de unii apropiati si de omul langa care am stat atatia ani, am învatat sa planific, sa gândesc si să aplic pe termene scurte. Însă întotdeauna mi-am lăsat un vis măreț, care mă făcea să zâmbesc. Acum, la fel pentru că eu nu renunț la speranță:

– într-o zi, îți voi arăta si tie Mediterana de pe crenelurile vechiului port din Essaquira. O să alergi după pescărusi, o să guști tajine si te va durea burta de la atata basbusa și ajram.

– o să fii mândru de mine după ce o să public prima carte pe care am trăit-o complet si care va fi un best seller

Azi am iesit să cumpăr lapte, apa minerală – bem de la robinet dar uneori mi se face poftă- și pâine. Și banane. Am văzut orasul mai frumos ca până acum, mai arătos ca-n ultimii doi ani. Nu estetic, arhitectural, e tot o bombă, o să vezi tu pozele noastre, împreună. Orașul respira! Masinile treceau rar! Autogara, mereu plină cu tot soiul de oameni veniti de prin împrejurimi, era goala. Autobuzele goale.

Ca să ies, mi-am completat hartia: deplasare pentru cumparaturi de necesitate de la cel apropiat… Încă nu m-a verificat nimeni de cand a intrat Ordonanta de urgenta dar am colegi-șoferi care au fost verificati.

Câțiva romi, așteptau un bărbat la colț de strada, erau îmbrăcati ca si cum ar fi vară (e cald azi dar nu e vară) S-au îmbrășisat, pupat, erau patru sau cinci. Mă gândesc că bărbatul cu ochelari air ban venise de undeva. Cel mai probabil, nu de la cumpărături.

Sunt interzise grupurile in care circula mai mult de trei persoane, e interzis sa stai la taclale pe strada si sa iesi in parc. Cei din categoria de varsta peste 65, trebuie sa stea in casa. Multi nu au ce face si-si fac cumparaturile intre orele 11 si 14, atunci e voie.

Sunt categorii sociale pe care fortele de ordine nu le pot indepărta de pe strada, nu ar avea unde să le duca si ce să le faca, ei vin inapoi si profită de asta. Nu le pasă de ceilalți si nici de moarte. Ei par imunizati la absolut orice. Nu prea respectă nici viata orasului.

Autogara era mai curata, străzile erau curate, pomii curățați au început să dea rod.

Am mai cumpărat un buchet de flori, imi place să le avem mereu in casă în perioada asta. După masa a fost foarte cald, asa ca am stat pe balcon, am scris cu cretă si am desenat cu carioci pe tabla magnetică. Ești ca un spiriduș, o clipă nu stai locului, nu te putem scăpa din ochi. Pana acum nu aveai voie să te apropii de balcon, dar regulile s-au schimbat.

Ne-am simțit bine azi, am făcut si curățenie generală iar tu ai alergat după aspirator.

Nu stiu ce mai vine spre noi dar pana una alta, sunt bucuroasa ca mi-am plătit toate facturile, ba chiar am reusit să-ți comand un cadou in avans pentru ziua ta.

Simt că se schimbă inima unor oameni. În bine. Pe cei stationari, simetrici si împietriți nu-i văd, nu-i aud, nu-mi produc nicio tresărire.

Nu s-a oprit orașul, s-a oprit Planeta, asa cum cereau unii metaforisti pe internet. Opriti planeta, vreau să cobor. Iată că acum, Cel ce-o ține suspendată în Univers, a creat gări, cu peron, cu termen, cu condiționări pe care nu le mai cuoaște nimeni, nimeni. Apropo, la ora 19 avem ora de rugăciune acasă. Fiecare spune cate ceva, cum vrea. Ingenuncheati unul langa celălalt.

Cel mai frumos e îngerelul tău si faptul că întrebi mereu unde-i săgeata, când spun eu psalmul 90.

Similar Posts

One Comment

  1. O mare imbratisare de la mine! Doamne ajuta sa trecem cu bine peste aceasta grea incercare!
    Aveti grija de voi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *