Doctorul Ex and the city
Marea performanță de care sunt mîndră e că am reușit să nu mă încurc sub nicio formă cu vreun bărbat însurat. În acest oraș mic, ca-n multe altele din Romînia, bărbații sunt însurați sau veșnic beți – iar cei care sunt între divorțuri, divorțează pentru că au deja alta.
La 40 de ani, m-am îndrăgostit rău de tot.
In ziua in care m-am l-am întîlnit pe Dr. Dreck s-au produs cateva evenimente aproape importante.
Spiritual, eram predispusa la accidente: luna era-n pesti, taurii dadeau tarcoale fecioarelor.
Cremene nu dăduse încă interviuri pentru Forbes și Trump era pe cale să devină președinte. Un preot cîntăcios- actualmente lepădat de biserică – încă molesta copiii cu acordul tacit al instituțiilor din țara mea. Eu îmi așteptam o sentință, una judecătorească pentru că eram vinovată. Mai era ziua mondiala a inimii.
Kint avea un an când l-am cunoscut pe Dr. Dreck.
Se apropia Crăciunul. Cînd mergeam la cumpărături, veneam gâfaind cu plasele pline și mă rugam să nu crăp de la palpitații sau aritmii. In condițiile astea, să fi venit Morgan Freeman să-mi spună că ceva nu e în ordine, că e prea bine, că așa un bărbat frumos, atent, deștept și plin de umor, care face gesturi caritabile și-i trimite mereu copilului cadouri, nu există, că poate ar trebui să mi se zbată un ochi, să-mi fac un CT să văd dacă n-am o tumoră și-mi imaginez eu lucruri. Nope, eram în delir.
Doc m-a cucerit din prima. Când a venit la noi în casă și-a văzut Oma cum îi înșiră lui Kint un drum plin de animăluțe din playmobil, stâlpișori și cum se dă de-a berbeleacul după el, de ne-a strălucit toată încăperea de veselie, l-a și văzut pe viitorul tată. Figura masculină care lipsea total. Ironia sorții, Kint semăna cu el. Blond, cu carlionți, piele deschisă la culoare. Viața ni s-a pus pe un val ascendent și am ieșit cu toții din dulcea monotonie cu care ne obișnuisem.
E clar, îmi plătisem toate păcatele de-am dat peste un dalai lama cu porche și cu fizicul lu Jet Li. Îmi cumpăra rochii, lenjerie, îmi trimitea acasă cadouri scumpe.
Dreck nu avea fii și fiice dar se purta cu copiii precum cel ce-a zidit Sionul.
Nu avea păr destul dar chelia lui devenise oglinda mea.
N-am știut…, numai că
Numai că John ar fi fost capabil să mă sugrume cu-n ciorap, să-mi dea cu lac unghiile și apoi să meargă acasă la familie. Pentru că avea una. Ca să-mi pot relua viața, l-am rugat să-mi confirme ce studiasem eu în ultimele zile. Ce bănuisem.