Cum să scap de burtică-n 7 zile? Sau în 77?

După  40 de ani și-un copil, doi, dacă ai fost o slăbănoagă toată viața, te cam șochezi când îți apare primul colac la brâu. Nu merge cu explicațiile desi le știi: că varsta, că perimeri, hormonii, mormonii la care te uiți pe Netflix cand ți-e lene să scrii.

Nici pielea nu mai e fermă, nu mă înțelegeți greșit (sau da), n-am nimic cu grăsuțele, ele sunt la locul lor, noi astea, scheletice la colțu nostru. Am stat eu ce-am stat cu colacul ăla, dar parcă se cam făceau doi și am zis gata, nu merge așa.

Caut în romana: cum să scapi de burtică și dau peste trimestrul doi de sarcină, apoi peste un medic care vinde struguri și în sfarșit, o tipă faină, tinerică, ce-și ridica posteriorul mai sus decat talpa de la adidași.

N-aș fi avut nimic cu colacul dacă se distribuia și el mai cu bun simț: pe față, pe fund (Shakira, Shakira). Dar era ca balonul de aur în brațele lui Pique – vizibil și inutil de atins cu mainile.

Fiu-meu în pat, c-o pălălaie de viroză, sulfa numai flăcări pe nări, zic, hai să fac ce zice această domnișoară sexy,  ia uite, scapi de grăsimea de pe burtă în 7 zile, 10 minute pe zi, pana atunci ne trece și gripa-n familie.  Bine, scapi și de bruma de demnitate pe care-o ții pentru tine, gandindu-te că încă nu ești crispy.

Pun laptopul, așez salteaua, pun o veioză difuză, reglez si umiditatea-n cameră. Și-ncepe fata frumușică și-ncep și io, cumva, un fel de renegate row (a zis ea), da așa, fără gantere. Ce gantere, că abia stăteam cu câte-un genunchi nițel ridicat, apoi ridicam o mână și încercam să fac ca ea – să duc palma la umărul opus. Părea un fel de sadhana a spălării karmei, ce mai. Scoteam niște sunete de-a încetat și copilul cu suspinele, de frică (nu m-a mai văzut așa neputincioasă). Tremura și bonsaiu pe masa.

Am descoperit din a doua zi calea mai ușoară. Calea ușoară e să nu duci aiurea-n tramvai mîna la umărul opus ci să-ți faci cruce repede și să asculți extaziată cum trec cele 40 de secunde, gandindu-te că altele o duc mai rău, burtiera gandurilor specifică românilor.

• De ce faci așa? m-a întrebat fiu-meu.
• Îmi place greutatea pe care-o am.
• Și de ce-ți faci cruce?

Asta era altă poveste.

Ca să-I arăt unei amice că se poate – la fel de bine se poate să faci gripă după vaccin, am luat telefonul să fac poză cu burtica înainte de exercițiile de 7 zile. Și cum era aproape seară și eram balonată, s-a declanșat și blițu, m-am speriat, cred că era bine înainte că te așteptai la orice pana developai.

Acu ce mi-e dat să văd? Nu doar colacelul hormonal atașat ci ditamai bucata de morsă cu pete, negi, puncte, alunite și undeva pe-acolo, buricu. Duuuamne, ce ți-e omu și m-am gandit satisfăcută la o tanti anume care nu mă iubește deloc. Sigur are și ea.

Ce credeți că am fost impresionată c-am un colac pigmentat? Nu dragă, nu aparențele contează, c-astea, după ce fac abdomenul frumos, le înlătur la o mezoterapie, ceva, le scobesc, le frec cu nisip (nu faceți asta acasă, glumesc). Pur și simplu nu vreau să-mi schimb iar mărimea la pantaloni.

Fii-meu a adormit între timp Si de-ar fi avut ticuri de la atata tușit și suflat nasul, i-au dispărut când m-a văzut pe mine cu-n picior în dulap, stand așa spânzurată și așteptand să treacă alte 40 de secunde.  

Mărimea M (medium) aparține celui perseverant 🙄