Apreciez ca nu șofez

Nu toate ne-am născut șoferițe. Unora nu ne-a ieșit măseaua de minte nici la 45. da nu e problemă.

Zilele trecute, un cunoscut s-a oprit să mă ducă acasă cu mașina de pe unde eram. Să ne înțelegem, om necăsătorit, neserios – cumsecade, eu mai bine mă duc sâmbăta în club la etatea asta, în orașu ăsta, decât să mă urc la însurați. Așa.

Măi și știți ce mi s-a întamplat? A oprit domnu și când a deschis portiera la mașina electrică, albăstruie, silențioasă și frumoasă și mi-a făcut semn să urc, am crezut că-i vreun slujitor de-a lu Suleiman și vrea să mă siluească. Măi, zic în gandu meu, ăsta mi-a văzut fundu săptămana trecută cînd m-am dus cu copilu la ștrand, și-amu mă duce în seraiu ăla, să mă otrăvească una precum Hurem! Dar mai întai o să-mi spargă septul nazal cu ușa asta și după ce amețesc, mă leagă la ochi.

Haide odată, nu mă mai cunoști? Ha ha, ce drăguță, stai să te ajut și cu plasele!

Să mă ajuți? Mi-l închipuiam pe Iisus cum îi zice lu Simon Petru să tragă plasa cu 153 de Pești. Am rămas mască, mi-am făcut cruce cu limba-n gură și m-am așezat comod pe bancheta din spate. Șoc și groază. Una din puținele mașini (că eu mai folosesc taxi și-atat, stii?) în care nu mirosea a țigară, mucegai, nepăsare și ușa se închidea frumos.

Adică n-a mai trebuit să-mi cer scuze de 15 ori, în ADHDul meu, că altfel nu știu de ce-s io așa atentă și toți par din altă galaxie: doamnă da nu trantiți așa (Man, parcă are magnet, nici n-am apucat s-o trag, doar mi-am plus plăsoiu-n brațe, măcar eu te plătesc, da gagică-ta pilită n-o trantește de 10 ori? mai tre să mă faci să mă simt nașpa?). sau “trageți SI mai tare, că se închide mai greu” (da ce-s io, Xena, n-ai putut s-o rogi pe nevastă-ta să toarne un pic de vaselină? se închide ca fermoaru lu străbunicu, de ce o mai ții?). De unde să știe măi omu cum vi se închid vouă mașinile? Suntem la yellow taxi London?

• A… ba da, te cunosc de la… (m-am înecat cu salivă, puteam să pat normală?)
• He, nu cred că mă mai ții minte, dar eu îmi amintesc, eram în clasa a patra iar eu sunt Gelu care ți-a trimis primul bilet dacă vrei să fim prieteni. Și apoi tu i l-ai dat Medei, care-ți era colegă de bancă și colega ta de bancă l-a pus în pauză în geanta doamnei diriginte Popa. Era tanara și ea. Am fost plecat 15 ani în Austria…
• (aproape adormisem, era prea bine) ok, deci nu vrei să mă otrăvești, doar mă conduci tu așa, că am fost nesimțită cu tine în gimnaziu. Și ai fost în Austria la stropit piersici, nu în legiunea străină ca să ți se năzară pe mine că n-am votat cu guru…
• poftim?
• (gandesc cu vocea?) multumesc frumos Gelu.

Așa. Vreau să spun că femeile care nu au mașină sunt cu adevărat recunoscătoare pentru astfel de lucruri, gesturi aparent mici adică nu toată ziua bună-ziua sclifoseală că mvai, ce în față mi-ai dat scaunu, ce girafă ai dus azi, mincinosule? Numa zic…

Însă când ai intenția de a racola o gagicuță și nu de-a ajuta o cunoștință, nu se mai pune, îți spun drept! Mai bine las-o acolo că se descurcă, cum s-a descurcat și pana acuma.