O zi cu ADHD adult fără tratament – la farmacie

Mă dau jos din tren în micul oraș și trec, împreună cu alți 10 oameni pe langă locomotivă. Îl văd pe prietenul meu care mă așteaptă și mă bucur, am un sentiment de calm. Tocmai atunci, locomotiva șuieră. Pentru alții e doar o sperietură, eu îmi acopăr urechile. Zgomotul a vibrat până în stomac, din cap, ca o coardă.

Corpul și creierul meu se liniștesc în 30 de secunde.

Înainte, starea de agitație era continuă. Era ceva nedefinit, un fel de spaimă interioară pe care-o confundam cu vigilența, o apăsare între inimă și stomac. Orice eveniment neprevăzut și absolut inocent pentru alții, pe mine mă agita și mai tare. Uneori îmi doream să anesteziez cumva organul sau să anihilez substanțele din corpul meu care mă făceau să simt prea mult.

Nu mi-am pus problema că alți oameni nu simt la fel, ceea ce medicii numesc anxietate. Zi de zi. Pentru că nu mi s-a permis. Așa că uneori mai luam o pastilă de ceva în plus, speram să mă liniștesc. Nu reușeam să ajung la o sursă internă care mi-ar crea disconfort și știam foarte clar că nu sunt și n-am fost depresivă vreodată. N-am avut traume sau abuz în copilărie și nici nu simt că trebuie să-mi vindec vreun copil interior.

• orice personaj nou care aparea în viața mea îmi sporea temerile. Prefer îndepărtarea.
• orice atenționare îmi părea o veritabilă debifare a personalității mele: nu ești destul de bună și nici nu vei fi.
• orice nedreptate la adresa celor foarte apropiați și dragi crea în mine pe loc o furie teribilă. Care se stingea în juma de minut, dacă-mi era acordat acel răstimp.

Într-o zi, a trebuit să scriu ceva, pe un subiect anume. Nimic greu, nică măcar nu trebuia să mă documentez, mie-mi place să scriu și era piece of cake. Dar de data asta era CERUTĂ sau comandată scrierea. Am stat o oră și jumătate și mi-am ros unghiile și am făcut 4 min de exerciții fizice. Pentru că sunt o leneșă mi-am zis, exact cum mai auzeam cand eram mică. Nu, nu de la mama, mamei nu am ce să-i reproșez. Am procrastinat, mă simțeam copleșită. Mai aveam atâtea altele de făcut. Și toate plăcile magnetice de prin casă indicau nivelul de urgență sau ordinea în care trebuiau făcute lucrurile. ADHD la adult înseamnă să știi exact ce ai de făcut și cumva, la sfîrșitul zilei, să nu faci, să te autosabotezi.

Seara, în aceeași zi am scos 3 texte absolut superbe și amuzante despre niște subiecte pe care nu le ceruse nimeni. Dar au fost citite de sute de persoane.

Prietenul meu a văzut cum mi-am acopeit urechile în gară. E printre puținii care știu sau pe care i-a interesat cum mă simt și de ce mă simt așa.

• Te-ai speriat?
• Da, zambesc eu, a sunat pană în călcaie. Dar m-am liniștit repede. La mine functionează tratamentul. Mă simt mult, mult mai diferit față de înainte.
• Îți amintești ce te-ai speriat când ai fost promovată? Nu mai știu pe nimeni care să se fi agitat atata.
• Da. Nu știam dacă merit. Și dacă merit, pot face față? Și dacă șeful meu descoperă că nu pot face față?

Acum zambesc. Tot ce-am îndurat, îmi va fi de ajuns, ca-n cantecul ăla.

În farmacie îi întind farmacistei rețeta de Concerta.

-Nu are trei foi. Trebuie să aibă trei foi.

Iar se strange stomacul în mine. Ca și cum aș minți, aș fi o impostoare și dacă aș fi, totuși de ce îmi vorbește atat de dur? Mi se face rău, salivez. Dar nu arăt. Țin totul în mine. Anxietatea în ADHD o construiești singur, zilnic.

-Dar e… de la dvs. le-am scos și acum trei luni. Am sunat ieri și… Încep să fac poze, să trimit medicului specialist.

Farmacista:

-Oare dl. dr are contract cu casa? Pare că vorbește pentru ea dar ea știe că eu o aud și sesizez indispoziția – rețetă pe substanță controlată.

Știți, majoritatea iau substanțe controlate ca să nu fie tentați să ia substanțe necontrolat! Aș vrea să-i spun, dar zbaterile altora nu sunt treaba ei, deși mulți farmaciști se plang că nu-s luați în serios. Poate de asta?

-Pardon, revine dânsa, NU vă trebuie 3 foi, e cu preț întreg!

-Oh, da, respir eu finally, poate pentru că în Romania ADHD trece după 18 ani. Și nu e compensat. Asta vă spuneam că am sunat ieri și tot de aici le-am luat… Dar nu mă mai asculta

Cumva, parcă e împotriva hipersensibilității mele și în timp ce, alături, o doamnă farmacistă îi explică frumos unei cliente despre beneficiile magne b6, eu cu Concerta mea și ADHD adult stau acolo, vinovată. Oare omul sau situația îmi crează acest disconfort? De ce cu mine nu e atat de deschisă?

Desigur, medicul meu primar în psihiatrie e foarte acreditat, foarte bine pregătit, plecat și revenit din Elveția, eu foarte testată și de către psihologi,  medicamentele și doza sunt în regulă, plătesc și ies.

E uichend și-n uichend fac pauză.

Așa că starea creată, de spaimă (nu e ok rețeta, să știti că expiră luni) de vinovatie (mai trebuie o foaie, ridicarea sprancenelor, nah, nu poate și asta să-și facă un ceai de tei?) (are medicul contract cu casa? – nu nu are, doar vreau eu să iau toată viața chestii care să-mi facă viața mai cool!!)  de agitație (sa trimit repede pozele pe what s app medicului primar la Cluj sa intreb de ce am doua??- am fost la un pas deși nu era cazul), starea creată de disconfort, care le o persoană neurotipică ar trece imediat ce iese din situație, la mine rămane. Mă tot gandesc la ea. În lupă, de parcă e ceva extrem de important. Eu știu că nu e, dar creierul nu mă înțelege ca să mă deconecteze!

Next: despre cum a fost prima saptamana pe Concerta sau pașii de urmat pentru evaluare și terapie?

Pentru că și medicii din Romania trebuie să aibă mai mult curaj în a pune diagnosticul corect iar pacienții care nu au fost diagnosticați, culmea, cand nu se diagnostica așa ceva (!!) au dreptul la tratament.

ȘI Pentru că dacă tratamentul funcționează, calitatea vieții crește și tentația de a lua altceva poate fi oprită!

O farmacistă nu ar trebui să gândească că oricine-ar fi pacient, ia o prescripție mai colorată pentru distracție. Mai mult ca alții, să știe că o ia pentru a rezista și pentru a depăși anumite obstacole. Pentru că fiecare are un schelet în dulap. Întrebarea e simplă: scheletul e mai vechi sau tocmai l-ai îndesat acolo, peste altele?

So, be kind and awake!