Copilul tău face karate ca să se bată? Să fie agresiv? Competitiv?

Sigur, și eu @fac politică pentru ca să devin Președinte

Inițial, nici nu știam ce sporturi-mișcare ar fi prin jur. Orașul mă strângea cînd ne-am întors aici

După ce mi-a scos odată din dulap toate sutienele colorate, o DATĂ în viața noastră când am avut musafiri de un fel de rang, am vrut să-l înscriu la majorete.

Am vrut să-l înscriu la dansuri, că nah, zicea lumea-n piață că înscrie-l mooooamă, c-ăia se duc peste hotare și a mere și el. După ce am auzit placa asta de 2 ori, cu ultimii bani de pe cardul de econo-imprumut, am rezervat un city break peste hotare, cu zbor, Spatziergang și Fruhstuck. Urmează, în curând.

 Da l-am dus totuși pân la dansuri. Acolo, baieței și fetițe de varsta lui, stăteau frumos la schimbarea ghetuțelor și pieptănat, la costumație, etc.

Al meu, s-a dus la o fetiță și a întrebat-o p-aia dacă vrea să se joace împreună în parc după ce trece piesa lu Ileana Ciuculete. Bebelușa i-a dat în cap cu-n unicorn din plastic, al meu i-a întors spatele și i-a spus: de acum nu mai ești prietena mea. M-a luat de mână frumos și a zis că el nu dansează. Și avea dreptate.

Între două ședințe la psiholog, că nah, îs mamă singură și nu-s io bună, și de-aia nu stă Kint pe loc – deloc (decat la școală iuhuuu) – am auzit de infamele karate. Sala de sport e frumoasă, aproape, și apoi nu vă supăraț da când vin obosită de la lucru și mă duc de 3 ori cu el la oareșce fel de mișcare, apoi trebuie să fie … pe placul nostru. Adică și al meu. C-altfel nu stau. Copil fericit egal mămică mulțumită și numai așa trece oboseala și poți să le faci pe toate.

Îl iau pe Jackie Chan ăsta mic de guler, frumos, și-i zic că mergem să ne uităm la copii cum fac karate dar încă nu îl  înscriu. Și atat a fost.  Jackie a vrut din prima să intre pe interval și am văzut că nu-i el maestru în a sta pe loc, în rând, dar acolo nici nu i se prea cere să stea pe loc sau în rand. Cică deprinderile acestea se învață și ele în echipa.

• Mama, poti să mă angajezi la karate, te rog?

O dată Kint a împins din greșeală un coleg *de îmbranceala) și acela s-a lovit cu unghia de la piciorul mic de perete – chiar există împinsul din greseala, asta e – tu n-ai vrea să îmbrancești pe nimeni în viața de zi cu zi? Atunci, Kint  a zis că el își va da demisia după ce ia nuștiucare centură, că tulai doamne ce greutate-i pă capu lui și ce rău l-a certat un părinte. Că copilul ăla împingea numai lunea, vinerea și în afara posturilor.  N-am zis nici miau. Știu că nu e agresiv și nici nu are agresivitatea în sânge (ca mine).

 A doua zi, și-a pregătit kimonoul și m-a întrebat dacă punem tatami. Punem tatami, înseamnă să mergem un pic mai repede să-l ajutăm pe antrenor să monteze plăcile acelea, respectiv, el să sară și să se cațere (au voie-n pauze) iar eu să apăs puzzle, ceea ce e pan la urmă mișcare și pentru mine.

Toți copiii care altfel s-ar burduși – vreți nu vreți, băieții au nevoie mai mult decat fetele de acest gen de interacțiuni, *si va pot da 5 studii pe acest subiect– au acum ocazia să facă veseli flotări și genuflexiuni atunci cand au apucături de Ninja în pauze, că ochiul lui Sensei ii vede.

Prima dată când l-a pus Sensei pe pupe-l mama să facă  22 de genu, că se dau pedepse, fiecare artă cu regulile ei –  mi s-au adunat toți colăceii de pe burtă și mi s-au făcut ovarele cât bobu de fasole de mila lui. Că bunica nu-l pune la flotări dacă dă cu pixu pe dulap, știți? Am stat chitită și mi-am văzut de lucrul meu din timpul antrenamentelor.  Apoi am zis Duamne Agiută și la cat la cat mai multe flotări. Față de începuturi se vede coordonarea îmbunătățită, începe să se îmbunătățească relația cu Sinele și cu Echipa – respect reciproc și câteva reguli care lipseau cu desăvârșire (la noi)

D-apoi, relax total. Nu știu cat o să facă – luni, zile, ani – dar e clar că o să-l sustin cu toată tăria mea și nu o să-mi pară rău decat dacă se lasă devreme.  Adică dacă-și va impune voința că nu vrea.  De ce? Păi pentru că-mi plac și mie karatele și pentru că cine spune că-ți duci copiii acolo ca să învețe să se bată – sau să dăi tată-napoi – nu știe ce spune. Are copil la dans, la muzicuță, la balet, la fotbal, la carturi, la altceva. La înot (apropo, Kint are o frică extremă de apă) egal nu se discută sport în apă.

În primul rand, tu simți dacă antrenorul – antrenorii se potrivesc cu Spiritul copilului tău. Apoi, primele lucruri pe care le învață cei mici (deși vor continua puțină vreme joaca în pauzele de la școala) este Respectul față de colegi, eventual profesori-antrenori-ierarhie. Apoi faptul că nu folosești ceea ce înveți decât atunci cand vei ajunge în competiții și eventual ca să te aperi sau să-i aperi pe cei mai slabi. Nu ca să te bați  cu colegii. Vrei să te bați în afara cadrului ghidat? Faci flotări pana-ți tremură chimonoul și-ți trece cheful de prostii. Înveți ce să faci cu corpul tău (mic) să îți coordonezi mișcările, să îți simți energia și nu să alergi ca un bezmetic fără rost. Înveți totul în zeci și sute de lecții, repeți, înveți și tot așa. Înveți să respiri și înveți că Karatele nu înseamnă bătaie ci artă.

Până și a-l ajuta pe antrenor să pună tatami pe suprafața bazei de antrenament e un exercițiu foarte bun pentru cei mici. Contribui la unitatea echipei.

Într-o zi l-am certat- atras atenția că nici nu știe o anumită lovitură cu care mă tot bătea la cap.

– Ba o știu, hai să-și arăt. Stai numa așa, în fața mea.

Ne-am salutat amandoi cu OSU, semn că vom fi corecți, bine măh, clar că va rata, cat de tare mă poate lovi, că io am făcut jujitsu acu 1000 de ani.

Asta e ghedan mauași mama. Poc.

Și mi-a tras o tibie într-a mea, de mi-au rezonat și corzile vocale. Umilă, m-am lăsat jos și mi-am pus gheață.

– Mama, da tu ai zis că nu știu. Și apoi, io n-am dușmani, n-am de cine să mă apăr. Așa că de ce n-am face noi si acasă, să exersez pe tinae?

Sigur că da. Sunt vînătă și acum. Și-mi amintesc că niște băieței mai mari, care ieșeau de la fotbal, au spus odată: ni măh, și șoarecii ăștia merg la karate.

Kint n-a zis nimic. Și-a strans mandru prima  centura albă.

– Mama, de ce mi-a zis ăla șoacere? El știe ghedan mauași? Sigur nu a fost la noi la lucru la karate să vadă că chiar avem multă treabă!

 Dacă ai un mini-boss acasă ca-n Despicable me, îți recomand să încerci karatele.