Cea mai bună rețeta de turta dulce, rapida și savuroasa

E spoiler, vă induc în eroare cu titlul dar merită să citiți, că alealalte sunt doar rețete si toți zic c-o au pă cea mai bună… Marketing.

Buuun. Am ajuns la modul de preparare. Copilul, la aproape 6 ani, a văzut deja în desene și I s-a spus peste tot că tre s-o ajute pe mă-sa, să spună scuze când îți dă cu ușa de la frigider în cap și că ești o frumoasă dimineața înainte să te speli pe dinți. Așa că nu te sfătoși, tu ia-ți acolo mijloace de precauție.

 Se ia o bucată copil, se așează pe un scăunel (sau pe oliță, dacă-i mai mic, la mine nu mai merge)  și I se dau două ouă să aibă grijă de ele. Dacă e fetiță, puteți să-I puneți în cealaltă mână seringile colorate pentru ornat de la dr Oetker. Eu i-am dat pasta de dinți, că seringile le-am găsit numai a doua zi de la coacere.

Într-un bol de porțelan – sau un lighean de la chinezi – am pus ochiometric câteva ingrediente, să mă încadrez în timpul de preparare de pe blogul Jamillei: 10 minute.

-Mama, pot să le amestec eu?

(de asta nu scăpați, deja sunt îndoctrinati, chiar ați crede că 50% dintre copiii de 5 ani participă actually cu părinții la chefi la cuțite și-l așteaptă pe tati când vine de la lucru cu șnițel vienez și cartofi wedges)

– -Sigur puiuț: dacă ați pus deja faină, nu-I dați mixerul, lăsați copilul cu lingura de lemn (da, pentru cei care nu știați lingura de lemn e pentru bucatarie, nu pentru bătut copii). Puteți începe acum să repetați, că oricum nu sunteți pe life stream reel, d-ăla; cu mâna aia ține de castron, nu băga dejtu-n aluat, vezi că împrăștii făina peste tot, puneți-o doar ție-n cap, nu turna apa minerală, că aia o pun doar eu la clătite pufoase. Copilul va obosi repede apoi intrați cu mixerul.

Luați aminte și la comentariile lui că s-ar putea să cam aibă dreptate, așa, neîndemânatic cum e: mama, ai pus laptele la temperature camerei!

Tu: daaaa

El : am vazut că ai pus laptele, nu laptele trebuia, ouăle, am știut eu că am ținut minte bine!

Nu-I nimic, dacă intru cu freza aia de tăiat legume-n el, se face săniuș, zic eu în timp ce torn ingredientele în recipient.

-De ce ai pus ouăle și untul și mierea în cana aia de cafea? Dacă e cu cafea, eu nu pot manca turtă dulce pentru că mă face să alerg și mai repede!

Puiuțu plînge. Eu o iau razna, pe mine cafeaua mă face să sar în sus ca popcornul, încă de când îi văd prețul la raft. Apoi s-alerg cu punga cu gunoiul, să alerg la cumpărături, să-mi iasă inima printre coaste și alte asemenea.

N-am vrut. Le mut repede.

Iese un aluat ca de clătite. Jamilla explică: dacă puneți mai multă făină, vă puteți face casă și cărămizi ca-n lego cu Hansel și Gretel. Doar că folosește alte cuvinte.

Dăm aluatu la frigider, acoperit c-o folie.

-Mama, chiar crezi că ne-a ieșit bine aluatul?

-Cred în îngerași. În Iisus. Nu am niciun sentiment față de aluatul ăsta.

A doua zi dimineață, când suav mă spăl pe față și-ncă nu disting cafeaua, scoate Kint de sus bezeaua.

-Bag-o repede înapoi, că s-a întărit și așa o modelăm, stai să beau o gură de cafea.

Beau o gură, restul o torn pe mine când mă ridic de pe canapei să-mi iau șlapii și calc pe playmobil.

Păi și când bag mâna-n aluatul cela, îmi rămân dejtele ca-n Alien, după ce-a lins-o intrusul pe Sigourney Weaver Iarăși comentariu: nu cred că așa… Copilul săracu stătea cu o cutie cu ștampile și forme pentru turte, așteptand să întind eu compoziția aia de melasă cu un sucitor.

Acu pe bune că m-apucă plînsu.

-Ma…

-Taaaci!

-Mama, eu cred că o să ne iasă, pot să pun eu ștampila cu globuri primu?

În afară de taci, nu mișc și nu zic nimic, mă ia cu milă.

-Poți.

Și c-o lingură, torn niște pancove pe hârtia de copt. Kint le vede altfel: asta-I elefant, asta-I șarpe. Ca să ne înveselească, Bunica de-acolo, după ce n-a avut sonor o oră, zice:

-Dacă-l puneau în rolul lui Iuda, la serbare?

-Ce?

-Păi nu mai trebuia să umbli să-I faci rost de costum de cioban. Că așa-I trebe o bundiță și e cald acolo pe sce…

-Tăceți!

Oricum, niciunul nu tace, fiecare-si continuă pledoaria.

După 10 minute miroase-a mere coapte și-a ceva cu scorțișoară. Din melodia lui Hrușcă. Mă uit în cuptor și-mi crescură niște plăcinte de-mi venea să-mi smulg părul din cap, dar nu-l aveam la mine. 

Stimabililor, mi-a ieșit cea mai bună turtă ever, că din momentu ăla am intrat pe chilot automat. S-a rumenit frumos, am scos plăcintele, valuri valuri, moi, subtirele numai cat trebuia și flexibile – și m-am pus cu copilul pe decupat forme. Din fiecare plăcintă ne ieșeau 2-3. Kint, mânca din decupaje; e cea mai bună turtă dulce din lume!!

Apoi am decorat-o cu seringile de la Dr Oetker. Ce-a început ca o catastrofă, s-a terminat delicious. Când aproape știu ce-am greșit, o să repet de Crăciun: turtițele noastre erau pufoase deasupra și cu-n strat vag subtire-semi-lipicios la mijloc (de la presatul la cald) și semănau la gust cu wafele caramelizate.