O fi din cauza fleacurilor? A cicălelii? Pentru că eu nu sunt omul detaliului. Nu-mi place să văd diferențele ci Creația, Întregul O vreme după ce m-am dezmeticit am dezvoltat un mecanism de coping. Pe blog puneam întâmplări și sentimente vii și normale, pe-atât de nepovestite de alții, c-aproape se rușinau cei apropiați. Dar tu toate le zici? Ei las că nu-i chiar așa, mă apăram eu. Și-apoi oamenilor le…
O mai lălăi pe la birou cum pot și-nspre final de mijloc de program mă clipocește uatzapu: ejti în oraj dache vrei plimbare sau agiut cumperi ceva paiață? Crăcănată az i never was before, jur, mai trag de program și apoi cobor, adică salt scările. Pe trecerea de pietoni mă depășesc, printre alții, o piticanie bucălată și dulcică ce abia învață să meargă și-o bunicuță nădușită în pantaloni de piele….
În ziua în care a venit Sorana m-am adunat ca de obicei, pe bucăți: un picior, ăl lalt mi-a paralizat de durerea veșnicului cârcel de dimineață, o mână o simțeam, ai laltă cu pișcături și furnicuțe. Tensiune mică, musculițe-n spatele ochiului, lene mare. Sorana Bordaș era printre blogherițele “mele” îndrăgite în urmă cu câțiva ani când mi-am creat cerculețul de prieteni din online. Ca acum: un mănunchi de necunoscute cu…
Mă doare burta, capul și vezica dar parcă astăzi sunt mai puțin deprimată decât ieri. Se zbate viața în mine fără motiv. Am aflat c-au murit doi oameni. Nu mi-erau prieteni. Da nici dușmani. Nu erau bolnavi. Ba chiar relativ tineri. Pagini sugerate: I Love cannabis sau Think twice. Clar prima. N-am fumat niciodată. La noi la bloc nu era și nici la gostat. Mă întâlnesc cu Hani. Dacă tot…
În familia lui Hani, apraxia, creștetul pleșuv și privitul în cruce au fost și sunt absolut normale iar eu le-am acceptat ca atare. Ba mai mult, pentru că am fost pedepsită odată la istorie și-am aproape învățat letopisețul Țării Moldovei ca să trec la materia respectivă, i-am găsit omului meu numeroase trăsături care mă fac să bănuiesc c-ar fi reîncarnarea lui Ștefan cel Mare. Grigore Ureche îl descria astfel pe…
Să presupunem că ai peste 35 de ani. Ai rămas fără job și fără bărzoi. Nu mai ai bunici. Tare mult i-ai iubit. Dar poate mai trăiește mama și tata. Sau unul dintre ei. Te afli în cel mai greu moment din viață dar și în cel mai semnificativ și dulce: tu nu știai că organismul tău e capabil, nu voiai să ai copii, nu ai reușit să rămâi însărcinată….
– Așteaptă-mă, trebuie să fac pipi. – Păntru Dumnezo, nu te poți ține până acasă, unde să faci, în cimitir? Mama pufăie, zâmbește și-mi ia geanta din mână în timp ce eu alerg râzând în josu drumului principal care trece pe lângă cimitir. Revin după un minut, plină de scai pe-un ciorap dar cu problema rezolvată. – Cred că nu m-a văzut nimeni. Doar ăia de departe care vin dinspre…
Cel puțin nu acum. Nu scrie asta, iubita că oamenii se bucură! – Să se bucure. Era un singur om care-o cunoștea pe Hapi. Cel care-a creat-o. Ăilalți, din satu natal văd o poză cu o femeie. Nu știu de ce m-am trezit cu gandul la mare, știi că-mi pozai bucuria din ochi și ieșeau pozele albastre? Mă uit la ceas, hrănesc șoarecii, fug în baie, fac duș, lovesc caloriferul…
3 zile termen de predare. 3 zile, tu ai promis că vei fi acolo și ești sunată de la o companie. Nu, nu s-au rezervat bilete pe acea rută. 3 săptămâni în care ai aranjat foi, notițe, până și cele două schimburi de haine care încap în troller ți le-ai ales. 3 zile după care nimeni nu va mai crede că ești capabilă să duci ceva la bun sfârșit. Minunea…
Nu știa de ce se trezea la 3.25 în fiecare dimineață dar era la fel, deschidea ochii brusc și c-o mână dădea jos lampa de pe noptieră, lampă care se izbea de dulap, apoi apuca iphonu și se gândea: dă doamne să fie măcar 4 jumate. Nu, era 3.25. De obicei mai încerca să închidă ochii strângând în brațe perna de la bună-sa dar astăzi se hotărâse să schimbe ritualul,…
Nu am luat prea în serios cele trei controale pe care le-am suportat între Tir și Sidon. Mă obișnuisem cu militarii înarmați până în dinți. În loc de jeepuri vedeam mai multe tancuri. Majoritatea în centrul Beirutului dar și la universități, controlau majoritatea ieșirilor din oraș dar și școlile, rutele către obiective turistice. Eram cu Hani și cu cei trei verișori, Ayla conducea ca nebuna, depășea, e drept, șoseaua era…
Mi-aduc aminte când a dat colțu prima Fifi. Porcușor de Guineea. De-atunci știu că cu cât avem sufletele mai mici, cu atât le vedem mai importante pe-alea pe care noi, supremii judecători, le punem pe statui. De Fifi mi-am amintit ieri când m-am dus să cumpăr pătrunjei și salată. Era un nene cu-n beagle, baghetă oarecum, d-așa vorbea cu el, zici că era lupu cenușiu din Game of Thrones. În…
Nu mai îmi aduc aminte chiar acum dacă am scris-o aici ori în altă parte, poate că-i de râs dar eu, până n-am avut porcușorii nici nu băgam de seamă că există iarbă. Sigur, o vedeam, era verde și frumoasă dar de câteva luni, aplecându-mă zi de zi să iau firele lungi care le plac lor, m-a trăznit bucuria ierbii și-am contemplat-o cu atâta drag, cum se uită alții la…
