Cu Hani la proteste

protest cluj 2017Mă doare burta, capul și vezica dar parcă astăzi sunt mai puțin deprimată decât ieri. Se zbate viața în mine fără motiv. Am aflat c-au murit doi oameni. Nu mi-erau prieteni. Da nici dușmani. Nu erau bolnavi. Ba chiar relativ tineri.
Pagini sugerate: I Love cannabis sau Think twice. Clar prima. N-am fumat niciodată. La noi la bloc nu era și nici la gostat.
Mă întâlnesc cu Hani. Dacă tot suntem pe-aceeași planetă, să ne comportăm cuviincios. Că-napoi nu mai putem da. Eu sunt gravidă, obosită și încă deprimată. El e doar mai în vârstă. Pe-amândoi ne-a transformat suferința în oameni cu scaun la cap. El are unul tapisat, eu un tamburet care scârție precum se unduiește cervicala.

Invitațieee. Să ieșim în oraș, zice.
Ooo ce frumos, zic io. Dinner?
Noh. Se uită la mine cugetând „dacă nu vrea varianta asta o chem și la dinner. Vai de capul ei. E nebună rău da mi-e dragă și așa. Cât aș vrea s-o urăsc!“ Aaaa, mergem la revoluțion!
Hăh? Da tu de ce să ieși în stradă?
Pentru che e gegen democrație acia ordonanțe. Faceț de minune la EU dache Romenia vrei bani de la ei dar dat lege pentru protect corupțion și hoție la noaptea. Așa democrație ve știe lumea și din Ciaușhescho Zeit. Ascultat Deutsche Welle. Uriiit, foarte urit Dragnea. Am vorbit și cu colegele…
(eu: colegele tale sunt la fel de urâte ca Dragnea) I m impressed. Mergem. Face bine mișcarea în coloană și pentru coloană.

În autobuz

protest cluj

Ne întâlnim în stație. Cam devreme, da hai să luăm douășcinciu că cine știe ce polog de oameni a fi mai târziu și va trebui să mă întorc pe jos. Îl studiez pe Hani.

Îmbrăcat elegant cu jacheta lui nouă de osutăcincizeci de euro cumpărată la reducere 50% de prin United Color beim Cologne, mrrr și eu abia m-am îndurat să dau 30 pe pufoaica asta plină de pene de la Zara. Sunt cât o combină. Frigorifică. Nimic nu mă încape. Arăt grrroaznic. O lacrimă îmi zbocotește-n ochiul drept dar n-apuc să…
Biletele la control vă rog.
Mă zgâiesc înspre scaunul din spate. Acolo, Hani ține o boticică c-o pancartă-n vârf. Fata de lângă el are un rucsac în brațe, o haină și încă o bucată de carton de-un metru care nu vrea să stea împăturit și se lasă-n valuri peste creștetul urechile și umbrelele ude ale altora.
Ne dă jos. Sfârâi de supărare.
Păi tu nu mi-ai compostat și mie biletul?
– Ame uitat she compostez. Hani zâmbește sincer și nevinovat înspre controlor. Doamna dat în mine cu poza mare și uitat de bilete. Faceț amende.
Poftim? Unde mergeți? Buletinul vă rog.
Hani-și caută buletinul și răspunde: la revoluțion în piațe.
Ne ia buletinele. Se mai uită la noi. Vede că suntem aerieni sau nebuni dar nu o facem intenționat. Plecați, să vă luați bilet data viitoare!
– Dache avem bilet, mulțumim. Poți luăm acuma următoru bus?
Controloru nu mai răspunde.

Pe la Casa Tiff

Ajungem mai devreme de 19 și lumea e răsfirată. Mi-e parcă foame (nu știu ce simt deci mănânc).
Dar mă gândesc: mai bine nu iau nimic, am mâncat acasă, vreau să fac mișcare.
– Uite, restaurantul cu pita giros care place ție. Vrei șaorma de vită?
– Nu. Că am mâncat. Și-n plus sunt grasă, mă simt oribil, na.
– (mă privește stângaci) Eh, ce vrei, nu le poț avea pe toate. (hi hi ce bine-mi pare c-ai 70 de kile!!!!)
O băutură caldă vrei?
Mergem la Casa Tiff. Și băutura caldă se transformă într-o delicioasă ciorbiță acră cu varză și piept de pui.

casa tiff cluj ciorba

În stradă

La început părem cu toții personaje ieșite random la plimbare pe arterele mari și mici ale Clujului. El cu pas târșâit, eu legănându-mă, ne topim prin gloata de oameni care se condensează în fiecare minut. Aerul e bun și rece, protestul e pașnic cu zambete spre semeni dar cu furie și neputință scandată în aer. Nu numai neputință. Speranță. Vigoare. Stările se schimbă sau ne schimbăm noi când trecem pe lângă diverse grupulețe care avansează lent.

Coloana e lungă și normal că există persoane mai ostentative:

– Ce e muie Dragnea? Dragne este omule nu bun de la PeeSDe, dar muie?
– Șșșșt. Sex oral.
– Se mergem, stem lingă plecuțe mai buni. Ce legheture are oral cu coruption? Politic nu trebuie luat personal, trebuie remâi la obiect, scrii de ce ieșit nu scrii ce obsesion ai. Eu așa cred. Poate che acolo langă alte întrebare??
– Eh, fiecare cu ofu_lui.
– Ai mae fost la vreun protest? Cum spun corect? Prote-zezi?
– Eu protestez. Tu protestezi. Când să mai fiu. Am fost într-o relație, nu puteam să mă văd cu unu darmite cu zeci mârâi eu cu sticla de ceai la gură.
– Ce strigă acuma?
– Ăăă… împotriva musulmanilor strigă, zic io ca să mă răcoresc un pic.
Se uită lamine cum se uita-n avion când erau goluri de aer și se gândea că totuși e ultima dată când trebuie să mă tolereze.
– Glumeeesc. Uniți salvă-m Ro-mâââ-ni-a.
– Hai she mergem mai în zentrum să pot strig și eu mai tare, face bine la git șhi la România.

Ne lipim de băieții cu tobele.

– Du-te-n colon să-ți fac poze!

Ce zici??

Nu așa co-rect? Tu ai zis astăz colone.

Colon înseamnă aproape rect. Eu am spus coloană!

Hani strigă în spatele a două domnișoare. Mi se ridica pufu pe gât și când mai recita din Coran dar când cântă și strigă e jale armonică. Fetele s-au întors și s-au uitat urât dar nu le-a băgat în seamă, era încântat la maxim și mai c-aș zice -cuprins de-un patriotism binefăcător.

proteste cluj copiitobe cluj protest

Plăcuța cu muie Dragnea a fost singura chestiune trivială pe care am zărit-o. Nu s-a urlat-scandat-țipat ceva supărător urechilor sofisticate ale adultului darmite deranjant pentru copii. Și au fost foarte mulți copii și bebeluși în wrapuri și vremea a fost bună pentru o seară de februarie devreme. Am înțeles c-au și copii rolul lor în schema asta și că nu-i vorba de ceea ce pricepe copilul în acest moment că nu-s la evaluări stadiale pe la clinica de neurologie. Ne scoteau și pe noi părinții împreună cu pe toți vecinii de la bloc la curățenia generală în zona verde. Și ni se spunea care-s sefii zonali de la partid, cum să-i salutăm și cum să tăcem afară și să nu scoatem un cuvânt despre vecinu Cutare, să nu spunem ce am făcut ieri și unde am fost. Știam că ne obliga partidul să facem curat într-o anume zi și ne era frică și eram mecanizați și învățam să ne prefacem ca să fim cuiva pe plac. Asta țin minte. Nu uiți emoțiile oricât de copil mic ai fi. Și-n plus le corelezi deja cu situații.

Similar Posts

  • Cumpărăturile de Crăciun în hipermarket

    FacebookTweetPinShares56 La rafturile cu băuturi e aproape păruială. O nevastă asudată își ține căruciorul plin de cumpărături la fundu soțului. Care-i aplecat pe sub rafturi. Căruțul are și copil adiacent, de genul celor pe care îl lași mai bine acasă cu cățelul decât să-l aduci azi la Kaufland. De câte ori trece careva pe lângă căruciorul – vagon de achiziții- și-l atinge sau îi trăznește-un picior (din greșeală, sic), popo-ul…

  • Și-am păstrat tradiția musulmană

    FacebookTweetPinShares73 Cu 10 kile în minus m-am întors spre locul în care s-a născut, a murit si va reînvia Hapi. Bine ca mi-am luat haine largi, c-altfel o hoardă de transilvăneni săritori m-ar fi îmbrancit la o parte, să-mi ia bagajul de pe bandă, sa nu mi se rupa mâna ca la Venus. Acasă circ mare , vizite, bucurie. Vine văru-meu si-mi spune ca imediat o sa ne onoreze cu…

  • Poveste fara Sfârșit

    FacebookTweetPin Majoritatea făpturilor s-au gandit macar o secunda la un potential sfarsit al lumii , un sfarsit „desfasurat” în timpul vietii lor. Fara sa aiba legatura directa cu profetiile Maya sau cu Apocalipsa lui Ioan , sfarsitul colectiv nici nu e un mare motiv de zbucium. E dureros sa fii bolnav si sa afli de la vreun șaman modern ca o sa te sufoci bacovian langa o lumanare în cateva…

  • Despre Super-Bisniswomana din mine

    FacebookTweetPin Am un utilaj. Nu conteaza de care . Si aveam nevoie de niste reparatii la dansul ca astea se defec(h)teaza cu o precizie de ceasornic Anul trecut am plutit în aceeasi aventura împreuna cu partenerul meu. Acum i-am spus „stai tu deoparte ca rezolv eu tot. Cand începem sa vorbim în alta limba preturile devin paranormale” Totusi, n-am avut ce face si a venit cu mine sa duc la…

  • Poveste cu-n arab și doi Fifis

    FacebookTweetPin Bun, mergem la Felix cu familia dar unde ne lăsăm șoarecii? Că eu am convingeri primordiale când e vorba de gugulicile mele. Hani când le dă o bucată de morcovel stă la un metru distanță, să nu-l înghită. Mătușa mea îi hrănea după ce-și trăgea mănușile chirurgicale. Bine, Hani s-a obișnuit cu ele și-i sunt dragi mai ales când plâng după mâncare, de fapt când aud pungi fâșâind prin…

  • Imposibilul drum spre Scoția

    FacebookTweetPinShares15 3 zile termen de predare. 3 zile, tu ai promis că vei fi acolo și ești sunată de la o companie. Nu, nu s-au rezervat bilete pe acea rută. 3 săptămâni în care ai aranjat foi, notițe, până și cele două schimburi de haine care încap în troller ți le-ai ales. 3 zile după care nimeni nu va mai crede că ești capabilă să duci ceva la bun sfârșit….

11 Comments

  1. Am fost si eu la protest si mi-a placut teribil sa vad mamicile si taticii cu copii la demonstratie. Unii erau obositi saracii. Dar am zambit si m-am bucurat pentru ca avem o speranta de viitor. Copiii acestia vor fi generatia care-si va apara drepturile in strada, daca va fi nevoie. Ei nu vor afla de la parintii lor celebra sintagma:”capul plecat sabia nu-l taie.” Romanii sunt acum altceva. Ei dau acum un test de democratie si demnitate ca popor.

  2. Doamne ..am ras de m-am prapadit :))) desi situatia in Romania e super grava ….o tragi-comedie redata genial de tine prin cuvintele corcite si vai de mama lor ale lui Hani al tau …:))) mi-au facut ziua de duminica mai frumoasa . Te cam chinuie starea asta de gravida , huh ??? Stai sa vezi dupa …:))) bucura-te cat mai poti 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *