Imposibilul drum spre Scoția

3 zile termen de predare. 3 zile, tu ai promis că vei fi acolo și ești sunată de la o companie. Nu, nu s-au rezervat bilete pe acea rută. 3 săptămâni în care ai aranjat foi, notițe, până și cele două schimburi de haine care încap în troller ți le-ai ales. 3 zile după care nimeni nu va mai crede că ești capabilă să duci ceva la bun sfârșit.

Minunea

Îți suni Omul să te ajute urgent. E normal să-l suni pe el. Doar e Omul tău!

Nu te smiorcăi la telefon! Ceri cu împrumut, nu ai bani, sunt blocați sau vin mai târziu. Prea târziu pentru ceea ce Simți că trebuie să faci Acum.

Îmi pare rău dar chiar nu pot asta… (un cuțit taie undeva în preajma pieptului apoi se oprește. Se oferise acum 5 zile să-ți dea bani pentru ceva ce nu te interesa și ai refuzat, nu aveai nevoie, ai Acum!)

Sigur că Poate. Dar nu mai e nimic de judecat. De reproșat.

Înseamnă că nu trebuie să fac Drumul.

Urc, cobor, intru în mânăstirea veche, o singură dată a mai fost așa pustie, numai Ea era acolo, parcă și Dumnezeu plecase, soare afară, vântul afară peste stejari, bânzoiul care se bate într-una de catapeteasmă. Nu mai pot. Oricum sunt singură. Mă așez în genunchi lângă Ea și tac. Tac a plâns. Că n-am ce-i spune. Când o să vină Dumnezeu înapoi, va ști oricum c-am scăpat fix 5 lacrimi lângă Icoană.

Nu vreau nimic. Tu știi mai bine. Că orium, nu mai am ce face. Atâta rugăciune pot să trimit acum. Mă uit la Ea, se uită prin mine.

Ajungi acasă adunată printre oameni, abia aștept să mă arunc pe canapea și să trimit la recycle bin ce-am scris… telefonul, mai bine-l pui pe silent. A… da, sună, răspund, de ce sună El?

Că era în preajmă. Si de obicei nu e, ba chiar vine de dincolo de dealuri, acum vrea să vadă ce fac eu și mama. Îi e foame, ești?

Eu…

Îi spui că nu ești dar e mama. Că doar nu trebuie să sune ca să meargă. Că tu nu poți vorbi, că vrei să mori de ciudă, de durere, de vina ta, de voia altora, de aceea c-ai pierdut startul. Poate primul start adevărat din viața ta, viață pe care-ai petrecut-o zburând pe voia altora și pe bani făcuți și de tine și înmulțiți de ei…

Unde trebuie să ajungi? Omul de la telefon nu se lasă.

În Scoția. Trebuia…

Când?

N-am cum…

Ce vorbești? Hai, fă-ți bagajul. O sun pe Ioana. Ia-ți laptopul în brate și caută cum îți spun eu. Unde trebuie să stai…? A, ce dacă e scump, te-am întrebat? Cum nu sunt locuri? Sunt. Hai mă, nu mai pierde vremea.

Cum de ai sunat…

Păi mi-era foame, zici că-i acasă mama. Hai că revin în 3 ore. Trimite-mi copia de buletin.

Dar tu nu poți să rezolvi…

Cine zice? Ha, ha. Omul bun și blând râde în hohote și spune-o glumă ca să mă înveselească. Dacă ai promis că mergi, trebuie să îți onorezi promisiunea. E o dovadă de încredere. De ce s-o pierzi? E respect  înspre cel căruia-i spui că ajungi. Și e important pentru tine, știu că e important!

Pentru că e impos…?

Tu știi că e imposibil, inutil, la limita scânteilor pe care le lăsa în urmă ultimul Bond. James Bond.

Check in check out

(în aceeași zi, o persoană care nu are absolut nicio datorie morală sau de alt fel către tine se oferă să facă rezervările, până la urmă El se mișcă mai repede și voi două aveți timp de-o prăjitură. Mulțumesc L!)

Se învârte camera cu tine când vezi linkurile și viteza motoarelor de căutare. Poftim? Doar n-o să zbori chiar de sub… geamul tău! Aveai 7 ore de făcut până la primul airbus.

În două ore mesajele intră repede. Ioana a înțeles de la El că ai un drum. Ești pregătită să ajungi cu o zi mai devreme?

W app: Da…

(nu, nu ești deloc, cum adică??)

Ai câteva escale. Te descurci, e Germania. Ai primit confirmarea de la hotel și check in online? Ok, trimite-mi-le să le avem. Ai primit descrierea rutei cu timpul de asteptare? Ok, acum descarcă o aplicație. Da, da, așa trebuie să arate. Trimite-mi numărul. Perfect, hai că mă uit la meci, azi joacă…

Te uiți la cer și perdelele se dau într-o parte, c-ai deschis toate geamurile și e vânt. Vrei să te așezi, să te odihnești cum făceai tu dar vântul te împinge acum.

Îi scrii celui mai bun prieten… Plec.

Atât. Și omul vine la ușa ta cu 300 de euro. Și pe el îl vezi o dată la 2 săptămâni, că-n general vorbiți doar la telefon.

O să ai nevoie. Cum pleci așa repede, pentru Dumnezeu, s-a schimbat ceva?

Nu… Doar data… De aceea n-aș lua de la tine, i-am cerut banii lui, știi, până vin, până intră ai mei. O dată în atâția ani, cu împrumut, o sumă mică pentru el… A spus că nu poate…

Eh. Prietenul meu dă din mâini a nepăsare și-și aprinde o țigară: păi asta era ideea, de ce să poată dacă nu vrea? Știe că ești blocată. Crede că știe. Mă duc să mai scot. M-am săturat de el. Nu se poate măi să faci așa ceva. Să-ți facă ție (urmează o înjurătură pe același ton calm)

Nu! Nu te duce, nu mai am nevoie, deja a făcut cineva totul. Îi arăt biletele, confirmările.

Drum bun. O să te descurci. Draga mea dragă. Mă pupă apăsat pe frunte, îmi spune că s-a mai îngrășat trei kile și că-i totuși un miracol  ce mi s-a întâmplat astăzi.

Spune-i celui care te-a ajutat că oricând se poate baza pe mine. Și domnul doctor pleacă lăsând banii pe masă: auzi, eu nu-ți dau bani cu împrumut. Eu ți-i dau. Pentru că exiști în viața mea de atâta timp, ca familia. Sunt furios pe el. Nu faci domle așa ceva, nu faci! Deja vorbește singur, pe scări, călcând apăsat și aranjându-și freza.

Lasă în urmă un parfum greu de… vitamina B cu mosc și ambră.

–Hei (strig pe hol) vezi că iar ai pus din ăla nașpa. Dacă te întâlnești cu… să te dai cu Boss-ul. Altfel te părăsește instant. Eu te-aș părăsi pentru asta!

Râde înfundat coborând scările și se bucură că râd eu închizând ușa.

2 ore în plus sau în minus

Ultimul mesaj a intrat când eram îmbarcată: Dumnezeu să fie cu tine. Nu uita să-ți activezi roamingul. Telefonul nostru e deschis mereu. Dacă e ceva neprevăzut, îți trimit imediat bani prin Western. Tu fă ce ai de făcut.

2 ore este diferența de fus orar. 2 ore a durat să fie totul rezervat. Să găsească o rută și-o ofertă extraordinar de bună.

2 ore mi-a întârziat aproape fiecare avion, cât să prind următoarea conexiune. La fiecare două ore El și Ioana verificau statusul. 2 kilometri la un moment dat, între un terminal și altul. Am prins două ore de odihnă în lojă la Lufthansa între două zboruri. 2 feluri de nevoi, în afară de mersul la toaletă: băuturi și mâncare destulă pe fiecare zbor și între conexiuni. Fără de care nu rezistam, nu aveam nici timp să cumpăr o cafea, un croissant.

24. 06.2016 ora 14

Can I Help you Miss? A, welcome to Edinburgh, you should fill the forms and then here you are… room 202.

I hope you have a delightfull stay here în Scotland! Tânărul îmi pasează un pix (gentleman, a real one) și zâmbește de parcă m-a văzut și ieri plus că era absolut normal să fiu acolo…

Dacă îmi cădeau pleoapele în 24 de ore măcar un minut, aș fi putut vedea ruta prin ochii celui care i-a ținut mereu deschiși, pentru mine.

Deci ai vrut să ajung, mă trântesc în pat, desfac o apă rece ca gheața și revăd Icoana. Zâmbesc.

Da, știu că ți-am cerut să faci pentru mine ce nu pot oamenii să facă. Ori, oamenii sunt Uneltele cui? Plutesc de bine, ațipesc. M-am descurcat! Sunt exact unde trebuie să exist în străfulgerarea acelei zile.

W app: Văd că te-ai cazat. Enjoy.  Nu uita că ai mic dejun englezesc!

Pun telefonul pe silent zâmbindu-i Ioanei de departe și adorm.