Cumpărăturile de Crăciun în hipermarket

La rafturile cu băuturi e aproape păruială. O nevastă asudată își ține căruciorul plin de cumpărături la fundu soțului. Care-i aplecat pe sub rafturi. Căruțul are și copil adiacent, de genul celor pe care îl lași mai bine acasă cu cățelul decât să-l aduci azi la Kaufland. De câte ori trece careva pe lângă căruciorul – vagon de achiziții- și-l atinge sau îi trăznește-un picior (din greșeală, sic), popo-ul bărbatului saltă ca electrocutat. Homofobie poate, după referendum parcă ți se poate întâmpla orice, mai ales dacă stai cu capul între sticlele de Ballentines.

Un bătrân de la țară cu cojoc și calpac, îngenunchează demn după un bax de bere. Se vede că-i în tihnă omu. Și c-a fost cândva gospodar respectat. Poate că și acum mai e gospodar dar, o ființă de sex opus, îi spune răspicat să se crăcăneze-n altă parte că ei nu-i încape mâna la sticlele cu tequilla. Pupăză peste cogniac, ștrumful de vreo 6 ani sub care geme vagonețul plin cu salamuri @aus Deutschland (expiră mâine), se plictisește. Mă-sa e cu degetele-n telefon iar soțu strigă de pe undeva că nu vede decât „de-ăla care nu-i la reducere”. Copilul ia din coș un pistolet cu baloane și-l înmoaie pe nenea cu pălărie scumpă.

Bag seama era surd, că nu-i spusese nimic coanei și nici nu-și schimbase poziția, venise nepotu să-l ajute, două baxuri de bere. Da orb nu era și când s-a umplut raionul de bulbuci colorați care ți se sparg în ochi și pe ecranele telefoanelor scumpe, să te ții.

Dacă până atunci, cucoana nu-și putea introduce mâna nuștiuunde, acu rămăsese ca Discobolul lui Miron. Bătrânul se ridicase cu-n bax pe la subsioara ei, nepotul bătrânului striga la femeie să-și mute coșul și dinozaurul cu dinți și baloane. Copilul râdea, mă-sa se enervase. Că în timp ce soțu căuta de beut, ea dădea laic pe la Mircea Radu și la alții 10 ca să-l acopere p-ăl adevărat. Laic.

– E numa un copil, se răstește nevasta.
– E coșu tău femeie, nu vez că cu el și cu-curu blochezi tot coloaru? nepotul are vreo treij de ani și bunicii lui au cumpărat un sfert de magazin. El îi ajută, e atent cu ei dar se vede că trebuia să răbufnească undeva. Pare supărat tare, așa de supărat încât îl doare-n patină că fundu-i aparține ăluia de caută ballentines-uri la reducere.

Femeia se înfoaie ca un cozonac , bărbatul ei se ia de bunicii lu ăl de-o făcuse grasă, bunicu-i spune că nu nepot-su a făcut-o așa, că poate mâncarea-i de vină. O clipă tac toți, până și copilul rămâne cu-n deget în nas și se uită atent la fundu maică-sii. Nu se știe daca încercase vreunul o glumă, cozile sunt lungi, nervii întinși, promoțiile false au dispărut oricum. Fiecare vrea să se teleporteze acasă cu un pahar în mână și-o telecomandă-n ailaltă.

Am înaintat cu Nan-ul meu și cu niște kaki. Doi posedați cu marfarele pline cu mușchiuleți, slană, cartofi și beri mi s-au strecurat în față. Nu mă grăbesc. Ba chiar mă gândeam să-i pun piedecă cucoanei ce-l jignise pe Matei Basarab varianta Moromete. La cum săreau românii și romii pe produse, s-ar fi ajuns la aruncat cu baclavale. Sau confetti. De certau se certau în draci. Acu era despre care-o are mai lungă.
– Aici am fost, v-ați pus înaintea mea, c-asta-i mai scurtă.
– Era soția înainte, mergeți la cealaltă, toate-s lungi. Se stă pe două rânduri.
Doua doamne așteptau în tihnă. Păreau în spiritul crăciunului. Zice una langa mine:
– Ăsta-i cu nevasta lu Șerban. Și face pe sfântu.
– Adevăru-i că a lui arată bine numai pe feisbuc. Ăsta era în spatele nost. Acuma-i mai groasă coada. Domnu, eraț în spate!
Domnu, un fost coleg, e polițist și se grăbește. În oraș trebuie păstrată ordinea pudică.
– Domnu!
Femeile nu se lasă. Își aruncă pe bandă bananele, sacii menajeri și niște pungi cu nucă de cocos. Domnu se ferește, aruncarea de la un metru e reușită. Cucoanele-au învins. Trag adânc aer în piept. O să gusteprimele din cozonaci.
……………………………………..

Seara ies cu copilul la plimbare. Ne întalnim cu Moș Craciun. Ceva specie nouă. Clopoțește către copil, copilul mi se fofilează printre picioare.
– Ha ha ho ho, sarbatori alea alea, hai să-ți dea ceva Moșu.
Am mâncat hrișcă. Trebuie să ajungem repede acasă.
Îl iau în brațe și încerc să-l duc spre Moș, Moșu uită de noi că-n fața lui era un copil mai mare care i se vârâse de-a dreptu-n sac. Și căuta.
Fericit c-a scăpat de arătarea care încerca să-l mituiască, al meu fuge în părculeț. Când revenim, ne prinde Moșu.
– Ho ho. Iaca, o ciocolata. Tudor nu vrea să ia nimic. Mami ia tu ciocolata, zice Moșu. Sărbători fericite!
În spatele meu: (asta nu-i dă ciocolată, da, săracii copii, amu nici nu știu de Sărbători!)

Mâine cozile se vor muta la farmacii. După ce ai zdrobit opt sarmale și-o salată de boeuf, colebilu nu-și mai face efectu. Mai bine te aprovizionezi și stai acasă-n comă decât să ajungi aici la hospital.
Cobor cu doi saci, duc gunoiul. Cei doi vecini s-au întalnit iar si se ceartă. M i-a aruncat zăpada în fața garajului iar N e pungă de nervi. C-acu-i îngheță zăpada cu ape și noroi. M îi dă replica: trebuia s-o arunce și el dimineață când era mai moale. N i-ar da c-o lopată-n cap dar nu e voie, se teme, M face parte din partid. Când vin cu mâinile goale, mi le îndes în buzunare și dau să ocolesc mașina parcată fix în ușa imobilului. Vecinu care-o lasă acolo e aproape neamț. Știe ce-i ordinea după cinci ani. Mă gândesc că m-am descurcat bine azi și-n momentul ăla f-t o trântă. O sticlă de untdelemn de la Bunica e aruncată pe jos, pet-ul și uleiul lăsate acolo, în cărare.
Mă julesc în coate și-n genunchi. O tempora! O moris! Mă ridic repede ca să nu-mi aud mâine vorbe-n târg că eram beată, lată și-l așteptam pe vecinu care-i aproape neamț și de-aia parchează așa.

Primesc un mesaj. Cineva îmi scrie că dacă nu-l trimit de 13 ori mai departe o să am ghinion, puroi la măsea și penis captivus. Urc scările râzând. La mine-n casă florile-s dalbe. Tudor a aruncat Crăciunița din ghiveci și punga de făină peste ea.
Sărbători fericite!