O țară din hartie

Ce i se (mai) poate întampla unei femei care locuiește (aproape) singură? În general lucruri mici cu impact bombat gen: bateria de la chiuvetă se defectează și pierzi apă. Vine factura și nu mai știi daca salivezi de la placinta arsă pe care-o ai in cuptor sau de la atatea coduri de bare. Se strică frontu de sticlă la hota incorporabilă. C-ai dat cu capu alaltăieri după ce-ai venit de la dentist și-ai crezut că partea stângă a capului nu mai există după tronculară. Bateria de cadă cu dușul inclus ți se duce pe apa Somesului.

Ce faci prima dată?

Dacă am ceva în locuință, din abundență, în afară de pungi – am pungi și în sertarul cu chiloți, încă nu am aflat de ce, să știți că numai hartiile întrec acest cort imens de mase plastice care cad pe mine cand deschid debaraua. Nu mi-am dat seama că exist cu adevărat până ieri, când meșterul a râgîit în telefon:
– Domniță, bateria-i cu 5 găuri și montaj pe cadă?
Când am auzit de baterie și montaj pe cadă mi-am amintit de un muzeu pe care l-am vizitat prin Olanda și-am crezut că-i fostu și își bate joc de mine. Să mai fie și 5 găuri, ăăăă, unde?
– Alo, doamna, aveț garantia? Ia cautați-o că scrie acolo!
Am. Dacă posed ceva cu adevărat, acelea sunt hartiile. Într-o zi o să le trag în folii de plastic, o să le redecorez, o să sculptez în ele motive decorative și-o să-mi fac o casă precum unul din cei trei purceluși. Mă apuc de căutat garanția vieții.

Hartii de la spital

Am înțeles, am născut, am o hartie cum că s-a produs minunea și mai am vreo 17. Într-una scrie că am un hemoroid și că restul testelor n-au venit încă. Bine, scrie mai puțin jenant dar eu v-o zic p-aia dreaptă. Ailaltă hartie, mai intens colorată ma intreaba daca doresc rezultatul telefonic sau pe mail sau la adresa? Hemoleucograma. Îmi amintesc c-a trebuit să sun să le spun celor de la clinica privata că e ok s-o trimită pe mail. Că bifasem acea căsuță atunci cand am fost la ei și că mă bucur că hemoroidul nu-i mortal dar nu e cazul să-mi trimită scrisori.

Teancul cu analize e același, deși iau fila cu fila ca să le las numai pe cele cu sarcina, nu din 2010. Găsesc livretul de familie si 3 copii după el. La ce e util? Păi la nimic, mi s-a spus la primărie da asa se face. E verde, drăguț, dacă-l găseam în poștă și eram cu mintea în altă parte, leșinam, aș fi crezut că mă cheamă să mă înrolez pentru Deveselu.
Când mi-am făcut atatea analize, sfinte Sisoe? Mă uit pe alt buletin, e de la alta clinică. Am exact 4 teste indicate de catre medic si restul, 7 pagini, sunt printate cu toate testele și ciupiturile și intervențiile care se fac la clinica respectivă. La final e semnat si parafat. Dar ce-mi trebuie mie se află pe o coală. DDă-le-ncolo, caut dosarul cu garanții. Am garanție la aragaz, la telefon, la covor, la becurile eco, la termopane, la aparatul de in… Invitațiile de la stat. Și de la bancă. Instiințare că s-a schimbat Roboru. Asta are 12 pagini. Roboru ăsta o fi ceva similar aspacardinului, mori de inimă rea dacă nu-l iei de la Catena, altfel nu-mi explic de ce mi-au trimis si sms-uri.
Una e invitație la o instituție. Scrie ceva absolut indescifrabil în 5 fraze și-o mâzgălitură e postată-n dreapta. Data nu se vede. Mai sunt atașate două foi. Goale. Oricum, a venit după ce-am fost unde eram invitată. Ailaltă îmi cere să confirm c-am fost. Găsesc o înstiințare și o confirmare c-am primit înștiințarea despre un pachet care venise prin postă. Îmi amintesc că m-am dus atunci la poștă cu sufletul la gură, nici nu mai știu pe unde mi-am lăsat copilul, poate-n fața blocului sau poate-mi era-n marsupiu. La poștă, doamnele îmi confirmă că am luat pachetul și că aia e așa, o înștiințare că l-am luat. Păi da de ce îmi mai trimiteți înstiințarea asta? arată exact ca aia care îmi transmite că am de ridicat un colet. Păi cam aia e, da acu are și niste cifre, ia uite, l-ați ridicat. Protocolu, asa-i protocolu.

În patul meu sunt tot mai multe hartii aruncate și majoritatea au un plic dar cele mai multe nu încap într-un plic. Numai nu găsesc revistele alea de se numesc garanții, să văd câte găuri am, că asteaptă omu. Dacă-s trei si nu-s cinci? Zoe, fi bărbată, tre să spui adevăru ca să știe cu ce să te ajute, caută, caută.
Ia te uită, hartiile de la bancă. Păi cu asta am terminat demult, mai am doar creditul de nevoi personale. Preiau teancul să le rup și să le arunc. Dar îmi rămân ochii lipiți de una care zice că am de platit un comision de 5 lei taxă card de cumpărături. Păi am închis cardul de cumpărături odata cu linia de credit că-l luasem doar sa-mi scadă dobanda. Sun la bancă. Acum am de plătit 7 lei. Ați închis creditu dar n-ați cerut să restituiti cardul. Păi nici nu l-am atins, era pentru dobanda, vin acu si vi-l restitui. A, nu, că trebuie să completati toate hartiile și să mergeți la sucursala de la care l-ați... porii mi se dilată si simt cum îmi crește mustața. Azi aveam termen la epilat. Păi colegele mi-au spus că-mi închid și cardul pentru că nu l-am folosit și n-am ne… da, dar trebuia să faceți cerere iar acum să plătiți 7 roni că s-au luat de pe card…
Doamne, cat imi iubesc pungile din casă!

Măcar mai folosesc cate una de Crăciun. Acu, de cand s-a pus si taxă eco pe ele, o să ies numai cu pungi. Ba mai mult, în loc de dosare, îmi voi ține hartiile în pungi. Și așa umblu cu rucsacul în spate că încap de toate-n el. Intră și pungile.
Am 433 de hartii și 99, 1% n-o să le folosesc niciodată, că sunt deja într-o bază de date cu copii, cu poze, cu dovadă că-s reale, cu stemă-n frunte. Mai am 16 hartii de la Zewa. 18 dacă pun si sulurile de bucătărie. Am chitanțe, am înștiințări, am simulări de la diverse instituții, am note în care sunt întrebată dacă am primit rezoluții, peceți, parafe și am scrisorele în care scrie multumesc că ne-ați scris, trimis, răspuns.

Sunt convinsă că până când țara asta va scăpa de hartii – în condițiile în care încă nu am găsit garanția decat pe cea a covorului, cum că-i in trei peri împletiți si doua culori care așa vor sta,un an cu ciucuru-n sus dacă le aspir profesional- cineva o sa inventeze ceva mai igienic și mai lesne de folosit pentru fundurile si colacul nostru comunitar. Cum să avem păduri dacă avem arhive, cum să aibă timp oamenii să vorbească, să trateze, să înțeleagă, să simtă, dacă în loc de un simplu click îi obligăm și ne obligăm să scriem formulare, numere și informații care nu vor folosi în veci?
Unde-s programele performante prin care comunica instituțiile statului cu un send, share sau redirectionează? Acum am în mână o adresa de la poștă, un fel de chitanță pare-mi-se. C-am trimis un colet și am primit ditamai fasciculul lung până-n pamant, nici nu-mi încape-n portmoneu. Care e gol, ar fi trebuit să încapă.
Întotdeauna o să-mi fie dor de Germania. Aveam 4 hârtii. Un singur bilet de la Finanzamt mi-a fost cerut o data, la spital și aia pentru că n-au putut accesa baza de date cu cardul de sanatate.
Când mi-am luat certificatul de la InLingua a trebuit să-mi mut costumul de belly dance în alt sertar. Aveam 3 coli mari si colorate, eram tare mândră că am reușit, acelea aveau nevoie de un loc numai si numai al lor.
Azi am lăsat deasupra hartiilor sortate diploma si certificatul De Sprache. Chiar dacă nu-mi vor mai folosi vreodată, sunt cele mai frumoase hartii pentru că mi s-au înmanat cu zambet, cu bucurie, cu icnete de fericire din partea profesorilor, de-am crezut că au pățit ceva, ei nu se purtaseră așa în 6 luni. Stim că nu-i comun la nemți și că ăștia numai nu-ți zâmbesc sau te cuprind așa, dintr-o dată, că te-ar face pe tine să te simți bine. Vezi de treabă. Apoi, eu și cei cinci colegi ai mei am fost invitati la Starbucks să bem ceai si să mâncăm kasekuchen. Erau bucurosi c-au fost si ei atat de buni încât am trecut toti testele trimise taman din Berlin si deschise după ceas în fața unei comisii. Ce ușor e să zâmbeși cu 2 hârtii ștampilate cu visuri și zambete și bucuria c-ai dus ceva la bun sfârșit.