Si eu vreau să scot o carte! – despre basmul “Eu de ce nu am tată?”

Un articol absolut subiectiv. Aveți destule linkuri si acolo gasiti sfaturi tehnice, sugestii, lucruri practice adică tot ceea ce functioneaza in general pentru piata de carte din Romania. După umila mea experiență – umilă pentru că n-am îndrăznit mai mult, grandioasă c-am reușit s-o fac si pe asta – iată ce le-as răspunde celor care m-au intrebat cum fu. Mi-e mai ușor să vorbesc cu Ioana cea de acum 15 ani: fată dragă

Oricine poate scoate o carte.

Te duci la o tipografie, găsesti graficieni, etc. Plătești, semnezi sau nu un contract. Apoi îți poti umple juma de biblioteca cu ea. Dar ai numele și eventual chipul întipărit acolo.

Mituri despre un scriitor.

Trebuie sa stapanesti perfect limba romana.

Aha, păi e clar, dacă ai pus un i în plus, esti agramat, dacă nu ai despărțit bine în silabe, n-ai pus virgula, gramatica, stii? Ei bine, nu. Scriu din perspectiva micii bloggerițe. Greșeli face si editura si tu poti trimite un manuscris bun, ei pot să mai treaca manuscrisul prin programul lor, nu-l mai citesti, nu pentru gramatica vei fi penalizat. Deh, vei fi, dar asta-i ca si întamplarea cu manelele de la Neversea, Electric, etc. Praf pe piele. Oamenii care nu te plac, vor găsi oricum ceva. În fond nu i-a obligat nimeni să te cumpere.

Nimeni nu stapaneste la perfectie o limbă! De aceea editorii au un salariu si editeaza carti. Tu ai imaginatia și tastatura, ei au dictionarele si învață continuu, că nu se născură așa. Sunt profesori, sunt cărți de citit și sunt etape în viață și oameni care te învață: limbi, feluri de-a iubi, dureri pe care nu le-ai fi intuit, dezamăgirea, pân îți vine să te crestezi pe mâini. De toate sunt, cu-n scop, chiar dacă, în esență, unele par rele.

Trebuie sa ai un nume

@Nume? Paulo Coelho. Ia dă cu unul dintre cei care-a răsturnat literatura braziliană cu fusta în sus și pe cea de spiritualitate a aruncat-o efectiv în aer ca pe-un foc de artificii pe care nu-l uiti niciodata – dă cu el de pereții cronologiei amicilor tăi educați. O să zică bleah, or să rădă că citesti sau ai citit așa ceva. Omul e un fenomen al culturii de masă, un cearșaf din bumbac egiptean ce-acoperă tot dramatismul universului. Românii sunt invidiosi! Coelho vinde si scrie și trăiește cu o intensitate de 9,0 pe scara Richter. A iubirii, a erosului, a spiritualității. Dacă le mai si impletesti toate, aici in Romania ai obține un mix din toți autorii cărților motivaționale. Cu ceva trebuie să începi – la citit mă refer, cand simți că  nu știi cine ești si ai nevoie de psihologi, antrenori, preoți. Pe langa Coelho recomand Biblia, Coranul, pe Dalai Lama în ideea c-ai citit deja  ceva din Ispirescu, Slavici, Cosbuc și ce mai trecea pe langa tine-n liceu la bibliografie obligatorie.

 

Motive pentru care NU ar trebui sa scoți-tipărești o carte:

să-ți vezi numele si eventual chipul pe-o coperta. Înjură un pesedist, sunt toate șansele să ți se îndeplineasca visul fără carte dar cu costuri mai mari.

– ca să faci bani din asta. Nu produci bani ca autor în Ro decat daca muncesti pe brânci, organizezi simpozioane, participi la ale altora, ești prezent mereu în media, înveți continuu, faci reclame la toate chestiile în care nu crezi cu adevărat – că nici n-apuci să le studiezi, mai traduci din alte limbi motivaționale si le pliezi pe tine, ai o echipă bună de PR. Există o exceptie: le faci și pe cele expuse plus o mare pasiune pe o nișă și nu te dai înapoi de la visul tău. Atunci începi să câștigi pentru pasiunea pe care-o dai ălorlalți, nu pentru că ai început să scrii sau să vorbești Ori, să nu crezi că visul ăsta e de ieri si azi începi să-l pui în practică și te vinzi, așa merge pe Forever si Aloe Vera, nu pe autor-freelancer- copy writer etc.

 

Vorbeam cu-n prieten foarte instruit și abil în multe chestiuni care țin de scris – de pus în pagină un conținut de calitatate. Mi-a povestit despre un adevărat om de cultură, un talentat autor care si-a trimis manuscrisul la mai toate tipografiile. Nimeni nu l-a vrut. În sfarsit, pan la urmă, cred că tipul (am zis, dacă ai pasiune si aia e menirea ta si nu te opresti, nu te opresc 100 de edituri) a reusit sa-si faca propria editura-tipografie. Nu știu dacă a vandut sau nu.

 

Hai să vă zic cum văd eu lucrurile, acum, după ce am publicat prima carte- basm;  – Eu de ce nu am tată?

–  lumea m-a cumpărat oarecum pentru că a vrut să o sustină pe Hapi, pe femeia de pe blog care-a scris gratis 8 ani. Cu tremur, cutremur, cu haz, cu disperare, cu nefericiri la mal de mediterană și la cel mai mare mall din Maroc-Africa, nervi în Sidon și iubiri în cele mai simple locuri. Cu frică și curaj și uitând că nu înot, am sărit fără ezitare, ani și luni la radacina unor sentimente pe care speram că le voi putea explica într-o zi. Acestia sunt cu adevărat prietenii si bloggerii cu care m-am intersectat virtual. Dacă vă învârtiți printre cei care scriu – pe blog sau în cărți- nu mai folosiți expresia blogger mic, blogger mare. Nu exista asa ceva, este important numai și numai cand monetizezi si lucrezi efectiv în și pe și pentru blog.

Cine-i mă asta de călătoreste atat si cică mai și lucreză, cum? A făcut acu un copil din flori si e săracă? S-a mutat în orașul natal? Iau cartea, sa mai aflu câte ceva. Sigur că ei vor fi dezamagiți de ceea ce vor găsi acolo pentru că nu aceasta este Cartea, ci următoarea, Al-ḥamdu lil-lāh

-amicii apropiați, câteva cunoștințe din oraș si familia

-aș mai adauga pe-aici:  nimeni sau foarte puțini – mai cumpără Fănuș Neagu. Vă place sau nu, asta-i adevărul. Suntem o țară de supărați, disperați, oameni care n-au reusit să construiască o veritabilă clasă de mijloc si stim deja că noi, ăstia de 40 nu mai reușim să vedem în Romania așa ceva si suntem șubrezi! Poate vi se pare urât ce spun acum, mie nu, eu asta văd și trăiesc și aud zilnic. Mă tratez cu umor, uneori, rar de tot, cu Jack… Dar mă doare, mă doare tare mult, dacă nici copilul meu nu va avea măcar jumate din condițiile din țările din EU? Vrem motivaționale, vrem să aflăm cine suntem citind cine-i Hapi, nu Rus Ioana, par example. Ca să uităm de ceea ce ne macină din interior aproape zilnic, ca să putem pune masca lângă chei când intrăm în casă, citim umor de calitate, erotisme (fiecare-n functie de dispozitie) și ce au pățit-făcut alții. Ne căutăm pe noi în experiența lor. De aici vine următoarea:

– au si motivaționalele timpul lor. Nu le găsesc deloc  inutile doar că am cam trecut de etapa asta. Însă oamenii cumpără la greu! Si uneori chiar găsesc ce li se potrivește! Eu am fost refuzata de o editura pe motiv că ei mai mult tipăresc motivaționale, mă rog, ultima carte era ceva într-adevăr bine vândut pe partea de tineret dar cu un Jedi și-un Gandalf, ceva gen. Ce m-am bucurat că s-au deranjat măcar să răspundă! De aceea, nu stiti voi cata loialitate am pentru editura la care-am publicat – cu sau fara greseli si costuri mari.

Motivaționala mea: iubirea trece, prieteniile trec, copiii cresc, cu omul loial te cerți si te împaci oricând și nimic nu se rupe cu adevărat între voi.

– iubire, iubirea aia care-a fost ciuruită de 49 de gloanțe si totuși, ei au trăit fericiti pan la batranete. Sau măcar se vede un capăt de covor rosu. Dacă scrii bine, cred că vinzi. Iubire, sex, înșelat sau pe veci monogamie (bzzzz) și un pic de suferință. Dacă mai adaugi și un preot de pe la vreo manastire sau niște măicuțe, un dealer de droguri și o fată virgină, ți-ai epuizat stocul 😉 Pentru că SF prinde!

Uite, îți dau un motiv să scrii, de fapt două, mari si late.

Ești foarte talentat, crezi în tine si stăpânești excelent limba sau limbile, depinde pe ce val  vrei tu să te arunci. Ai și niște amici pe la edituri, PR, niște bloggeri cu care poți colabora.

 

Sau: călătorești mult, des, mereu și ai ceva talent la scris.

Sau ești deja foarte apreciat în online pe o anumită nișă, ai credibilitate si niște lucruri de spus. Dar insist, cand mi s-a spus de 4 ori că a mea nu-i carte comerciala, am zis stiu, e doar ceea ce pot da acum, daca o vor pe următoarea, aia cu Hapi reală, trebuie să mă asigur cumva că nu crăp.

– Si te asiguri așa, chiar daca gresești?

– Da, da. Nu mă îndoiesc deloc că voi face multe greseli. Însă aceasta, un basm, aceasta va fi prima carte scrisă de mine.

Cum sau când ajungi să fii bine cu tine indiferent c-ai reuși ori ba?

Când pricepi că tu nu ai cu cine să te compari, nu ai motiv, nu ai două inimi, nu te cumpără un cetățean în defavoarea altui autor sau invers, adică e loc pentru toți. Atunci îți trece invidia. E imposibil să nu treci prin invidie. E constructivă, o sa te macine, mai ales dacă Ioana vinde și  tu nu vinzi. Cum o ia p-aia că-i cu greșeli si plină de sirop? Așa și, tu nu ai citit Sandra Brown sub pernă când nu erau cărți? Nu, tu numai Dumas citeai. Si așa mai departe. Când pricepi că dacă ai talent si nu te doboară faptul că nu ai vândut, pui si mai mult din tine în următoarea carte, îți faci strategii mai bune, lupți, ai un plan B. Ca în orice afacere. Repet, dacă nu ai pasiunea, rămâi cu invidia. Și e aiurea, e ca si cum un pasager din Lufthansa ar avea ciudă pe altul care călătorește la o clasă superioară, dar despre care nu știe nimic. Pierzi degeaba energia.

Ăăăă, da de ce s-o vrea cineva pe Hapi, mai departe de-atât?

Ajung la următorul pretext de-a te apuca de scris:

ai trăit 10 ani într-o familie de musulmani. În alte țări, cu alte obiceiuri, te-ai transformat total. Diferența între tine și el era foarte mare. La varsta si la beauty și apoi, cum poate sta o femeie tânără cu-n bărbat bătrân?  Dar tu si el ați vrut să vă căsătoriți si să aveți un copil. Însă într-o pauză… de masă, tu ai făcut un copil cu altul. Omul în care-ai crezut cel mai mult pe lume, a sperat că vei face avort. Nu ai făcut. Ți-ai pierdut job-ul. Nu mai aveai bani nici de chirie. Intre timp, plăteai recursul într-un proces pentru o casă nouă și mucegăită în care mama ta se îmbolnăvea de astm iar bunica-ți murea literalmente. De bătrânețe. Dar tare tristă și neîmpăcată… L-ai pierdut și pe taică-tu. Nu șofezi, nu știai să faci nimic pentru tine deși teoretic, erai isteață. Ai luat credite ca să-ți cumperi căruciorul și alte 15 lucruri din care 8 inutile. Dar dacă tot ai stat 9 luni singură și gravidă într-un apartament închiriat, trebuia să-ți pregătești si tu un cuib.

 

Ti-ai dat seama că ai fost manipulată și abuzată psihologic și social dar, pentru că nu se vedeau urmele în afară, n-ai avut ce să faci. Când ai fi avut ce să faci, s-a asigurat cineva că nu te mai desprinzi curând de țara în care barbatii își omoara în bătaie nevestele, ce manipulare psihologică? Haha . Ai cerut ajutor. În schimb ai rămas cu ratele lui, ale voastre. Cu două procese deschise pe numele tau. Din care unul îți afectează iremediabil fieșce zi. Însă tu faci cumva si îți crești copilul crescându-te pe tine, că-n el e tot ce nu ai tu. El e Hapi, nu Ioana e Hapi cea frumoasă și curajoasă! Despre asta e basmul meu, despre asumare, despre iertare, despre iubirea care nu moare niciodata si despre ciudata judecată a oamenilor mari care cred că vor trăi veșnic.

Sigur că nu se vor recunoaște personajele. Însă n-am promis nimănui că nu va fi un personaj în cartea mea iar cei care mi-au stat alături si de la 4000 km depărtare, pot fi fericiti, că-i încremenesc atat de frumos cum nici n-au visat.

Revin la firul roșu.

Între timp, era cat pe-aci să te măriți. Tu care nu voiai să… Te-ai îndrăgostit. Numai la 20 de ani ai mai iubit așa. Însă el avea o sociopatie. Extraordinar de funcțională. Așadar, nici măcar n-a fost vina lui desi, tu ai crezut că mori, acolo, noaptea plangand pe picioarele copilului tău, zdrobind xanax între dinți că știai deja că nu adormi de la el dar sperai să nu-ți mai bată inima așa. Mama avea cancer, operații, oncologie? Ți-ai vândut casa? Te-au vânat niște medici nebuni din țară – ca tot tu esti aia care pari razna în timp ce ei se trag de stetoscop- făcând pariu că descoperă cine-i Hapi Riverwoman? Ai avut 88 de apeluri într-o noapte de la cel care-ți spunea că are leucemie și ți-a trimis si poze? A, i-ai trimis si tu dar cam dezbrăcată, bocind că  îți crapă troll-ul? Ai scăpat de ei cu avocați? dar pozele?

Mai ai și silicoane? Poți pune si cratimă? lucrezi 8 ore și vorbești germana, cum, nu te-a afectat operația la țâțe? că restu, treacă, meargă.

Ai fost si dependentă de medicamente, ai vrut si să mori că nu mai aveai de ce să te plimbi pe-aici? Ți-a apărut bunica cu-adevărat în două întamplari cheie si chiar n-ai schizofrenie?  Apoi ai născut și acum scrii așa și i-ai iertat deja pe bărbații care nu te-au ajutat azi să cari o canapea defectă livrată azi de emag? Da, i-ai iertat si nu poți fi cutră de loc, ești proastă de bună. Tu tot ierți si pleci ochii la minciună. Tu tot fraierită ieși, ai vreun secret? Scrie o carte. Crede-mă, se va vinde! Femeile vor vrea să stie cum dracu ai reușit să faci un copil ad hoc, cu ce-ai înlocuit xanax-ul si dacă ai făcut videochat.

 

Volumul Eu de ce nu am tata se mai poate comanda la mine. Daca ati facut comanda la editura, singurul loc în care am mai pus-o available, nu se poate livra sau comanda decat dupa 20 august. Asa ca, cele sau cei care doresc cartea îmi pot scrie mail cu adresa – se trimite ramburs prin poștă- pe mailul silververa yahoo.com

Mai am cam 30de volume. Basmul pentru copii si parinti curajosi se traduce acum – practic se rescrie în limba germana- pentru că acesta este planul meu, visul meu.

 

Succes la scris! Nu uitati de titlu, uneori titlul vinde mai bine decat recenziile bune.