Eram la liceul Petru Maior, undeva într-un orășel mic, intrasem cu notă bună, era bine, era aproape de casă, poate c-a și fost cel mai minunat cadou al vieții să am parte de cei mai frumoși ani, ca-n filmul cu Oana Sârbu.

Cred că atunci am învățat noi, printre altele, iubirea de sine. Da vai, ce ne iubeam!

Cum se apropia ziua cuiva, cum ne făceam planul: nu atât ce ÎI OFERIM sărbătoritului ci ce NE OFERĂ el nouă! Ca răsplată că l-a adus barza pe lume și a mai prins un an în care… s-a născut de ziua lui, vorba lui Pavel Stratan. Greu m-am dezobișnuit de asta, nu mai știu cum procedează alții dar a dat Îngerelu să mi se deschidă mintea și să pricep că dacă doresc să ofer un cadou, mai ales de ziua cuiva, nu trebuie s-aștept nici plecăciuni, nici tort și nici chef de chef, că poate omu n-are bani și până la urmă nicio obligație să-și spargă darul. Că tot am adus vorba (și am așteptat s-o aduc cu oareșce prilej) mi-am dorit cadouri diferite în fiecare etapă a vieții mele. Și am avut nesimțita speranță să nu mă mai simt obligată să ofer la rându-mi ceva, de ziua mea! Că dacă o fac, va fi plăcere, dorință, distracție și nicidecum obligație.

Femeia îmbrăcată-n parfum…

Tot în liceu eram când am primit în sfârșit ceva ce părea a fi din categoria reală cadouri pentru femei, ceea ce era minunat pentru o adolescentă.
Primul parfum original! Atât de prețios încât am îndrăznit să pufăi cu el pe bluzonul din lâniță (!!) la prima întâlnire cu-n rocker mai în vârstă cu 7 ani (despre care aveam să aflu ulterior că-i călușar în ceva grup, la casa de cultură). Nici cu ruj nu m-am dat, eram sigură că o să mă sărute, ne filam de 3 luni. Citisem undeva că parfumul îi înnebunește pe bărbați, am pus destul cât să-l duc la paroxism, pe-atunci apăreau destule reviste bizare.

Într-adevăr, săracul Narcis, a strănutat tot drumul, cât am bătut noi aleea din parc și m-am gândit că-i doar polen și iubire. Până la urmă, am stat pe-o bancă și-am spart semințe, pentru ca, la sfârșit să-mi mărturisească franc faptul că nu suportă mirosul de… acetonă!
N-am înțeles nimic chiar atunci dar după câteva zile mi-am făcut teste la sânge să văd dacă n-am diabet. Nu aveam, așa că am dat vina pe parfumul original, cumpărat probabil de la ruși.
Pentru adolescente și tinere nu aș recomanda parfumuri, tocmai pentru că acest elixir este un cadou rafinat și personal, e ca și cum ai cumpăra prezervative fosforescente pentru un pudic. N-o să-ți spună că el nu preferă așa și pe dincolo dar ai mari șanse să fie absolut dezamăgit.
Cel mai mult mă bucuram în frageda tinerețe de o geantă originală ori de o trusa de manichiura. Se găseau destul de puține iar calitatea era îndoielnică. La trusele de manichiură mă refer, tăiai pielița cu tot cu derm. Gențile de lux le vedeam rar, pe la județ și nu-mi permiteam să mi le cumpăr singură.

Donez cărți

După 30 de ani mi s-a cam părut îndoielnică această bucurie extravagantă chiar, a femeii care primește drept cadou cărți. Mai mult sau una. Ori-și-care carte, oaw, iată, am carte, am parte! Cu specificația că uneori, aceste cadouri vin de la persoane mai puțin cunoscute dar care cred că o cunosc pe ea pentru că, nu-i așa, îi place să citească!
Și mie-mi place să-mi suplimentez aportul alimentar. Uneori folosesc calciu, magneziu, vitamica C sau zinc, lecitină ori altele, în funcție de nevoile organismului. Este în regulă să-mi trimiți ceai de merișor dar chiar să mi-l oferi cadou cu o anumită ocazie?

Citeste tot ▶