Ce cadouri își doresc femeile

Eram la liceul Petru Maior, undeva într-un orășel mic, intrasem cu notă bună, era bine, era aproape de casă, poate c-a și fost cel mai minunat cadou al vieții să am parte de cei mai frumoși ani, ca-n filmul cu Oana Sârbu.

Cred că atunci am învățat noi, printre altele, iubirea de sine. Da vai, ce ne iubeam!

Cum se apropia ziua cuiva, cum ne făceam planul: nu atât ce ÎI OFERIM sărbătoritului ci ce NE OFERĂ el nouă! Ca răsplată că l-a adus barza pe lume și a mai prins un an în care… s-a născut de ziua lui, vorba lui Pavel Stratan. Greu m-am dezobișnuit de asta, nu mai știu cum procedează alții dar a dat Îngerelu să mi se deschidă mintea și să pricep că dacă doresc să ofer un cadou, mai ales de ziua cuiva, nu trebuie s-aștept nici plecăciuni, nici tort și nici chef de chef, că poate omu n-are bani și până la urmă nicio obligație să-și spargă darul. Că tot am adus vorba (și am așteptat s-o aduc cu oareșce prilej) mi-am dorit cadouri diferite în fiecare etapă a vieții mele. Și am avut nesimțita speranță să nu mă mai simt obligată să ofer la rându-mi ceva, de ziua mea! Că dacă o fac, va fi plăcere, dorință, distracție și nicidecum obligație.

Femeia îmbrăcată-n parfum…

Tot în liceu eram când am primit în sfârșit ceva ce părea a fi din categoria reală cadouri pentru femei, ceea ce era minunat pentru o adolescentă.
Primul parfum original! Atât de prețios încât am îndrăznit să pufăi cu el pe bluzonul din lâniță (!!) la prima întâlnire cu-n rocker mai în vârstă cu 7 ani (despre care aveam să aflu ulterior că-i călușar în ceva grup, la casa de cultură). Nici cu ruj nu m-am dat, eram sigură că o să mă sărute, ne filam de 3 luni. Citisem undeva că parfumul îi înnebunește pe bărbați, am pus destul cât să-l duc la paroxism, pe-atunci apăreau destule reviste bizare.

Într-adevăr, săracul Narcis, a strănutat tot drumul, cât am bătut noi aleea din parc și m-am gândit că-i doar polen și iubire. Până la urmă, am stat pe-o bancă și-am spart semințe, pentru ca, la sfârșit să-mi mărturisească franc faptul că nu suportă mirosul de… acetonă!
N-am înțeles nimic chiar atunci dar după câteva zile mi-am făcut teste la sânge să văd dacă n-am diabet. Nu aveam, așa că am dat vina pe parfumul original, cumpărat probabil de la ruși.
Pentru adolescente și tinere nu aș recomanda parfumuri, tocmai pentru că acest elixir este un cadou rafinat și personal, e ca și cum ai cumpăra prezervative fosforescente pentru un pudic. N-o să-ți spună că el nu preferă așa și pe dincolo dar ai mari șanse să fie absolut dezamăgit.
Cel mai mult mă bucuram în frageda tinerețe de o geantă originală ori de o trusa de manichiura. Se găseau destul de puține iar calitatea era îndoielnică. La trusele de manichiură mă refer, tăiai pielița cu tot cu derm. Gențile de lux le vedeam rar, pe la județ și nu-mi permiteam să mi le cumpăr singură.

Donez cărți

După 30 de ani mi s-a cam părut îndoielnică această bucurie extravagantă chiar, a femeii care primește drept cadou cărți. Mai mult sau una. Ori-și-care carte, oaw, iată, am carte, am parte! Cu specificația că uneori, aceste cadouri vin de la persoane mai puțin cunoscute dar care cred că o cunosc pe ea pentru că, nu-i așa, îi place să citească!
Și mie-mi place să-mi suplimentez aportul alimentar. Uneori folosesc calciu, magneziu, vitamica C sau zinc, lecitină ori altele, în funcție de nevoile organismului. Este în regulă să-mi trimiți ceai de merișor dar chiar să mi-l oferi cadou cu o anumită ocazie?

Faptul că buchisești din Jules Vernes, Sandra sau Dan Brown, Coelho ori Tolstoi, nu înseamnă că ești mai isteț și că vei bucura pe cineva cu cadoul care-ți place ție. Eram în Germania când am primit o carte care-avea un nume pe care mi-l amintesc aproximativ: Fetiță, femeie, soție și-apoi mamă. La fel de bine, pretențiosul domn putea să-mi ofere o lectură despre tigăile din teflon cu capac Grunberg 24. Am fost absolut dezamăgită, unde mai pui c-am pierdut 15 minute căutând plicul cu bani, printre filele care nu mă interesau absolut deloc!

Și mai ales: nu oferiți cadou cărți pe care le-ați primit, aceste se pun în biblioteca personală. Dacă scriu pe facebook că îl admir pe Cărtărescu, nu-mi doresc de fapt să primesc drept cadou… Solenoidul.
Cărțile și parfumurile se aleg!
Excepțiile sunt acelea care întăresc regula: cineva te știe bine, cunoaște cartea sau parfumul pe care îl cauți tu și ți-l dăruiește cu sau fără ocazii speciale!

Casetele de bijuterii

Aici sunt două sensuri pentru că unele femei le apreciază, altele nu se pricep să evalueze calitatea sau frumusețea unei cutii speciale. E valabil pentru mine: cutiile pentru bijuterii sunt ca un magnet. Am cutii aduse din Egipt și Liban, cutiuțe mai mari sau mai mici sculptate în lemn, lucrate de mână, pictate, cu motive florale.

De asemenea, mi-am ales de la iLUX o caseta de bijuterii elegantă, mai încăpătoare, modernă și stilish. Cumva, printre statuetele mele egiptene cutiile de bijuterii (fie ele goale sau pline cu diverse accesorii de toată ziua) mi se pare că oferă camerei, rafturilor, o notă de eleganță. Un papirus pe perete și cutii superbe care-mi cer într-adevăr și sacrificiul de a le șterge de praf măcar o dată… pe lună. Uneori pun înăuntrul lor bani ca să nu-i cheltui, câteva bomboane speciale, ba chiar și câte o folie de medicamente! Pentru că îmi bucură privirea și le găsesc multifuncționale, nu strâmb din nas înspre o casetă de bijuterii.
Iar dacă mai pui și 100 de euro în ea, înseamnă că mă cunoști de 10 ani și cu toate astea, inima ta funcționează la perimetri neașteptat de buni!

Pentru c-am mai scris despre cadouri, cu franchețe, știți că în general prefer să primesc bani de la cei apropiați. În nici un caz haine, în nici un caz pantofi dar la o vaza de flori te poți gândi! (o vază de flori surprinzătoare din colecția iLUX). De ce sugerez că ar trebui să te gândești? Păi, dacă m-ai părăsit acum 3 luni și eu am rămas să cresc doi șoareci, te expui la riscuri inutile!