De ce se simt oamenii mai nesiguri și mai singuri de Sărbători

Li se oferă cadouri și ei așteaptă recompense

O piatră din rinichi costă 500 euro, ofertă, în Clujul anului 2018. Mă scuzați, despre florile dalbe și magi și masa împodobită scriam dar m-a luat o crampă.
Eu am un hemoroid relativ cooperant. Dar pe alții îi mai ia karma, am auzit că e destul să-ți dea buzz și block un meteorit printre chiloți și să n-ai bani, că te duci dracului cu zen și yin și yang cu tot. Până ajungi la un profesionist.
Să fii tratat gratis în România Mare este un lux, un cadou consistent. Pe pielea mea vă spun că te simți Om.
Am ajuns să lăcrimăm cu alai când strigă oarecine după noi: trăi-ț-ar familia.

În primul rând, cred că românii se simt mai solitari pentru că le e dor de strămoși. Ancestral.
Din cauza tobelor.

Din seara zilei de 30 noiembrie, pe când vine românul va să zică de la muncile câmpului și-ale biroului, ori pe unde-ar ocoli, în oricare tramvai, bus s-ar urca, pe când să șadă molcom pe locul pescuit, se declanseaza ditamai burdufu vibrant undeva-n spate. Un tată de 30 de ani și 14 copii, își împinge fiul, cu-n pahar de la Starbucks printre trecători. Ăsta micu, abia umblă și-abia a învățat să înjure, adică să ureze, dar se mișca încoace și încolo trăgând ușor, ca un fulg de bronz, manșetele și posetele cucoanelor. Cu degețele mici, murdare, înghețate.

Taică-su amprentează cu o nervozitate artistică fiecare clapă. Coboară la a treia stație unde-l așteaptă haidacoji-te-ar bruma (asta e autentică, auzită recent) nevasta cu pruncu. Care prunc pare-a avea o lună și-o varicelă da-și ține singur laptele înghețat într-o sticlă. Hai, să trăiască, măcar ei s-aibă Crăciun Fericit. Păi de-acu ne-am pornit donșoară, ca să strângem și noi ceva de-on cârnaț la copchii, îmi răspunde trîgând cu sete de-un rom. La sticlă. Să se încălzească, că-i frig al dreacu.

Treabă cu romu n-am, ia-ți fârtate ce vrei, încălzi-te-ar Mercedesa, da nu-ți ține pruncii în înghețu ăsta că mie-mi tremură titanu-n osu maxilar.

Iese omu să ducă gunoiu.

Răgaz binemeritat. Se întrerupe brusc placa neveste-sii cu nesimțiții din trafic, de la Lidl și de la institutul de pietre prețioase și transplant penal Cluj. Că femeile vorbesc mult și bărbații nu pot procesa atât, mai ales dacă sunt și trei păstori pe fundal.
Ce liniș…
Vine capra de la munte,
Cu stea și cu bani în frunte…

Toboșarii sunt vreo 10, 11 cu tot cu capră. Ai de mine, oare iubi e supărată că n-am sunat-o? Cum să-i ocolesc pă-ăștia, aaaaaai, n-am mai putut sta, o să trec prin mijlocul lo…

…lorile, pasc ciobaniiiiiiii oileeeeeeeeeeeee
Bine-i șade caprei mele, cu hurmuz și cuh mărjeleeeee… Donu, donu, di la moldova, de tare departe venim, daț ceva, de nașterea lu Iisus!

Omu e ateu, dar de când a luat-o pe nevastă-sa, nu s-a mai îndoit de nicio naștere, ba chiar e un cuvânt care-i dă fiori, are dreptate baciul moldovean. Scotocește repede, iată cinci lei!

Num-atâta frate-meu? sare capra de te miri unde, de-și scapă omu și sacul cu gunoi și portofelul de spaimă.
Are dreptate și capra asta. Vecinii lipiți de ferestre, în spatele perdelelor, toți o să murmure că-i zgârcit.

Capra și bacii merg fericiți mai departe. Măcar ei nu-s singuri, gândeste omu cu sacul.

Pentru că credem că toți ceilalți oameni sunt alături de alesul ori aleasa inimii. Și asta le ajunge. Sunt fericiți.

Fostul Om al meu, actual auto exilat, nu celebra Crăciunul și nici extinsa lui familie nu-l serba – din Egipt pâna în Spania. Mi s-a spus din primul an că pot să împodobesc Tannenbaum-ul dacă doresc. Să fac casa curată bec și mai ales, să mumific sarmale-n foi de viță marinată, așa cum le fac turcii. C-o să celebrăm împreună. Fără alcool, fără spirt de vreun fel și mai ales, fără Spirit, că ei nu cred în magii de-astea.

Ei bine, am decis pe loc îmi ajunge tannenbaum-ul din centrul orașului, dar de sarmale n-am vrut să-i privez. Am încropit un fel de varză a la Cluj, plină cu bucăți de carne nefiartă și mațe tocate din care ieșea decorativ câte-un pețiol. Mi-au urat toți Crăciun Fericit, ne-am retras fiecare pentru câte-o bășină prin camerele personale și apoi, mai ieșeam cu rândul să tăiem câte-o bucată de prăjitură cu mac adusă de vară-mea. Întâi ascultam pe scări să auzim: altu nu-i la bucătărie?

Sunam acasă, buna-mi colinda ceva, plângeam de mi se decojea lacul de unghii, da n-aș fi recunoscut. Ce târg în Koln, ce turte dulci (niciodată nu mi-a plăcut turta dulce), ce de luminițe și căsuțe și cupluri care drinking alot pentru că s-a născut Iisus. Aveam tot ce voiam dar eu mă culcam cu Hrușcă-n pat, lăcrimând nostalgic și jucându-mă cu-n ciucur verde de mătasa.

 

PAUSE
(Ce, Doamne să le dau ăstora cu tobele dintre blocuri ca să nu-mi trezească iar copilu? Le-arunc sutienul mamei de pe balcon, epilatorul stricat, mărgele pentru capră, orice, vă rog creștinilor, salvați-mă!)

 

Vai, copilul s-a jucat cu telefonul

Cred că vreo 30% din cei care-au umplut căruțu la Auchan cu pampersi, bere și finețuri pentru musafiri, or să termine măcar una dintre zilele magice strigând către soț, soacră și cumnat: cretinilor, eu astăăăăăzi Plec! După ce măcar unul va descoperi pe telefonul ăluilalt, când e petrecerea mai plictiplăcută, mesajul: Ce vedere minunată și poza lascivă a unui playboi care împodobește bradu-n țuțuru gol.
Sau Ce vedere minunată și ce țâțe se arată, mai arată-mi-le odată!

Privirile, covrigel strivit cu sete pe cămașa lui, s-arate așa, ca mătreața, vâscu strors în spumant, sunt câteva figuri cu stil care-au inspirat versurile din Colindița nu-i mai multă.

Fericiții care petrec fabulos (în poze) mai pot scăpa și ei un sms cu dedicație. Testează dacă sentimentele care au apărut după ce-au supt dintr-o doza de Bacardi ar putea fi lipite de-un perete cu destinatar cu tot și cu următoarea proximă ocazie: În cetatea împărătească… stă iubirea să-nflorească!

Nesimțitu dracului, ești ca sor-ta, du-te la… la părinți, du-te… la ea. Cât îi Cerul și Pământul să nu te mai… Fă, târfo, cui îi scrii, ciobanului ăluia care fumează numai Cohiba și se îmbracă de la Massimo Dutt-en viața lui staț-ar ciolanu-n gât…

Era prințișoru nost, comoara mea, ia uită, stă treaz, cu telecomanda în mână!
Stă cu telecomanda exchibiționistule, nu cu aifonu pe budă, ca tine, și-n plus are 9 luni jumate!

A doua zi, praznic luminos, lăudați și cântați și vă bucurați, cine, cine aprinde lumânărele la Arhiereasca Liturghie de la Catedrala Mare din… Viena?

Cam așa-i Nașterea Domnului Nost în capitalism.

Bip, bip. În sfârșit, răspunde și targhetatu, vibrează geanta, popa spune despre deșertăciune sau deșteptăciune, că țiuie microfonu, nu se înțelege. Strecori ușor mâna, apeși butonul, omu tău se roagă. Sau doarme:

Vulpiță cu haine albe, de te-aș prindeee prin nămeți
Te-aș salva dintre troiene pentru încă nouă vieți
Deschide ușa chiar mâine c-am să vin să vă colind
Și-am să scot untu din tine cu un cuuuuțitaș de-argint.
Semnat: Actuala.

A doua zi vin nașii în vizită, Colebilul, alprazolamul și berea rece și-au făcut efectul, telefoanele și mințile-s curate, așteaptă să fie decorate din nou.

De Paște, când căutăm iepurașii.

Fă un bine. Acesta este Spiritul și  aceasta este Magia și Iubirea. Iubirea celui mai neînsemnat om de-ar fi îndreptată spre tine, tare bogat vei deveni. Restul chiar este deșertăciune, vorba psalmistului.