Pentru că teleportarea și întreținerea pe-aici o bucată de vreme ne costă deja mult nu e cazul să mă întind ca și pruncul mic după jucării care nu-i sunt utile. Dar bucuria călătoriei e încununată când pot aduce-o satisfacție celor dragi, așa că împărtășesc cu voi sistemul de economisire pe care-l încalc adesea. Din păcate. Sau din fericire, pentru că până la urmă tot îmi îndeplinesc câte-o dorință. 1. Îți…
M-am deșteptat în puține locuri s-aud că Sinele murmură “aș putea locui aici.” Orașul pare avangardist și totodată nu s-au sters cu intenție amprentele celor ce-au trecut, au cucerit, au abandonat. Iți e soare și grădină tot anul, în mijlocul orașului, fără să curgă sudoarea pe tine. Simț civic După zecile de câini care se plimbă liberi prin grădinile Turia, nu văd mizerie. Spaniolii, majoritatea, se apleacă sub tufiș chiar…
Ieri nu știam. Azi cred că știu. “Amnesty International placed red shoes at the Placa de la Verge in Valencia as a sign against violence against women. Each pair of shoes representing a victim of gender violence. This initiative traces back to the Mexican artist Elina Chauvet in 2009.” Totuși nu am înțeles foarte bine la ce se referă în cazul acesta gender violence: discriminarea de gen*sex cu toate manifestările…
Când ajung undeva îmi fac imediat un obicei al locului, obicei de la care mă abat zilnic cât să-mi fie nou și interesant. Dar mențin talpa și pe-o dungă de rutină. Nu îmi fac planuri dinainte, capricioasă la mâncare nu-s, vreau să trăiesc sentimentul de-a fi în altă parte decât „partea“ în care-mi inventez majoritatea zilelor. Nu îmi place să alerg, nu mă grăbesc, nu trebuie să mai ajung undeva….
De bună seamă c-altu mă abandona voit, el nu și nu, totuși, de ce nu mă așteaptă unde ne înțelesesem? Pe de altă parte, de obicei, campam în același loc și-acum că se mutase cuibu, nu-l găseam. Cu metroul mă descurc bine, după ce mă dau câte-o tură-n toate părțile, nimeresc și direcția corectă. Pe telefon, am cerut așadar activarea opțiunii și banii au fost retrași, am primit de câteva…
Dragă… hai să-ți spun M, măi femeie, uite că te-ai învrednicit să-ți scriu o scrisoare, lucru pe care haterii, stalkerul meu și vreo 3 gospodine de vază nu l-au smuls de la mine în atâția ani. Să-ți spun de ce. Haterii s-au oprit și-au zis: nu ne interesează cine ejti, ejti talentată ca un ciob de sticlă, du-te dreacului. Cu sau fără cratimă. Stalkeru și mai simplist: te iubesc azi,…
În catedrala gotică din mijlocul orașului mă simt ca Aprodul Purice. Dar nu la război ci-n dragoste, așa. Mititică, neînsemnată și cu inima plină, cu gândurile risipite și sabia în teacă. Pradă orgii care-și plânge notele izbite de bolți și de picturi fremătătoare. Nu citiți ORGII. Păcatu-i a vostru. Mă uit după picturile lui Goya. Unde-or fi? Ei da, într-una dintre capele probabil. Ia să-mi văd de contemplație. Asta din…
Mă întreb adesea în ultimele luni de ce am revenit în zona în care m-am născut. Nu de patrioată. Nu de nevoie. Nu obligată. Nu de mare dor. Am revenit pentru c-am crezut că am ceva să ofer. Si că mi se va oferi ceva ca să fie schimbul întemeiat pe dreptate. Am îngropat o viață în altă parte ca să pot trăi aici. C-aici e mama și prietenul acela…
Cred că nu-s mai agitati pe subiect fumătorii sau Ne sau cei care s-au lăsat ori cei care nu au fumat niciodată. Părinții mei nu au fumat. In afara de bunicul si de mine, n-a fumat nimeni în familie. Eu și Geta am șterpelit în clasa a opta un pachet de Mărășești și unul de Kent, le-am fumat 2 săptămâni în buza ferestrei de la baie si de-atunci fumătoare am…
Cum adică credeai că nu-ți mai scriu? Nu le vezi tu toate, măcar în perioada asta, că peste an ești cam mutălău și tălâmb. Bănuiesc pe bună dreptate că altcineva e de gardă cu supravegherea, împlinirea dorințelor, faultarea la nevoie și alte alea. Da, da, știu că ne faultăm singuri că doar nu ne-am născut în Sahara pe nisip pentru ca singura posibilitate să fie aceea de-a bea lapte de…
Stima de sine este o valoare greu de înteles tocmai datorită faptului că nu se crăcănează pe-aceleași principii de bază. Cu tocuri, ghetuțe sau bocanci, toate avem nevoie de reconfirmarea ei. A stimei. Orice necaz știrbește nu numai calitatea vieții de zi cu zi aruncându-ne-n suflet găleți cu stres ci si orgoliul clădit cu grijă. Vrem, nu vrem, el există, e benefic, mai ales în stadiul în care n-ajunge vizibil…
Nu socot ca nu exista un oarecare regret după 30plus. O fi. Unul care transcede cele câteva riduri de expresie devenite riduri de „bătrânețe”. Nu este melancolia trecerii, căci poți trece de pragul vieții și la 27 și la 15 și după 70. Nici nu cred că „pleacă frumusețea“. Sunt oameni care nu s-au născut cu stea în frunte și-s adesea mai bucuroși în viață ca anorexicele care au plimbat…
Stau la masă și-mi pare că mi-e foame deși am avut timp să mănânc liniștită un croissant și să beau un ceai rece la Panemar acum o oră. Din ziua în care-am lăsat țigările, corpul meu își caută un nou drog de parcă n-ar fi viața apetisantă fără viciu. Este. Doar că e nevoie să reglezi puțin obiectivul. Mă reobișnuiesc cu gustul cafelei care-mi pare mult mai intens, o savurez,…
