Crăciun în Valencia

Când ajung undeva îmi fac imediat un obicei al locului, obicei de la care mă abat zilnic cât să-mi fie nou și interesant. Dar mențin talpa și pe-o dungă de rutină. Nu îmi fac planuri dinainte, capricioasă la mâncare nu-s, vreau să trăiesc sentimentul de-a fi în altă parte decât „partea“ în care-mi inventez majoritatea zilelor. Nu îmi place să alerg, nu mă grăbesc, nu trebuie să mai ajung undeva. Nu sunt „turista care bifeaza“. Asa ma simt eu cel mai bine, fara un program prestabilit.

Ok, alerg dimineata. Un loc în care pot face puțin jogging e ideal.

* nu mănânc la restaurant. Nu mâncăm la restaurant. Asta am învățat-o cu ani de zile în urmă prin țările arabe unde mai cunoșteam pe unul, altul și adesea mai aveam acces în bucătărie. Îi vedeam pe ospătari sau chelneri cum își sterg nasul cu dosul mâinii și-și văd de lucru. E de mirare de câte ori am văzut asta și în Romania. (in Cluj, la Opera, restaurantul acela cu autoservire de langa Teatru. Tot acolo: nu te scarpini în cap sau ureche si-apoi îmi pui pe tava pâine, servetele, tacâmuri). Sau pun cârpa cu care-au șters mâinile ori chiuveta peste vasele care stau la scurs. Sau, sau…

De câte ori am mâncat musculițe, bondari și… eventual ce-au năpârlit alții? În restaurante recomandate cu 4 stele! Ei, n-am murit, v-am spus că nu-s o răzgâiată. Sigur, asta când @bondarudinsupă nu-i pus la înot cu intenție. Apoi -mâncarea este relativ scumpă și nu văd rostul în a plăti 30-40 euro pentru o masă. Cu banii ăștia chiar putem vedea o piesă de teatru. Sau putem cumpăra ceva iar de gătit, gătim noi.
Asta e regula generală, o și încalc, mai intru la fastfooduri sau ne oprim la un tapas peste zi, aici în Valencia.
Și ce faci dacă n-ai unde găti? Păi în primul rând te gândești la asta când rezervi. Noi am ieșit mereu mai ieftin cu apartament-studio decât cu o camera la hotel și mic dejun inclus.
Cu plăcere mănânc de-ale casei când merg la pensiuni!

În prima zi de Crăciun a fost liniște pe străzi, semafoare libere, trecători răzleți însă centrul istoric – Torres de Quart, Plaza de la Virgen, Plaza de la Reina, Ayuntamiento *primăria se întrezăreau dospite binișor cu turiști. Erau deschise ghișeele loto, micile magazine cu suveniruri, marile magazine cu dulcegării de la tradiționala băutură horchata de chufa până la lipiile uscate cu migdale crocante. Tot deschise și cu slujbe pe toate gusturile: bisericile, prăvăliile cu tot felul de răchie și restaurantele.

A doua zi, și-au scos ibericii copii, bunicii, rudele, cățeii la plimbare. În el Court Ingles, în zona în care stăm, încă te mai plimbi lejer studiind ofertele dar înspre seară se adună lumea la shopping. Pentru copii sunt o grămadă de activități: în malluri Moși care nu s-au mai dus în laponia, magi sponsorizați de diverse companii unde se stă la coadă câte-o oră.
Un simulator 6D ?? mi-a atras atenția, simulator care te zgâlțăie de-ți sare sucu-n tine în timp ce niște extratereștri vor să te omoare da nu-i voie să mori că tre să te dai jos după 3 minute să-i înapoiezi binocularii lu nenea de la casă. M-am minunat vreo 3 ture, plimbându-mă roată pe lânga ustensila sfârâitoare ca o pancovă, era iscălit pe ea para toda familia, deci de bine. Pân am văzut un unchieș care-a stat tot filmu cu capu-n jos, ținându-se de bară și-un copil de care trăgea mămucă-sa că-și ținea capu-n poalele ei. Și-a coborât chirăind ca Sucă a lu Nea Mărin când l-au spălat cu leșie.

Carusele, trenul lui Moș Crăciun, sărit în corzi, scos din sărite, o grămadă de activități pentru copii. Târgul de Crăciun nu s-a dezintegrat încă peste tot. Patinoare sunt o mulțime. Iar vremea ține cu valencienii dar nici de România nu m-aș plânge, cât de frumos e un Crăciun Alb cu zăpadă și bujori în obraji!

Cum vă petreceți voi zilele libere din perioada asta?