Cât de sigur e turismul în Maroc în 2016?

N-aș vrea să scriu o postare lungă, concretă totuși.
1. Turismul în general a devenit pentru unii călători convinși (sau care au acest scop expres: de a călători) aproximativ nesigur oriunde în lume. Ori, acest lucru nu depinde neapărat de evoluția scenelor de război ci și de structura personală a celui care pornește la drum.
2. Există persoane care nu sunt aproape deloc influențate de acest potențial pericol. Un pericol care există oriunde. Spun aproape deloc pentru că, deși aș alege în continuare destinații orientale, cu siguranță nu “m-as băga în gura lupului”. Dacă aș putea alege mâine o țară pe care s-o revăd a șasea oară probabil, ar fi Marocul. Nu aș merge acum în Istanbul (atenție, Istanbul, nu Turcia), în Beirut sau în Palestina sau Egipt (Sinai) (mai mult datorită stresului excesiv provocat de controalele nenumarate și evident necesare în condițiile date).

Din punctul meu de vedere, Marocul rămâne (încă) printre cele mai sigure destinații pentru ambientul oriental. Care între noi fie vorba, s-a degradat mult, capitalismul a lăsat urme și detalii false până și-n cele mai îndepărtate sate ale beduinilor vizitați de turisti. Subliniez că siguranța este absolut relativă și aș detalia prin traducerea unor informații de pe siteul ministerului de afaceri externe ale Germaniei. Înainte de a traduce, să știți că m-am întrebat și eu sub ce criterii se subliniază și pe siteul mae.ro că există acel pericol reprezentat de luptători marocani care s-ar fi întors de pe frontul din Siria, în condițiile în care știm deja că nu trece o săptămână fără să aflăm câți potențiali extremiști au pătruns în Europa cu valul de cetățeni nevinovați care au părăsit Siria, cu singurul scop de a fugi din fața morții! Ori, Regatul Marocan (monarhie constituțională de drept, conform legislației, bla bla, rege cu puteri depline și o tablă de șah) are tot interesul să oprească, să verifice și să țină sub control potențialii inși care ar reprezenta prin simpla prezență un pericol. Căci la ei pericolul nu este doar pentru turiști ci pentru Regat însuși, Mohamed al 6-lea fiind succesorul tatălui său, Hussein al2lea și se află la putere din 1999.

Așadar orice demonstrație, revoltă, agitarea spiritelor sau un atentat pus la cale și nedepistat la timp, poate scutura și scurta domnia ultimului… În sfârșit. Se pare că majoritatea marocanilor nu îl percep ca pe un dictator și până la urmă, veți vedea că poza lui se află peste tot: de la cea mai amărâtă dugheană de bărbier, până la cel mai exclusivist magazin de dulciuri.
Nu, în ghetouri nu prea găsiți aceste poze, dar pe mine mă frapa să gust o măslină uitându-mă-n dreapta și să-l văd pe Mohammed -regele- privindu-mă de pe o fereastră a unei clădiri despre care nu știai dacă e un fel de bancă ori cabinetul unui dentist. Chiar am chicotit că probabil e singura țară arabă în care cetățenii cunosc mai bine chipul regelui lor și al odraslei decât chipul Profetului. Dar astea sunt, repet, considerații personale.

Iată sugestiile și clarificările ministerului german de externe:

– Marocul este o țară cu o infrastructură politică și turistică stabilă și sigură dar există elemente care pot fi periculoase.
– atenție sporită datorită faptului că potențiali luptători sau militanți s-ar fi putut infiltra sau reîntoarce dinspre diverse teatre de operațiuni (sau pur și simplu cochetează cu ideea, știm la fel de bine că-n toată Europa sunt astfel de exemple!). Pregătiți călătoria în cunoștință de cauză și mențineți o stare de relativă alertă, nu participați la mitinguri, demonstrații, acestea pot degenera foarte repede.
Sigur, am tradus o stare de relativă alertă dar nu se referă la faptul că trebuie să mergeți în Maroc și să stați mereu ca și cum ați fi înghițit prea mult Dulcolax ci să fiți vigilenți în mulțime, în locuri cu multă lume și înghesuială, să nu vă abateți de la traseele prestabilite, etc.

Evitați deplasarea înspre Sahara și în special înspre granițele cu Mauritania și Algeria.

– pentru cetățenii străini, din cauza schimbărilor majore în zonă, există posibilitatea unor încercări de răpire, etc (au existat mereu, peste tot în zone mai puțin populate și sărace, vor spune unii, da, dar puțini rechini înspre sardină. Acum, un dealer, un extremist, un simplu disperat sau un sărac lipit pământului are mai multe posibilități de a vâna și eventual a vinde la preț bun un… turist din vest. Asta ar fi explicația înștiințării.) Dacă crezi tu că scapi spunând că ești doar o belea din România și că militezi pentru votul electronic și-ți dorești cu ardoare să nu mori până nu afli cine-a curmat viața Elodiei, Mnezeu cu mila.

În sfârșit: clar și concis nu vei citi niciunde că ești în siguranță într-o țară preponderent arabă, cât timp situația din Orientul Mijlociu și apropiat este explozivă în cel mai apocaliptic sens pe care l-au trăit vreodată aceste regiuni și pe care-l resimte și Europa din plin. În plus, a se vedea granițele și situația social politică din și împrejurul Marocului. Locurile frecventate de turiști au fost adesea ținte ale atacurilor teroriste.

Mai clar: dacă te afli într-una din aceste țări, situația se poate schimba de la o zi la alta. Soare, ploaie, tsunami.

În urmă cu vreo 3 ani am vizitat Rabatul și am nimerit pare-se la ceea ce părea… o paradă. În primul rând nu am fost atentă la ce se întâmpla în juru-mi pentru că tocmai ce veneam din Casablanca, cu trenul, și am rămas atât de surprinsă de ceea ce vedeam încât credeam că-s în altă țară. Un mic orășel european trendy și cosmopolit. Mă uitam mirată la gara lucrată în mozaicuri din cele mai frumoase, apoi m-au întâmpinat straturi cu flori cum nu mai văzusem, strălucea soarele după câțiva picuri de ploaie și palmierii păreau oarecum înfloriți, aranjați. Făceam poze așadar. Magazinele, lumea relaxată, îmbrăcămintea europeană, femei frumoase…

Am observat tarziu mulțimea de tineri care alerga pe bulevard, inițial ar fi trebuit să mă alerteze măcar instinctiv o liniște bruscă, nefirească, o tensiune. Apoi cei patru polițiști au venit la mine… foarte amabili mi-au cerut să șterg fotografiile (da, prinsesem câteva cadre cu demonstrația) și s-au asigurat că ultima poză e cu niște pești morți într-un port din Casablanca și un cadru în care-mi pozasem eu niște gablonșuri pentru blog.

M-am împotrivit la început dar am văzut că sunt , chiar dacă păstrau respectul, determinați să șterg acele fotografii.
Apoi am aflat că fusese o revoltă sufocată și nu un maraton la care faci rabat… la poze.

Despre obiceiuri, recomandări, mirări și sugestii personale, reward la categoria O lună în Maroc

(calitatea scriiturii variază, nu vânați partea stilistică, spațierea, pe atunci mă jucam de-a scrisul iar acum învăț. Cine intră, dorește informații sau să râdă bine la o cafea de dimineață.)

Încă un articol din 2012

Ce m-a frapat in Maroc

Iubitoarelor de beauty și celor care doresc să afle cum a fost la fabrica de ulei de argan în Maroc, le reamintesc de articolul de pe Ralix.

Cum se fabrica uleiul de argan

Iar pentru detalii mai multe, recomand Enciclopedia calatorului independent, blogul lui Alicee.

Enjoy 🙂