Perdida

În catedrala gotică din mijlocul orașului mă simt ca Aprodul Purice.

Dar nu la război ci-n dragoste, așa. Mititică, neînsemnată și cu inima plină, cu gândurile risipite și sabia în teacă. Pradă orgii care-și plânge notele izbite de bolți și de picturi fremătătoare. Nu citiți ORGII. Păcatu-i a vostru.

Mă uit după picturile lui Goya. Unde-or fi? Ei da, într-una dintre capele probabil. Ia să-mi văd de contemplație. Asta din fața mea-i țigăncușă. Romancă probabil. Și cumetrele de la intrare, le spusei Crăciun fericit.
Și cele de la biserica Arhanghelului. Vorbea bătrâna cu șorț verde și năframă pământie despre parastasu lu bărbat-su. Că fusese musai să întindă masa pentru șaizăci de persoane și-abia acu vinise napoi să repare perderili. Cuscra de lânga ea o asculta voioasă. De parcă erau două precupețe. Numai când am trecut chiar pe lângă ele au cambiado pe limba lu Thalia. Amor de la mesrumanas… Feliz Navidad, ajutame por favor.
O fi Crăciun. Da nu le poți da la toți.
Fac poze, ingerelu, doamne miluiește în gând, ajută-i și lu X și lu Y te roooog, Misericoooordia, parcă-s în rai, a, se uită tanti la mine, trebuia să mă ridic… ia te uită ce mantie dantelată și ce șorțuleț are padre acela mai bătrân, ce elegant e ochelarică și ce de treabă pare, pac, pac, poze… pierd noțiunea timpului.

Și ies și-astept. Și-mi bate inima mai tare și-aștept. Și-mi dau seama că nu-ș unde să mă duc înapoi de data asta. Ohhh, da, să sun. Iau repede o optiune cu ultimii 5 euro în roaming, am o cartelă pre pay cu nr de Spania în geantă dar nu se potrivește în tel meu. „Din contul dv au fost retrasi 5 e optiunea cu tralala este activata“.

(ai vrea tu coțohârloooo)

Misericordiaaa și aleluia, dau să sun, intră imediat ton de ocupat pe roaming. Deja par disperată.
„Mila Domnului si a lui Allah, unde umbli că te ucid din culpa pentru acest momentitooo de dolor“
Ding, ding! Mai intră de 5 ori același mesaj cu euroii retrași și cu opțiunea activată. Închid, deschid și tot nu merge. Gata, mor. Nici adresa lu Z n-o știu. Bag samă, nici nu m-am rugat pentru Z.
Su-nă-mă, su-nă-mă! Telepatie canci. Trece o oră. 100% m-am rugat Crăciunul ăsta cât pentru 3. Cât am la mine, hm, 144 de euro. Îmi ajunge săăă… unde dracu stau!!?? Mă trec nădușelile și-un fior pe vârfucervicalei. Osămoraicipânămărepatriază. Home alone e comedie, io trăiesc un thriller.
„Cumpără-ti o cartelă fă, sună-l“. În sfârșit partea din creier responsabilă cu gândirea logica. Nu durează mult.
„A leșinat undeva, l-a călcat tramvaiu, caii ăia de sub polițisti, a căzut un palmier pe el, a alunecat pe-un căcat și nu se poate ridica, ceva a pățit de-aia nu vine. Câââând în toți anii ăștia n-a venit el exact acolo unde v-ați înțeles? E grav!”

Un lob analitic îmi redesenează harta aproximativă a cât de cât locației, asta în timp ce nu găsesc cartele în 3 locuri și numa cârciume-s deschise. Și loto. Un cioc ascuțit mi se pune-n spatele inimioarei „nu poti sa mergi într-acolo ca poate vine înapoi. Dacă POATE, vine, adicătelea..“

Mă adun laolaltă, suflu într-o pungă în spatele unui palmier că mă ventilasem cât balonu în ideea că el a pățit ceva, gata-s văduvă și io nu pot muri aici că vreau acasă în Romania, c-acolo plătii taxe, și-alea am zis că m-omoară și… nici să jelesc nu știu în limba ăstora, știu doar să cer corect crema catalana, că e ca-n română, d-aia!

„Bunenos dias, scuza… tengo una problema.“ Cu zz. Cauze im sooo stupid. Sau trebuia să zic un problem?
Polițistul brunet cu barbă și ten impecabil se întoarce spre mine, zâmbește și clipește din genele lungi ca Stefan Bănică pe când era junior…
„DIGAME,como te puedo ajudar??”
„ Mi-o dispărut omu, una disparițion, nu știu să dansez flamenco, am mâncat prea mult turron si ma simt grasă, o sa par o tâmpită că nu stiu unde stau…“

Să-i răspund frumos. In spaniolă. Frummy si colegul sunt ochi si urechi. De mine-i numa gura. Whatever, mai mult de I love you, nu-i spui aci unui spaniol în limba lu Shakespeare.
– Estoy muy EMBARASADA! Tan embarasada…

Gata, le-am atras atentia. Vorbesc bine. Daca luăm în considerare faptul ca n-am studiat-o… mai târziu recunosc și ei că-s bună…

Va urma