Prajitură cu cioco si pere plictisite


Perele sunt plictisite pentru că stau de-o saptamana în bucatarie si nu le bagă nimeni în seamă. Ultima data cand am mancat pere am fost log off trei zile. De atunci servesc numai compot , pajitura sau dulceată.
Reteta am preluat-o de aici:
Culorile din farfurie

Ingrediente pentru blat:

– 100 gr ciocolata amara
– 120 g unt
120 lapte
3 oua
– 150 g de zahar
– 250 g de faina
– 1 plic zahar vanilat
– un praf de copt
praf sare

Umplutura si packing: – 4-5 pere, 100 gr de ciocolata amaruie pentru glazura

Cele aproximativ 30-45 de minute în bucatarie le petreceti astfel:
curatati perele, le taiati cum vreti voi, preferabil în 2 sau 4 pe lungime. In reteta scrie sa le fierbeti 2-3 min cu zahar si scortisoara dar ale mele erau foarte coapte, asa ca am sarit peste etapă. N-am pus nimic pe ele.
Topiti 100 gr ciocolata (pe cuptorul electric se topeste foarte bine la nivelul 4, altii o topesc pe aburi. Daca aveti cine să vă aburească,merge si asa). Adaugati 3-4 linguri de lapte, amestecati, lasati deoparte

Mixati untul cu zaharul (vanilia, sarea) mai ceva ca DJ Project. Cică ar trebui sa iasa o spumă….Mie nu mi-a iesit nici-o spuma în schimb mi-a sarit untul cu tot cu zahar pe toti peretii, a zis al meu ca următorul experiment îl fac în beci. Buuun.

Adaugati pe rând ouăle. Asta e faza în care vi se taie rântașul daca aveti o zi proasta sau rămane teapan. Oricum , mixati bine dupa fiecare ou si spuneti Ingerelul ca sa atrageti energii pozitive. Apoi trântiți în castron ciocolata aia pe care-ati topit-o si nu înjurați cand o să vă sară pe guler. Turnati încet laptele în care-ati dizolvat praful de copt, apoi încorporati făina si e gata minunea.

Turnati jumatate din blat într-o tava , preferabil cu pereti detasabili. Tava unsa cu unt. Fara faina, ca s-o puteti arde elegant pe margini. Dupa ce ati turnat jumatate de blat, asezati perele – nu toate, jumatate sau cu 2-3 bucati mai mult. Apoi turnati restul de blat si asezati restul de pere.

La cuptor 160 C , pe butonasul cu ventilator, 40-45 min. Daca o puneti la 170-180 o ardeti pe margini si nu vi se coace înauntru, parerea mea de patisera pricepută într-ale 3 feluri de prajituri.
Nu ma întrebati dimensiunile tăvii ca n-am măsurat-o niciodata.

Am zis 40 de minute în bucatarie? O da, puneti ciocolata pentru glazura la topit si mergeti sa va dati cu lac pe unghii.Aveti toate sansele sa porniti alarma de incendiu.

Later edit:
O scoateti, o pupati si o lasati sa-si revina din socul termic, apoi desfaceti marginile si adaugati glazura.
ACUM puteti sa va dati cu lac pe unghii si sa trimiteti consoarta la spălat vase.

E delicioasă!

Ce mai e nou pe Facebook?


Cateva setări în lobul temporal nu-mi funcționează corespunzator. Nu țin minte zilele de nastere.

Dar acum nu mai e nicio problema . Le știe Feisbuc si le ține împachetate acolo la info. Daca ai 150 de prieteni e foarte probabil ca la fiecare 3 zile sa-ti clipoceasca în partea dreapta un memo. Cum că 15 au zis deja la multi ani Adelei si tu dormi pe tine.

Te prezinți si tastezi „La multi ani si împlinirea toatelor dorințelor“, cum a facut si ăla dinaintea ta. Eventual dai copy paste. Dacă e „friend“ din Italia, Germania sau Ecuador, îti traduce Bing . Până la urma ceva gen „La multe ani e ancora o viata lunghe“ tot nimeresti. Nu conteaza ambalajul ci intentia. Dupa care poti linistit sa-ti updatezi profilul „Hapi vorbeste 5 limbi: romana, romana din Transilvania, engleza, engleza americana si italiana“

Personal, iubesc reteaua asta pana în ziua în care o sa ies din ea ca dintr-o rochie care nu mi se mai potrivește. Da, poti spiona în curtea altora, legal , stând în fotoliu dar care-i problema? Suntem oameni si pana la urma facem aceleasi tampenii. Ne căsătorim , ne plictism, concubinam (i)legal, ne plictism , facem copii cumparam catei, pisici, pantofi si alte antidepresive.Merem la petreceri sau la biserica, zburam cu WizzAir-ul, îi invidiem pe cei ce ne invidiază, sudăm relatii ca sa avem timp sa le desiram , ne facem poze în care sa se vada cel putin 16 dinti si ochelarii Ray Ban. Iar unii trăim (ne)fericiti pana la artritice bătrâneti.

Pe facebook afli daca prietena din copilarie a născut natural, daca fostul iubit a divortat (si speri o secunda ca da pentru ca a fost un bou ), daca a nins la Brasov (cand nu ninge la Brasov???) , daca e vreun protest în Piață sau se poate organiza un protest pentru ca oamenii n-au protestat. Chestii seriose. Sigur ca Facebook are si retardurile lui, dar eu sunt multumita ca am gasit fosti colegi despre care nu mai stiam nimic. Am o lista ideală, cu oameni frumosi. Si câtiva – cu un umor aparte 🙂

Rochii de mireasa „ uants tu bi iour friend. Mai bine nu. Imi place fără
„ tu si Kukhu Chelu aveti aceleasi interese. Vrei sa-l adaugi ca prieten?“ Nu , dar vreau să fac un CT(computer tomograf) sa văd de ce avem aceleasi interese.

La început am mai cazut în plasa prieteniilor sugerate și m-am trezit în curte cu tot felul de puștiulică ce studiau vai doamne la școala la care am mers si eu cu 100 de ani în urmă. Aceleași interese my ass.
Parerea mea e ca FB îți dă șansa sa cunosti oamenii altfel. Mai buni, mai rai, mai simpli, mai complicati, nu contează. People are people.
Depeche Mode

Eva.ro îmi spune „Să ne pregatim pentru sfarsitul lumii. “. Habar n-am de unde știa Eva că azi la 3 merg la o onomastică la care participă câte 2 copii pe metru pătrat, dintre care cel putin unu e de-ala cu colici. Ma duc să-mi scot bigudiurile, sa caut o bluza care poate fi mânjită cu ciocolata si o pereche de pantaloni 36 pe care-i mai pot încheia. Mă pregătesc pentru sfârșitul lumii………

Deci….ce mai e nou la voi pe Perete ?

Diferența dintre tupeu și sinceritate se numește Bun Simț.

A fost odată Eram odată într-un club conectată la 100 de vodkă Caponne iar timpanul mi-l oropsea Shakira la maxim, sau Minodora…..nu mai știu dar pe-atunci cântările astea nu erau declarate atentate teroriste . Baiatul de care-mi plăcea statea la bar si parea ca se uita înspre mine dar la cât băuse era posibil sa aibă vizibilitate redusă.
„Du-te, hai du-te , n-ai tupeu daca nu te duci la el“
„Si ce să zic“ o întreb eu pe Irina
„Orice, cheama-l la dans, la masa, întreabă-l de sora-sa“

Sora-sa era la 3 metri de el, cațărată pe unul dintre bodiguarzi, i se vedea părul, o mână și o bucă.

Totusi, m-am dus . Mi-a zambit cu toată lucrarea (era boxer) și cu ochii pe jumatate închiși, orbit de frumusețea mea si de unduirea Metaxei în vene. I-am spus ca nu l-am vazut demult , ceea ce era adevarat – duminica îl dusese tac-su cu forta la biserică si acolo ne-am salutat după ce-a trecut predica despre preacurvie.
L-am invitat la „noi la masă” si mi-a spus ca vine…o astepta pe soru-sa.
Dupa exact jumătate de minut,o extraterestră își lipise ciocul de al lui si pe cand sa ma duc sa îl salvez, convinsă ca l-a sechestrat cu forța, s-au teleportat amandoi în nava ei spatiala

Era clar ca si eu îi doream compania. Numai că nu am putut sa merg mai departe de a-l întreba daca doreste sa stea cu mine si cu fetele la masă.
Era clar ca si Ea îi dorea compania. Si a obtinut-o 🙂

Citeam la Oana pe blog despre faptul ca o vânzatoare de fornetti i-a strigat „nu lasi niciodata bacsis“. Am ramas uimită. Stiu ca unii comercianti își mai rețin, douazeci, treizeci de bani zicand ca n-au rest si putini suntem aceia care troznim „mie sa-mi dai toți banii“. Dar chiar asa, sa spui pe fata unui client ca nu-ti lasa bacsis? De parcă vindea forneti pe o plajă din Tunis.Chiar si asa – merita bacsis numai dacă dansa din buric în timp ce cocea placintele alea (mici si crete dar tot placinte sunt)

Un om de nimic, pardon de afaceri- vreau sa zic , ne-a facut odata o ofertă pentru un teren . Oferta a sunat așa „ vând teren 500mp langa al vostru, daca nu cumparați va închid drumul de servitute“. „Oferta“ pe care n-o cerusem a fost transmisa printr-un tert împreuna cu numarul de telefon. Jur ca am ramas speechless ca si Kate Winslet cand i se scufundă Leonardo.

E nevoie de tupeu ca sa te bagi în fata la cozi, cu chipul ala de soarece nevinovat iesit din canalizare.E nevoie de tupeu în toate situatiile în care-ti sfidezi semenii.

Deci….care-i diferenta dintre tupeu si sinceritate………Oare.

PS . Daca vreti sa radeti trist, cititi pe pe blogul Andrei cum masinile de dezapezit n-au putut ajuta oamenii din cauza ca….nu aveau Rovinieta 😀

Hapi. Zeul revărsarii Nilului – Egiptul Antic


(sursa foto : Wikipedia Puteam sa aleg alta sursa dar mi-a placut personificarea lui in acest desen)

In vremuri demult uitate, Nilul domina scena aridă a Egiptului Antic. Egiptenii nu-si puteau imagina viața departe de Nil. Syro-Palestina, Lybia- erau în viziunea lor zone neprivilegiate.
Cateodata Nilul se revărsa peste uscăciunea din jur si brusc nimicul se transforma în viață. Nisipul se schimba în sol fertil si oamenii puteau cultiva grâne. O inundatie prea puternică cauza distrugeri mari, punea la pămant casele construite din mâl,animalele mureau înecate. Revărsarea superficială însemna recoltă puțină si eventual un an de foamete. Pentru vechii egipteni era clar: revărsarea apelor Nilului (Hapi) avea propria voință . Putea distruge si putea scoate viața din nimic.Din înaltimile etiopiene, Hapi aducea în Egipt solul, pământul fertil pe care-l împrăstia de-a lungul văii nisipoase.

Hapi trebuia întreținut cu ofrande, cadouri, temple. Ca sa fie bun cu ei, avea nevoie de elogii. Egiptenii stiau că un Hapi răsfățat poate fi mai darnic, precum soții de astazi stiu ca o femeie fericita e cea care are multi pantofi si poate recidiva mereu cumpărând altii.

Zeul Hapi este înfățișat ca un bărbat cu sâni, chestiune care nu se datoreaza ingerării de alge marine care stimulau estrogenul – ci simboliza pur si simplu fertilitatea . Hapi este (usor) androgin. Pentru simetrie, era desenat în dublu exemplar, personificarea Egiptului de Jos si a Egiptului de sus. Pe frescele rămase cei doi pot fi recunoscuti prin tipul de plante pe care le împletesc împreuna sau le poartă pe cap – simbol al unificarii celor doua „state“ (nufăr si floare de papirus)

Calendarul egiptean a fost creat luând în considerare inundatiile anuale (acestora li s-a pus capat odata cu construirea la Aswan a barajului Sadd el A´li).

Dacă un egiptean era întrebat despre starea de sanatate, raspundea „ Astazi sunt bine , (ziua de) maine este în mâinile zeilor“.

In ciuda faptului ca panteonul egiptenilor avea zei pe toate gusturile si partea spirituala era extrem de importantă, s-au detectat foarte putine semne de fanatism religios. Oamenii erau toleranti unii cu alții

Desi putini acceptă știu , foarte multe elemente din credinta vechilor egipteni , oarecum transfigurate s-au împletit în iudaism, crestinism si cu siguranta si în islam. Mai povestim despre religii altadata

Relief al lui Hapi în Templul de la Abu Simbel (240 km de Aswan, aproape de granita cu Sudanul)

Credeti ca vechii egipteni au găsit până la urma Paradisul chiar daca se închinau mai multor zei? Sau sufletele lor au ars pentru vesnicie în îmbrățișarea lui Amon-Ra? 🙂

(Aceasta nu este o traducere a vreunui articol. Va rog sa nu preluati ,copiati pentru teza la lucru manual , whatever)

Eu , panica, vaca si baletul

Am avut (si eu) cateva atacuri de panica în existența-mi Primul a fost cand am facut sex prima dată .Mi-as fi dorit cu intensitate sa fie adevarată povestea cu barza si sa nu optăm pentru acrobații crăcănate toata viața, în caz ca ostilitatile s-ar fi desfasurat la fel de neapetisant pe cat începuseră.
Urmatoarea panicare de care-mi amintesc am avut-o la o autopsie. Era un eveniment stiintific la care nu era musai sa particip dar în virtutea eventualei meserii de atunci , am dat pe gât 50 de vodcă si m-am avântat zâmbareață în sală pipăindu-mă superfluu sa fiu sigură că-s vie si că n-am încurcat Stalinskaia cu formolul.

Mă panicam din motive absolut stupide. Am constatat ca atunci cand se intampla ceva important,si lumea din jur se pierdea, eram absolut trează si concentrată, de parcă ședeam pe-un supozitor cu adrenalină.

Anul trecut, în avion .La geam era o doamnă,langa ea- partenerul meu. Eu-pe margine. Brusc doamnei i se bulbucă ochii ca la lemuri, începe sa respire cu dificultate si își duce mana la piept, înclinându-se în față. Al meu, era sa sară peste scaune de spaimă si repeta într-una „hai aici si fă ceva“. Am luat-o de mană si-am întrebat-o daca are astm, mi-a făcut semn că da si încerca să-si deschidă geanta. Al meu încerca să-si deschida centura, parașuta, habar n-am . Am luat geanta doamnei ,i-am dat spray-ul i-am adus apă si apoi am îndemnat-o sa facă pipi ca nu se miscase de pe scaun 4 ore jumate, empatizam cu vezica dânsei .

Mi-am tratat odată un vecin- nitroglicerina , șezut în fund, luat tensiune, puls- linistit verbal, până a sosit salvarea. Bănuiam ca facuse infarct. A decedat imediat ce-a ajuns la spital, dar măcar n-a fost singur nicio clipă.

Cu alte cuvinte sunt omul pe care-ai vrea sa îl ai în preajmă daca se întamplă ceva neplăcut. Stiu să resuscitez, să spun rugaciuni si să recit din Scrisoare/a treia

Dar cand vine vorba de propria persoană ,lucrurile stau diferit.Nu pot sa respir în marile magazine pline ochi cu clienți. Nu-mi place ca un străin să se holbeze la mine , ma simt extraordinar de inconfortabil (nu vi s-a întâmplat în metrou, tren, bus etc?). Desi înot bine si fac scuba -diving am o neliniste inexplicabila în apele adanci ale mării . Când vad cate-un peștiuc micuț si colorat reactionez de parc-ar fi Rechinus Crocodilicus.

Uneori ma panichez la gandul ca s-ar putea întâmpla ceva cu vreunul din oamenii dragi mie.
Intepenesc cand văd paianjeni
Iar cand mi-a intrat un liliac în dormitor era sa sar pe window de la etajul 1 .

Ce frici sau temeri (eventual nejustificate)aveti?

Balada unui creier mic


(mesaj subliminal: aveți grija cui și cât vă încredeti……….)


Minunat îti e surasul si –ai un farmec ……sunt mișcat
Ti-a crescut si bustul parcă……..de la cat te-am lăudat
M-ametesti cu a tale buze ca si vinul dat în fiert
Nu ti-am spus asta si ieri? Ah, dar nu pot să mă iert…………

Te-am plăcut de când mă stiu………pe FB te lăudai
Cand am dat de poza ceea cum faci plajă în Hawai
Nu ai sa gasești alt suflet , cu așa gânduri curate
…………………………………………………………………………………………..
Si abia aștept momentul sa te înjunghii pe la spate……….

Iti admir și fața roză si suvițele rebele
(ma întreb cate flacoane Wellaton ai pus în ele)
Ale tale unghiute, degețele……….le iubesc
Sa-ti mai zic? Esti un sex simbol………un miracol……..românesc!

Tolerez aceste rime cand le scriu impersonal
Daca mi le spui în față, tre sa înghit Emetiral………..
Si apoi s-astern șăgalnic zâmbetul plicti-anemic
Si sa îti spun ce dau eu astăzi….pe discursul academic…………

Cand aplic Estee Lauderul, astept si eu cate-un glas
Sa îmi spună că s perfecta, să mă scoată din impas……..
Daca trebuie pe urmă sa-mi ling ranile, îi okey
O sa plâng la Mircea Radu cu un kil de ceai de tei……………

Am avut asa un prieten. Ba o prietenă……în liceu
Pana cand ne-a prins diriga cu țigara în weceu……….
Si-a întrebat a cui idee, sa fumati aici , așa???
A clipit molcom din gene si a zis “de vina-i ea”

“N-am stiut ce vrea sa facă, eu i-am spus ca nu e bine”
Si cu unghia (de plastic) arăta pervers spre mine……….
………………………………………………………………..

Si-a recunoscut greseala, la o teza alambicată
Cand eu terminasem foaia si ea nu…..putea sa înceapă…

Asa-i viata, unii au numai ambalaj “uman”
Dar vorbind deontologic……..valoreaza sub un ban.

Ghidul amuzant al Bucovinei

Alicee cerea informatii cu privire la un traseu prin Suceava. Am rugat un cetatean cumsecade s-o ajute. Si iata ce-a iesit. Ghidul Bucovinei,demn de printat si de urmat 🙂 Imi cer scuze ca am preluat incidentul fara a cere acordul partilor. Partile locuiesc in Romania si sunt obisnuite . Enjoy. Eu am râs cu lacrimi

Pasquinel on 22 ianuarie 2012, 07:28 spunea…
Haro (sunt poliglot).

Voi sfarsi cu inceputul (sau invers, whatever). Daca te bazezi pe busurile locale sa vizitezi Bucovina, ai nevoie de urmatoarele lucruri: cheie de roti cu teava prelungitoare, tigaie, ciorapi de lana, revista Rebus, 1 litru de vodca si o cutie de Distonocalm. Cu alte cuvinte… c’mon!
Busurile locale sunt chiar locale, adica transporta navetisti de colo-colo si nu prea au tangente cu turistii. Soferii sunt nervosi, neatenti, necizelati si altele care incep cu “ne”.
Cea mai solutie simpla (sau invers) este sa inchiriezi o masina din Suceava. Costa vreo 50 Euro pe zi, dar mergi unde vrei, opresti unde vrei, cand vrei, cum vrei. Vrei, vrei; nu vrei – nu vrei. Cum vrei.

Trenul nu e o solutie. Sunt trenuri putine, proaste si care nu te duc nicaieri.
So (sunt multilanguist), sa zicem ca ai inchiriat masina. Well, in Suceava merita vazuta Cetatea de Scaun. Mie mi-a placut beciul unde erau tinuti arestatii si butucul pe care se taiau capetele infractorilor.
In rest, Suceava e un oras nasol, cu blocuri, betoane si pavele.

Asa ca mergi cu masina din Suceava spre Gura Humorului via Scheia – Ciprian Porumbescu. In Gura Humorului gasesti, desigur, manastirea Humorului (Voronetul zici ca l-ai vazut) Te poti relaxa la bazinul acoperit, ultramodern, cu apa incalzita, care se afla… il gasesti pe net. Dupa aia iesi inapoi din Gura Humorului si iei directia Solca. Drumul este excelent, peisajul este si mai excelent. In drum spre Solca vei gasi localitatea Cacica (inseamna rata – din aia care face mac-mac, in limba polona, ti-am spus deja ca-s cvadrilingv). La Cacica se afla o mina de sare si o biserica polono-catolico-nustiucum, precum si un bazin cu saramura, adica apa cu sare, incalzita la 37 de grade. Face bine la romantism. Toate aceste obiective se afla pe o raza de 500 de metri, deci nu vei consuma benzina prea multa pe acolo.
Cazare e foarte simplu de gasit, sunt multe pensiuni pe tot traseul, cu preturi rezonabile si conditii bune. Unele au chiar si veceu!!! (wc, pe romaneste)

Ai iesit din mina? Norocoaso! Te bagi in masina si mergi mai departe. Treci prin Solca (acolo nu stiu ce obiective turistice sunt, ca am dusmani in Solca), ajungi in Marginea.
Marginea e renumita pentru ceramica. Intri in Marginea, tii drumul inainte vreo 3 kilometri, iar la sensul giratoriu faci stanga. Dupa unca 2 kilometri gasesti atelierul de ceramica. Este si magazin, se pot cumpara oale, sticle, opinci, caciuli, figurine din ceramica, fluiere, guma Orbit si tigari de contrabanda.

Apoi nu te intorci, mergi mai departe, pentru ca mai departe e Sucevita, cu manastirea ei. Vezi manastirea, mai casti ochii prin jur, si daca mai ai chef de o plimbare, mergi tot inainte, prin munti, pana ajungi la Palma. Palma este un monumenu in forma de palma, care se afla la vreo 15 kilometri de Sucevita, si a fost ridicat in cinstea celor care au construit drumul ce leaga Radautii de Campulung Moldovenesc. Privelistea este foarte faina, cand e cer senin se poate vedea chiar si Raraul, aflat la cateva zeci de kilometri distanta.

Fii atenta, Palma este optionala, pentru ca trebuie sa te intorci inapoi. Daca nu vrei sa o vezi, atunci te intorci din Sucevita spre Marginea si la acelasi sens giratoriu (singurul, de altfel), faci din nou stanga, spre Radauti. Poti sa mergi la Radauti, pentru ca acolo se afla biserica ctitorita de Bogdan-Voda, intemeietorul Moldovei, biserica in care se afla calugari cu barba, apoi este Catedrala, chiar in centrul orasului, alaturi este Templul evreiesc, Muzeul Etnografic, bazarul si patinoarul in aer liber. Daca ti se face foame, mergi la gara din Radauti, acolo este un motel cu restaurant unde se mananca foarte bine. Dom’le, fac aia o ciorba radauteana, de plangi langa ea! Tot in gara vei gasi inca o atractie turistica: singurul cimitir din Europa taiat in doua de linia ferata. Adica trenul trece prin mijlocul cimitirului, iti dai seama? Cul.
Booon. Mai ai rabdare?

22 ianuarie 2012, 07:28

Pasquinel on 22 ianuarie 2012, 07:28 spunea…

Din Radauti poti sa tragi o fuga pana la Siret, oras de frontiera, de unde poti sa cumperi tigari ieftine, fara timbru. Exista acolo un cimitir evreiesc, vechi si neingrijit, un spital de agitati care umbla liberi prin oras si o statuie de-a lui Latcu Voda. Deci, mergi la Siret doar daca n-ai ce face. Dar ai. Din Radauti tii indicatorul spre Putna. Ta-daaaaa! Putna, unde e ingropat Stefan cel Mare, a?
Super de fain.
In drum spre Putna o sa treci peste o gramada de pasaje de cale ferata. Nesemnalizate. Opreste la fiecare si casca ochii, ca sa nu patesti vreo belea cu singurul tren care trece pe-acolo.
Putna e “the thing”, “dopo del gaura”, punctul terminus. Vizitezi manastirea, Schitul sihastriei, unde vei vedea calugari cu rochiile legate cu sarma, dupa aia mergi la Chilia lui Daniil Sihastru, te sui pe ea si faci poze.

Dupa aia te intorci la Suceava, dar nu tot prin Radauti, ci prin Vicovu de Jos (gasesti acolo fabrici de incaltaminte din piele naturala, au si magazine, cu preturi de producator), deci: Vicovu de Jos, Solca (stiu, ai mai fost, da’ alt drum nu mai e), Arbore (este o biserica faina acolo), Milisauti, Suceava, si-i dai omului masina inapoi.
No (vorba ardeleanului – ca sunt si multicultural), sper ca n-am scris degeaba un kilometru. Pe net gasesti harta, cazare, tot ce-ti trebuie. Oamenii sunt calzi si primitori, locurile sunt superbe, ciorba radauteana e criminala si padurile inca nu au fost defrisate de tot.
Drumul este foarte bun, indicatoare se gasesc peste tot, nu ai sanse sa te ratacesti.
Ca te-au ajutat sau nu sfaturile mele, eu oricum iti doresc calatorie placuta. Daca era vara, m-ai fi vazut si pe mine prin zona, calare pe motor. Dar asa… hibernez, ca tot romanul.
Arribederciu (braziliana, that is).

Duminică ploioasă de ianuarie


Sigur c-as vrea sa fie vară si sa merg desculță prin bălti, în satul bunicii

As vrea sa dansez ca nebuna, într-un club până fac febra musculară

Sa joc golf de-ăla pentru copii, cu nepotica

Sa ma duc la sala si sa-mi ascult prietenii povestind ce-au mai făcut

Sa ma joc cu animăluța mea, sa ma machiez „smokey“ si sa ma duc cu o prietena la film

Sa pierd vremea într-o librarie uitandu-mă peste carti pe care nu le-as cumpara niciodată

Dar tocmai l-am citit pe Tolle si trăiesc clipa 🙂 Am luat micul dejun cu familia, ba chiar l-am pregatit eu. Am făcut putina ordine în salon si pe birou, printre acte. Am băut un ceai. Am dansat minute în sir, singură [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-eDSzL0774Q]

Genoveva are dreptate , dansul te poate smulge complet de sub aripa timpului. Si-am învățat cum se scriu cateva cuvinte in arabă ! Soare *Schams*

Am ascultat ploaia, o ascult încă.
Aici se află bălțile mele, clubul meu, sala si terenul meu de golf.
Nu va faceti griji, virusul asta n-o sa ma afecteze multe zile:)
Ce faceti voi in duminicile ploioase………? 🙂

Comentariu – Puterea Prezentului . Eckhart Tolle

Ne petrecem viața așteptând. Asteptăm sa mergem la scoala, sa vina Mos Craciun, sa deschidem cadouri, sa vopsim ouăle de Paste , să vedem daca am intrat la facultate (nu mai e cazul, au aparut universitatile private). Așteptăm să fete cățelușa, sa se însănătoșească bunica, să mergem la petrecere, sa întâlnim marea iubire. Ne explicăm starea de așteptare cu înaripatul „SPER“. Sperăm sa găsim alt loc de muncă, să alunecam vreodata pe-o luntre în Veneția, sa ne rotunjim fundul la sală si alte alea. Vrem….. vrem un i phone, o masina, vrem o casa, un teren ,o afacere, fiecare după stadiul afecțiunii.

De multe ori, vin si acele momente dupa care-am tânjit si pentru care aparent am luptat. Numai că în momentul în care ele vin nu le mai recunoaștem.

Vopsind ouă, ne întrebăm ce prajitura ar trebui să coacem si dezbatem în gand cantitatile de nuci .

Cand bunica iese din spital, o pupăm pe frunte si alergam la o întalnire uitand cate sperante ne-am pus în însănătoșirea ei. Ni se pare că…e normal.

Cand avem fundul rotund,vedem pe Facebook că Gina Pistol are sânii precum fundul nostru

Cand găsim alt loc de munca , intram în rutină si ne păleste depresia cu viteza Mocanitei. Incet si sigur. Cand nu-l găsim, ne deprimăm anticipat

Pe luntrea din Venetia ne gândim c-ar fi trebuit sa ne îmbrăcăm mai gros si ne facem griji că ni s-a rupt o unghie.Ne enervează umezeala si mirosul de lemn putred. Setăm aparatul si pozele tot neclare ies

La spectacol sau la petrecere ne chinuim sa facem fotografii frumoase si sa stârnim mai tarziu exoftalmii rimelate

De fapt nu suntem acolo. Nici cand iese bunica din spital, nici cand plutim pe bărci în Veneții, nici cand trupul nostru sade în sala de spectacol. Plănuim fara oprire.Sperăm, visăm, calculăm, construim hărți mentale. Le intitulăm „cum ar fi dacă“. Suntem ca un GPS si avem mereu o altă adresă la care intentionăm să ajungem

Mesajul lui Eckhart Tolle este acesta: în fiecare moment te afli exact acolo unde trebuie. Trăiește acel moment, fii prezent. Nu spera, nu anticipa, nu îi da voie mintii tale să te duca în altă parte. Acel loc în care ea merge, nu exista de fapt. Singurul moment care exista este clipa de acum.
Chiar si atunci cand suferi, cand te doare, stai acolo si urmareste senzatia. Rămâi în Clipă, nu fugi de ea.
Nu te identifica mereu cu mintea ta. Cand o să reusesti sa fii prezent măcar 50%, o sa cunosti si o sa simti Ființa .Scânteia aceea din tine care este o parte din Tot. Din Alpha si Omega.

Merita să-l citiți pe Tolle. N-am parcurs multe ghiduri de dezvoltare spirituala, Biblia si Coranul mi-au fost de ajuns. Dar asta nu o să îi dezamăgeasca nici măcar pe sceptici.
Eu am testat sugestiile din carte. A funcționat 🙂

****************************************************************************************************************************

Apropo. Am observat că la ultimele articole am pus niște titluri tâmpito-bombastice. Daca o tin tot așa, în curand ma vor contacta cei de la Click sau Dan Diaconescu îmi va oferi vreun post de editor-senzaționalo-choordhonathor. Numai ca eu nu vreau sa-mi schimb jobul. Trăiesc clipa. Vreau să mă reabilitez, chiar daca o sa-mi pierd jumate din cititori.

sursa foto: http://www.pspheartelfe.de/Galaxy_Tutorial_Scrap_LiveLife.htm

Cea mai (ne)bună prietenă. Once upon a time….

Nu (mai) am o cea -mai buna prietena. Poate ca nici nu merit, nici nu as ști cum să mă port cu ea. Cum să mă fac înțeleasă …..comparati prieteniile mele cu Vodafon-ul. Am mereu mai multe optiuni dar pe cand s-o gasesc pe cea mai potrivita, e retrasa din oferta sau nu mai poate fi accesata luna aia.
Le invidiez sincer pe femeile care pot sa se mandreasca peste zeci de ani cu o „cea mai buna“ prietenă. Ale mele s-au mutat în alte tari si incet, sporovăielile si amintirile tăhui s-au dus pe aripile WizzAir-ului.

Prima prietenă era o fiinta haioasa si frumoasa, un amestec de zăpăceala si inteligență cu ochi albastrii si idei trăznite. Ea a fost martora primelor mele înamoreli , a biletelor cu inimioare si a notelor umilitoare la matematică. Aveam pulovere cu buline si geci rosii de fâs, iegari si cizme la fel.Ne placea aceeasi muzica, aceiasi profesori dar aveam gusturi diferite la baieti.Ne-am pierdut prin liceu……..Si nu mai cunosc persoana de acum si nici ea nu mă mai cunoaște, dar atunci, demult, ea era dubla mea personalitate si fata în pielea careia aș fi vrut sa fiu

A doua cea mai bună prietenă , era evident, activă, desteaptă, optimistă. In timp ce alte colege petreceau pauzele în bănci discutand despre weekendul petrecut cu parintii, eu si Ana puneam la punct noi metode de copiat, boicotam vreun curs sau comandam carfofi prajiti la restaurantul din colt, cu bani împrumutati. Sigur ca relatia noastra nu se baza doar pe aceste abilităti practice, eram un fel de prietene-suflete -pereche cuminti si devreme-dimineata acasa. Dupa-amiezele în care nu eram ocupate cu vopsitul unghiilor sau cu alungarea șogoritzelor din perimetru, făceam teme si învățam pentru olimpiadă. Tot WizzAirul mai întregeste si acum măcar odata pe an prietenia noastra

In perioada în care am auzit c-ar fi cainele cel mai bun prieten al omului, am cumparat-o împreuna cu o vecina pe Carla, o ciobanita nemtoaica , alba ca un fulg si cu ochii azurii.Dar cand i-am povestit Carlei că m-a agresat o domnisoara pentru ca tipul pe care-l iubea, îmi lăsa mie bilete în poștă, ea a vomat pe covor si apoi s-a dus sa se culce. Cum nu eram adepta prieteniei neconditionate, Carla a dormit în seara aia la vecina.

In facultate , cand lucram, am avut parte de doi foarte buni prieteni. Un el si o ea. Eram colegi toti trei si daca privesc înapoi, în acei ani de cariera horror-jurnalistico-falimentara, relatia noastra a fost ca o carte science-fiction. Ne povesteam dramele, ne urmaream unii altora iubitii sau iubitele ca sa aflam adevăruri despre care nu vroiam sa stim, ieseam în cluburi, ne sprijineam în momentele grele si ne promiteam să ne calugarim în masă la următorul eșec

Cea mai buna prietena mi-a fost răpită de low costuri. Cel mai bun prieten a fost înhățat de o gagică sexy care nu pricepea ce-ar putea el vorbi cu mine si cu ea nu……….

Cele mai bune prietene pe care le-as fi dorit eu la oferta aveau deja locul ocupat, ca doar nu se născusera ieri. Altele m-au uitat hipnotizate în momentul în care preotul le-a recitat refrenul ăla cu „se cununa roaba lui Dumnezeu“. Pe altele, poate le-am neglijat eu, n-am mai sunat si n-am mai fost atentă la nevoile lor.

In mediul virtual e foarte greu sa-ti pastrezi prietenii . Pana si virgula poate fi înteleasa gresit iar exprimarea lasa de dorit.Sentimentele nu se vad si nu pot fi explicate. Pledez pentru prietenia reala, bazata macar pe un ceai si o iesire veselă la sfarsit de săptămâna.

Am prieteni buni. Putini. Pentru ca vin si plec des, nu pot cere mai mult timp, mai multa atentie, mai multa încredere. Iar superlativul îl las deoparte, pentru ca nu îl pot atasa. Nimanui.

Ma întreb cate prietenii de genul Cristina si Meredith (Anatomia lui Grey) există. Cati dintre noi ne putem iubi prietenii chiar si atunci cand acesti gandesc simt si spun cu totul altceva decat gandim , simtim si spunem noi. Aceasta este o întrebare retorică

Despre condiționarea iubirii, o sa vorbesc….singură….altădată 🙂

Adevărul despre….soia

N-o sa îl găsiti aici. Am pus așa, un titlu de inspiratie otveo-tembelistică pentru ca sa ma gaseasca googălu mai cu spor cand se intra în postul Pastelui. Dupa cum e moda pe internet. Nu va speriati, eu nu sunt o persoana modernă si n-o sa ma țin de prosteli pe termen lung.

Intâmplător, la mine e duminica azi. Cu intentia mârsavă de a-mi ateromiza colocatarii m-am dus sa coc o prajitură si sa-mi las niste niste boabe de soia la înmuiat. Dupa ce-am comis fapta,am pus cuptiorul pe 160 si m-am întors în camera unde am tastat pe google romanescul soia. Initial am aterizat pe o pagină pe care scriau mai multi „so ia dracu pe soacramea ca iară sa bagat în relatia noastra”, dar apoi am gasit o sursa demnă. Si sursa demna ,revolutionară, raw vegana din născare aproape m-a făcut sa cred ca-mi cresc coarne de la soia.

Citind am aflat că:
– vegetarienii în general nu mai trebuie sa manance soia si nimeni de pe pamantul asta. Dar mai ales cei RĂU vegani.
– „ultimele studii” facute de cei care mănâncă „cu adevarat sanatos” (atentie, frază rostită de un raw vegan) au adus la suprafață rahatul pardon trecutul soyei despre care se credea că e buna.
– de fapt nu mai e bună. Link youtube, link youwish, link youstupid
– un mare food-expert din patria hamburgherilor spune ca 99% din soia lumii e modificată genetic (lucru pe care daca l-ar afla nemtii s-ar duce naibii agricaltărul p-aci si s-ar isca un scandal de proportii. Astia-s în stare sa monteze microascoape în Aldi si Kaufland cand e vorba de ce pun pe masă)
chinezii nu (mai consumă) soia nefermentată.
Din pacate n-am nici un chinez în preajmă si nu pot verifica informatia
– soia contine fitoestrogeni (si noi continem , da nu-i bai) si daca o dai copiilor se umple de puf ca iepurii de angora.

Instant, mi-am amintit de lungile seri pe care le petreceam cu mama si cu tata în fata televizorului mancand soia prajita si uitandu-ne la Florin Piersic si la Robingo.Si-acum stiu cine-i de vina ca ai mei n-au ramas frumos împreuna ca vecinii de la 3 care merg duminica de mană la biserica si canta în cor desi ambii sunt hipoacuzici. SOIA. De acolo a început totul, numai ca pe atunci cercetatorii americani abia descoperisera Big Mackul cu maioneza si s-au gandit sa lase studiile pentru mai tarziu

Vreau sa stiu de fapt adevarul…..despre vegetarienii Raw. Ce vor ei. Sa traiască mai mult? Cât de mult? Mai bine ? Atunci de ce mai votează? Mai sanatos? Decât cine? Decat cei ce stau agătati deja în glucoze pe la terapiile intensive ale lumii sau noi ăstialalti care mai umblăm pe drum si mâncăm carne ?

M-am întors val vârtej în bucatarie si m-am uitat nervoasă la boabele din castron  sa vad dac-ar da semne ca sunt modificate genetic. Apoi m-am uitat la prajitura. Pusesem cuptorul pe 160 dar nu am mai apăsat pe Start. ……………E clar că soia si-a făcut efectul în timp

Cum am învățat limba germană?(episodul 1)

Sau altă limbă de ciculatie extra-nationala. Pentru mine a fost la fel de distractiv ca si cum m-ar scufunda cineva zilnic într-un acvariu cu apa rece ca gheața.
Am pornit de la 0 barat, nu ca altii scolati prin Rumenia. Initial , ca sa retin banalul „gutentag” mă gandeam la gută (afecțiunea aia în care-ti explodeaza articulatiile) si la Tag-urile din poze. Nici nu stiam ca sunt doua cuvinte separate.

Nu m-am dus inițial la scoală. Am vorbit engleza combinată-cu-trei-cuvinte-în germanescus -speriosus. Mi-am luat acasă CD-uri si am dat banii pe toate cartile de „germana pentru anfängeri”. Pe langa munca mea de dimineata, mi-am găsit o familie draguta la care ma jucam de-a baby sittingul câte 3 zile pe săptămână.Familia era draguță pînă la detaliul cu cei 5 copii.Cu varste cuprinse între 6 luni si 7 ani. Cred ca atunci am devenit dependentă de Nutella.

Despre asta poate povestesc altadată, ce vreau sa va spun este ca aia mica de 6 luni si prichindelu care urma – ăla de vreo 2 ani erau de părere că eu vorbesc strălucit germana si nu mai urlau cand începeam sa le citesc din cartea cu broasca veselă.Probabil că poveștile mele le aduceau aminte de ghiorăitul mațelor pe care-l percepeau în burta mamei si asta îi linistea. Daca ma întrebati pe mine, nu cred c-au rămas cu sechele.

Intr-o zi, i-am spus lu al meu că l-a sunat cumnatul si trebuie sa îl resune urgent. Cumnat în germana = der Schwager.
(femeie) însărcinata= schwanger
Felul în care am împachetat propozitia a dat cu virgulă. S-a înteles ca sunt însarcinată si trebuie sa vorbim urgent. Pe chipul lui s-a asternut fericirea aceea pură pe care-o are peștele cand îl cureti de solzi. Eu, ușurată că vorbesc germană….”en fin”, l-am lăsat sa rumege informația si m-am dus să-mi ung o pâine cu pateu.

Altădata ne-am dus sa cumpăr(am) cizme.Era reducere de la 300 de euro, la 100, cum rar vazusem si le-am urmarit online cam o luna. Totusi, dupa ce-am probat 15 perechi a cate 7 modele m-a întrebat verkäuferina cum le gasesc pe cele care-mi împodobesc picioarele si am vrut sa îi spun ca sunt „Hübsch” adică frumoase.
Dar am lansat un „oups”foarte articulat, cuvant pe care si aici îl rostești când faci, spui sau vezi o mare măgărie.

In sfârsit. Toata lumea a fost de acord ca trebuie să mă școlesc într-ale limbilor asa ca m-am înscris la cea mai trendicoasă școala privata din oras. Acolo, pe scări când secretara m-a întrebat daca doresc sa probez din prima zi un curs sa văd daca mi se potriveste „levelu” am informat-o că mă așteaptă la poartă „lebensgefahr-ul”. Adica un pericol de moarte. S-a uitat la mine descumpănită și m-a întrebat dacă nu prefer totuși cursul…..
Eu am vrut sa zic „Lebensgefährte-nul” adica partenerul (un fel de concubin românesc dar fara conotatia criminalistică)

La școală, într-un anumit moment a trebuit sa vorbim despre familiile noastre. Si cum nu reuseam sa fabulez si nici sa înteleg de ce ne întreabă nemtii chestii despre care ei n-ar vorbi cu niste străini, le-am spus francă tuturor ca ai mei s-au „schneiden …..lassen”unul cu altul adica s-au tăiat, rănit, crestat cu cutitul…….. Profa a priceput ca eu mă refer la „scheiden lassen” adica au divortat dar ceilalti au bănuit ca provin dintr-o familie emo si d-aia am sărit granița.

Ma iertati ca până acum nu v-am invatat nici un truc despre priceperea limbilor straine.
Urmează în episodul 2, bine?

Cele mai citite postări.

M-am documentat zile si nopti la articolul despre statine- Crestor, Zocor si hipocolesterolemiante. Nu mi-am expus parerea personală ci am dat linkuri la surse credibile si am tradus: teste de laborator, studii randomizate,comparatii cu placebo , rezultate pe grupe cu diferite boli cronice . Sincer, credeam ca n-o sa-l citeasca nimeni . Este de departe, cel mai accesat topic, săptămanal, zilnic. Nu este nici pro si nici contra „ceva”, descrie detaliile pe care medicii omit sau nu au timp sa le spuna. Explică efectele adverse care sunt trecute de altfel si pe prospect .

Pe locul doi si trei se află subjectul despre preotul din bont si alternativa la silicoane. Nu, nu este unul si acelasi subiect, nu scriu cand e luna plină. Despre  preotul Petru Budeanu citesc multi dar n-ar comenta nici picurati cu ceară.
In schimb despre țâțe , am avut multe pareri voioase chiar si de la asa zisii producatori ai XXL Bust  care m-ar fi sugrumat cu-n sutien pe motiv că le stric afacerea. Cand colo, pe bune că referintele mele sunt PRO. Repet, XXL Bust contine damiana, un afrodisiac. Pe langa efectul de airbag , te mai ia si valul cateodată. Eu l-as combina cu mărar. Si cu vin rosu.


Faceți-vă reclamă . Care sunt cele mai citite articole de pe blogul vostru? Puteți sa lăsați două linkuri, dar vă rog, nu mai multe. Si vreau o explicatie, eventual (despre ce este vorba în articol sau despre ce poze este vorba în caz ca postati doar imagini). Linkurile fara explicatii, am sa le opresc.
In plus vreau sa va întreb, mai ales pe cei care mă vizitati si nu aveti blog : ce preferati sa cititi la mine în ograda? Religie, dragobete, plimbareala, topice interactive care va provoaca prin întrebari?