Unele postări de pe blog au intrat sau vor intra pe privat. Nu merită să tot privești în trecut ca printr-un geam murdar dacă trecutul ăla te amărăște.
Muncesc exact ce îmi place. Învăț mereu. Consum și voi consuma multă energie și vreau să fie pozitivă. Și pentru colegii mei și pentru oamenii cu care intru în contact. Evit interacțiunea negativă. Așa ajung acasă la familia mea cu inima curată că am mai făcut ceva util. Tag: dacă îți iubești munca e grozav, poartă-te în așa fel încât să te placă și oamenii.
Vreau să scriu despre joacă, jocuri, iubiri, amintiri, ciocolată, cafea, puzzle, călătorii, mici trucuri de relaxare. Cine intră aici, va găsi un conținut bun sau nicio postare nouă 🙂
În ciuda faptului că am puțin timp liber, tot găsesc timp și pentru hobby uri. O să te învăț și pe tine!
Nu vreau să dau uitării tot ce-a fost sau e greu în viață, vreau să-ți arăt că dacă tu faci tot ce poți și știi – cât mai bine posibil, dacă ai credință mai presus de simpla speranță, dacă nu trădezi pe altul sau pe tine, poți ieși cu fruntea sus din orice situație.
Am prilejul să-mi retrăiesc copilăria și vreau s-o fac. Corect adică. Într-o dimineață m-am întrebat de ce nu m-am mai trezit niciodată fericită ca și când eram copil fără griji? Chiar așa viață grea am eu sau îmi las fricile să mă conducă? Cu frică sau constiința pătată, nu poti dormi bine. Nu te poti trezi bucuros. Indiferent că mergeam în concediu sau la muncă, eu nu am mai fost fericită dimineața. Și acum știu de ce. Și vreau să schimb asta. Trebuie să mă iubesc și eu puțin pe mine. Fără orgoliu!
Tot scriu la cartea mea, cartea vieții până la urmă, cu SFul ei cu tot, dar până nu simt eu că e conturată bine 80%, nu încerc să @scot. Asta nu mai e un basm pentru adulți, măcar să trezească ceva puternic în cititori.
Trebuie si vreau să râd mai mult si să văd și binele din rău, că e din belșug! Așadar vreau să vă fac din nou să zâmbiți, așa era naiva și îndrăzneața Hapi.
Aș redenumi blogul, aș adăuga de fapt noul motto, aș vrea să scriu si review-uri dar încă nu știu cum să fac asta. Prima parte 🙂
Vreau să trăiesc în prezent chiar și atunci când prezentul nu-mi convine. Când sunt tensiuni cu copilul, prieteni, colegi, când mi se pare că nu mă descurc. Totul trece si eu nu trăiesc prezentul! Simt intensitate pentru ce-a fost ieri sau ce va să fie. Iar imaginația n-are absolut nicio treabă cu clipa de Acum.
Cât despre @descurcat, Dumnezeu (un cuvânt demodat, duce cu gandul la o persoană – dar o Prezență fără putință de-a fi descrisă), El m-a ajutat mereu să trec de greutăți, chiar și la limită.
Vreau să închei zilele cu un sărut, o rugăciune prietenească înspre oricare cer sau pământ, o clipă de meditație și bucuria că exist aici. Vreau să învăț să fiu fericită iarăși dimineața, chiar dacă cineva strigă trezește-te iar altcineva mă pocnește cu chitara din plastic în călcâie…
Să-mi fiu credincioasă mie și oamenilor cu care interacționez, că de altfel sunt puțini, de ce să fușăresc relațiile cu ei? Si dacă ei nu vor răspunde la fel, să ajung la simplitatea de-a pricepe că așa e Viața și că în jocul ăsta tu-ți poți crea propria stare de spirit, indiferent câtă urgie e afară.
Nu, nu m-am rebotezat, nu am fumat nimic, nu mi s-a întâmplat ceva peste noapte. Minunile mici și importante vin pe nesimțite și sunt cele care-ți schimbă viața.
