Mai bine nebun(a) decat proastă (2)

Uneori e ca și cum aș încerca să mă potrivesc într-o lume care nu a fost proiectată pentru creierul meu.

Cand am decis că sunt absolut nebună, terapeutul meu a zis că e greu să mă încadreze într-o axă, așa că mi-a dat acasă cartea. Să-mi aleg.

Am tulburare de personalitate antisocială.

Adică pe un cluster care are ABCD, eu am și A și B. Mi-am dat seama de asta cand am dat de perete cu individul care s-a luat a treia oară de mine. În loc să stau să-mi scoată ochii, s-a trezit antisociala din mine să-i spună că-i exfoliază prepuțul dacă mai îndrăznește. Ce să vezi? În loc să mă întind și să mor pe undeva pe langă vulcanii noroioși, m-am apărat și eu pe mine.

Am mai identificat o tulburare de personalitate evitantă ȘI labilitate emoțională plus impulsivitate și ostilitate.

Ti s-a întamplat să te setezi, de dimineață: astăzi voi fi o persoană pozitivă, nu bag în seamă toate nimicurile și nici măcar răutătile intenționate, să vezi ce bine e la sfarsitul zilei! Mie da, mai fac asta. Și-mi iese, uite:

Într-o zi am trimis  mesaj unui om cu diplome, studii și teoretic deștept, ca să-l informez, era lucrul meu. Ca să-i informeze și el p-alții. Am început cu bună ziua, mă numesc, vă informez și vă doresc plus eventuale scuze, un mesaj impecabil. Daca exista, foloseam și persoana a patra.

Moooamă și când a început cela să mă facă hoață și să mă amenințe mi-au căzut simptomele-n slipi, Mai trimisesem informări și n-am avut niciodată astfel de reacții NORMALE. Omul nu mă văzuse, n-auzise de mine, n-avea nicio treabă.

Ezitant, am împins telefonul cu-n deget înspre o lampă cu UV să-l decontaminez. Dacă tot am văzut că nu încetează cu cling, cling în timp ce eu îmi întindeam vopseaua-n creieri, m-am labilizat. Adică să ne înțelegem, dacă ești agresiv și mă vezi ca pe-un balon sau o gumă lipită de talpă și te comporți ca la grădiniță, nu mai e ok. Nu mai sunt proastă, sunt nebună, e mai convenabil. Și individul scria:

• Vă fac reclamație la toți. Mincinoși, manipulatori (nu e prostie) și alors DANCE. apoi
• De ce taci. apoi
• Cine v-a pus să-mi ziceți.

Apoi scriu eu

• Mos Craciun. Matale n-ai citit ce frumos ți-am scris cu detalii? Fă reclamație și mana jos de pe număru meu. Ne mai auzim la dreapta judecată, alors drace, am tastat repede cu ostilitate și block. Pentru isterizați în acest fel de normalitate, eu nu mai stau: nici la telefon, nici pe strada, nici pe holuri, nici pe alei la negocieri.

Am devenit  anxioasă. I se terminaseră lu  Rumpelstiltskin paiele din gură, dar ziua mea era fosilizată.

Am ADHD 🙂

Gandesc în lupă 233 de posibilități în care unul dintre superiori ar putea să: mă certe, să mă cheme să mă atenționeze pentru niște greseli despre care nu știu, să se întample ceva neprevăzut și să cad de vină. Așa divină cum ar trebui să fiu eu la 45. Dar nuuu, oamenii m-au ajutat și cu restul.

Sigur, pentru unii – unul, ADHDul nu există pentru că nici programarea software nu exista pe vremea lu bunu-so, așa că n-aveai cum să bați în tastă și nici să-l întrebi pe GPT cum comunică emisfera dreaptă cu aia stanga.

Am adăugat și tulburarea de dependență plus o fobie, două. În trecut, am devenit atat de dependentă de o persoană că credeam că dacă aș călca greșit pe langă el, voi umbla pe vecie în opinci pe la vreun muzeu de folclor, c-o năframă-n cap și părul nevopsit.

Frici și anxietate general:  am scăpat de frica de a fi singură și de frica de moarte, în decursul timpului.

Au rămas doar: anxietatea de separare, katsaridafobia (desi o domniță mi-a recitat Gândăcelul cand a aflat c-am pus capcane-n casă, nu m-a prea impresionat, de unde poți bănui și alde psihopatii.)

Conform DSM5 ar trebui să fiu pe la Vaslui, catatonică sau sedată,  să sar cu parașuta pe la Sibiu, sau să particip la tabere militare sau să spăl bani pentru niște miniștri, de ce nu? Cu atatea skill-uri…