Evelin și Bobi, micile minuni din Arghelstory – o poveste despre oameni răi!

De când m-am mutat în Arghelstory, mi-am dat seama că ceva îi macină pe oameni, ca în Once upon a time și c-au uitat cine sunt. Nu se plac. Nu se pot uita unii la alții. Se prefac. Pun stupida întrebare: cine-i aia? Cine-I ăla?  (îmi imaginez ce se răspunde la astfel de întrebări)

E mai bun ca mine?

Are copii mai cuminți?

Știe mai multe vrăji?

Îmi poate lua ce-I al meu?

Dar eu, de ce nu sunt eu în locul lui/ei? Mie mi s-ar cuveni…

De cateva săptămani stau departe de personaje, dar  le studiez uneori cu interes și fără să simt nimic. Mi-am lăsat inima pe undeva și acum caut storage și pentru bunul simț. Chiar sunt obiecte și defecte care, de-a lungul timpului se învechesc, te încurcă și trebuie să știi cand să renunți!

De dimineață, m-am simțit Anita din 101 Dalmașileșini pentru că partea bună e că acest loc în care mă aflu eu, este Acela în care poți fi cine dorești! De aceea oamenii nu se mai recunosc!

Mi-am luat cei doi copii, hotărâtă să cutreier parcul și dacă plouă. Ah, oameni! Pe cand să deschid ușa la colibă, se întorcea tante Vaga împreună cu fii-su. Evident că fetița mea, Evelina, de doar doi anișori, a fugit la fii-su lu Vaga, îl adoră, a început chiar să-i molfăie un deget spre surprinderea tînărului! Vai, ce-am mai ras, nici n-am apucat să-I spun: Adi, fetița nu mușcă, e cuminte, nu-ți face nimic!

Ce să vezi însă, băiatu, mai nepus pe cinste, cum îl crescură ai lui, și-a tras mâna dinspre copilă și-a zis: dar mie nu-mi place! Nu-mi plac copiii! Vă rog să vă vedeți de treabă!

Furioasă, am luat-o pe Eva și pe Bob și le-am trantit ușa colibei în față, așa, să se chinuie cu ciubotele lor s-o descuie, că nu avem lăcătuș, a fost ucis în ultimul atac al ciorilor. Ce netot, cum să nu-ți placă copiii! Drăguța de Eva, cine știe ce moșcoșii o fi luat de pe mâna lu puștache Acela necrescut! nu l-am știut așa, chiar părea NORMAL!!

Afară, pe Bob l-au cam apăsat treburile. Pe langă colibe e iarbă și pămant iar copiii sunt copii, doar n-o să fug cu fărașul după ei. oricum, dragul de el a făcut pipilică pe gardul lu Susana și a lu soțu-so cu care aia trăiește oricum necununată. Și Evita, ah, fetița e stricată la burtă, în spatele colibei, unde și-a parcat căruța moș Nache, acolo s-a pus ea pupu, langa o roată! Dragii de ei! Adică nu e ca și cum ai putea controla lucrurile astea absolut naturale pe care drăgălășeniile astea le fac în mama… natură. Copiii sunt atât de puri, încît e noroc în c*r să calci în ele, pe cărare, o săptămana. Nu mai zic că dacă plouă, se mai împrăștie. Nu îi înțeleg pe oamenii care nu iubesc copiii. Și se mai miră că sunt răi, neluați pe seamă, că ne urâm, ne barfim și, și ne jignim.

Imaginați-vă că săptamana trecută, Bob, Bobi al meu care are doar trei ani și un metro 44 (mai mare decat la Cluj)  a fugit înspre Iuliana, zăpăcita nouă care și-a mutat bordelul langa noi. Și a sărit pe ea îmbrățișand-o, inundand-o cu iubire, și-a lins-o pe mânuță. Apoi a mai făcut niște gesturi de părea că dansează vals pe piciorul ei. Eu mă minunam de talentul lui da închistata de Iuliana a început să strige și să țipe să-mi iau copiluțul, auzi, că ea se teme, că nu-i tre s-o lingă și s-o pupe-n bot copiii altcuiva, că ea și i-a crescut p-a ei și că data viitoare îi dă un bobârnac de nu se vede!

Doamne cat am suferit, am scris pe trei forumuri să mi se dea dreptatea mea!!

Inutil să-I spun stricatei că copilul e cel mai bun prieten al omului și că ești un suflet extraordinar de rău dacă nu suporți gesturile de afecțiune. M-a acuzat chiar că copilul meu, oricare dintre ei,  i-ar fi umplut cu saliva pantalonii Adidas pe care și-i i-a cumpărat de la Hulitus mall, o tavernă plină de zdrențe și mancare pentru lighioane. Oamenii ca ea ar trebui puși la Gazeta orașului Arghelstory cu semnul ASA NU!

Se știe că copiii sunt blanzi, absolut previzibili, cuminți, nu-ți fac nimic, decat că se kkao și pipilici, cele mai naturale lucruri în care poți călca! Nu e ca și cum ar presăra gumă de mestecat după ei și oricum toți au caleașcă aici, cat de ghinionist poți să fii să calci într-un…

Oricum, Iuliana nu mă mai suportă. Deși, pentru Dumnezeu, nu e ca și cum aș fi lăsat un câine fără lesă să-i sară pe rochia de mătase!

Oamenii sunt atat de răi! Nici nu mă mir că se întreabă unul pe altul; cine-I aia? Ăla cine-i? Astăzi când testele AND se gasesc pana și-n drogherie, e stupid să pui întrebarea asta. De parcă noi am ști cine suntem, acu pe bune!

După cateva întamplări cu Evelina și Bobi, este firesc să mă feresc de ființele acestea procesate.

Acesta este un pamflet. Maine poate, am să-mi schimb ADN-ul și o să fiu Regina cea Rea. Întotdeauna trebuie să-ți găsesti propriul happy end! Pentru că nimănui nu-I pasă ce simți de fapt