Scurtă scrisoare pentru Ana a mea
(nu am readaptat la per tu, era in draft, dar e valabila)
*n primul rând vreau să vă informez că noi am fost foarte bine primiți aici, ne-am integrat în societate precum vrăjitoarele cărora li se punea căluș înainte să fie arse pe rug.
Îi cunoaștem pe toți, suntem adesea invizibili și fii-meu e plin de bube. Mă rog, bubițe. Bagă aerius cum mestec eu xanax.
În al doilea rând vreau să vă spun că, am scris în primul (rând) cu un asterix nemțesc ca să nu înțeleagă toată lumea.
Aici ducem o viață eco, sănătoasă, oamenii fac mult sport și ai de unde alege.
Bârfa din 3 în 4 ca la telefonu fără fir este ca mersul pe bară, cine nu-și sparge capul e ovaționat trei zile, ca-n povești. Decât să spui în față ce simți, crezi, dorești, aștepți, mănânci și eventual fuți (să mă scuzați, aici oamenii nu se…) mai bine stai și te scarpini în nas trei zile și tot iese ceva.
Cum v-am spus, ne știm toți și ne iubim printr-un zâmbet: Cineva, Ceilalți, Ăia, Cineva, Ăla, un vecin, o tanti, o doamnă, o femeie, Câțiva. Nu se cade să întrebi: Cine este Ăla? Cine este Cineva? Dar Ceilalți? că te poți alege c-o plângere la poliție și roțile sparte la căruț.
Tinerii sunt dornici să lucreze, femeile gătesc bine, sunt frumoase și afliate vreunei bisericuțe până când Sfinții le vor despărți. Și-am apărut eu.
În primele zile mi-am tras pe mine ceva budigăi de-ăștia comozi la care se mai pune elastic și un ti șărt, ca să mă exprim elegant. Mereu mă adaptez. M-am dus la piață să iau păstăi. Plin de bărbați sexy cu bandelete de chiloți Botezatu ieșiti din pantaloni, aplecati să scoată varză creață din saci. Botezatu din polistiren 80 la suta de grame.
Știu că muriți de curiozitate să aflați părerea mea despre un sfert dintre bărbații de-aici. Păi, majoritatea au terminat liceul dar au diplome Ca-n -brugge și se îmbracă numai de firmă. Mașinile sunt de firmă, chiloțoii Bote cu 12 roni sunt de firmă și cărucioarele Crocodillo -de care eu nu m-am putut atinge la județ- sunt mai ieftine ca tricicletele. Ray banii sunt originali ca fisele kaufland.
Lumea trăiește viața altora, asta e. Că dacă se uită-nspre ei, e ca-n Locurile care te inspaimanta – Pema Chödron. Și le pasă, le pasăăă de alții, mai ales când se citește pomelnicul la biserică. Deci nu draga mea A, nu te gandi sa te întorci, nu ai la ce, vă e foarte bine acolo. Si ma scuzi ca nu ți-am trimis mail dar știu ca aici intri o data la trei zile.
Ne e bine unde suntem fiecare, nu trebuie să te obisnuiesti nici tu cu ploile nici eu cu mentalitatile care nu mi se potrivesc! Te pup
PS Sunt multi oameni buni, e drept. Sunt oamenii care vorbesc puțin pentru că nu ne cunoaștem, oamenii care salută, oamenii care încearca sa ma ajute cu mici chestiuni pe care eu nu le am deprinse, sunt oamenii care trăiesc azi. Nu maine, nu in planul urmator, nu pentru vacanța care va veni sau nu.
