ADHD la adulți – l-ai avut mereu

ADHD nu înseamnă că alerg în jurul axei mele sau îți dau un pumn dacă nu-mi placi. Da, poate dacă încerci să mă agresezi, mă apăr, că mi se pare absolut normal și decent să nu fiu victima oricărui nesimțit. Mai nou, victimele sunt de vină iar dacă vrei să fii protejata ca femeie, ești ieșită din comun, nu alta, ești feministă și nebună. I can live with that.

ADHD exista și înainte. Numai că normele sociale și mai ales în cazul fetelor-femeilor, se impunea disciplina. Și voiai musai să te potrivești sau te punea careva la punct. Și apoi a urmat deranjanta emancipare a tuturor, atat cat s-a putut și am avut și noi femeile curajul, să spunem lucrurilor pe nume: nu, nu sunt așa cum vrei tu să fiu. Și nu e vina nimănui și mă pot adapta. Dacă tu nu poți, nu ai de ce să stai cu mine.

Buuun:

– poți să fi mai tălălău și să ai diabet sau ADHD și poți să fii smart ass și să ai orice afecțiune de genul. Inteligența nu are treabă (de obicei) cu ADHD-ul. Nici la adulți, nici la copii. 

Totuși, întotdeauna, dar întotdeauna, un medic psihiatru bun împreună cu clinicianul-terapeut, etc îți vor face ȘI testele de inteligență, personalitate, etc. Și testul pentru ADHD și altele. Nu sare nimeni pe tine cu medicație din prima. Am fost o șocată când am auzit despre medicația pentru ADHD. Asta a fost cea mai mare greșeală a mea. Preconcepția. Să mă uit la filmulețe pe youtube și să citesc prostii despre industria farma.

Să-ți dau un exemplu. Ești pe un proiect important, ai 3 zile, ești perfect capabil să-l faci dar tu te apuci și faci scroll pe Insta numai pentru că ți-a bazait telefonul. 

Deschizi laptopul, scrii 3 fraze, te uiți în gol și-ți rozi o unghie. Nu vrei să te distragă orice așa ușor, dar proiectul ăla e prea plictisitor pentru tine, așa că, pentru a 100 oară în viața ta, te va distrage: ce a sunat la ușă, a fost cainele a dat cu coada sau vecinii? Serios, cui îi mai pasă azi dacă a atins cainele cu coada ușa?  MIE de exemplu.

Te duci la ușă, te împiedici de aspiratorul pe care l-ai scos acu 2 ore să aspiri, lași laptopul pe pat (eventual între cateva haine aruncate – pe care le așezi mai tarziu). Nu ajungi la ușă, cainele sau vecinii trec, vezi cafetiera, îți amintești că scrii mai bine cu cafeaua langă tine. 

Mama sau tat-tu îți scrie că poate nu ajunge, să scoți tu copilul, dar mai sunt 2 ore pana trebuie să-l iei de la școală. Poate – pentru un om din turmă, unul normal înseamnă: ajung sau nu ajung. Dacă nu ajung, te duci tu.

Pentru mine înseamnă: dacă pornesc la fără 20, ajung? Sigur nu termină mama la policlinică. Dar o să se bucure puștache că mă vede pe mine! Ok, hai să-mi pun apa și kendama în geanta, poate ne oprim undeva. Pun în geantă al 23-lea obiect. Sigur am nevoie de o geantă mai mare, gandesc. A, era una pe emag dar costă…

Între timp, cafeaua s-a răcit. Laptopul s-a închis și dacă mai ajungi în cameră să scrii ceva, trebuie să cauți parola de la laptop – pe telefon. Numai că pana ajungi la parole, te uiți ce mesaj a intrat de la Reiffesen, ah și factura la electrica! Îmi expiră abonamentul la duolingo!

– Trebuie să-i dau mesaj chirurgului, să-l întreb cand să merg să-mi scoată firele! Îi scriu acum. Am uitat cu totul de ce am luat telefonul că știu că doar mă face să pierd vremea, mai ales că eu lucrez cu el lipit de mână, nu trebuie să mă dau pe el și în afara programului! 

Deja a trecut o ora jumate?? Moamă, tre să mă îmbrac. Caut haine. O, uite adidașii ăștia de la lknkcjds am uitat de ei! Intră mama-n casă, am ajuns, mă duc eu după copil.

Ok, spui veselă. Vă fac un smoothie pe cand veniți.

A fost obositor pana am înțeles că eu chiar nu am nevoie să fiu normală, să mă valideze cineva. Că-s cool așa. Însă da, mi-e foarte Altfel să mă pot concentra mai mult de 15 minute și să nu mai am anxietatea aia veșnică, neliniștea din orice da din nimic concret, exact ce e mai greu. Aici a intervenit medicația și am zis, deci așa se simt oamenii care pot prioritiza. E mai liniște în mine. E bine!

Iubesc intens și mă înfurii repede și tare și uneori urât dar nu urăsc pe nimeni și-mi trece repede și acum știu că niciodată n-aș face rău intenționat, deși cu siguranță am făcut când nu știam @de ce sunt așa impulsivă-n toate. Neluată pe seamă se spunea odată.

Nu te poți concentra, nu poți să ai focus, sunt variații mari de-a lungul întregii vieți.