De ce nu m-am mutat (încă) în altă țară

A fost odată o Femeie-copil care trăia într-un orășel mic din România, împreună cu fiul ei de 3 ani și cu mama, adică bunica baiețelului. Femeia copil a fost destul de naivă până s-ajungă să aibă un copil al ei. Credea că se poate lupta cu anii, cu oamenii care aleg să fie tot timpul răutăciosi si uneltitori, cu nedreptatea, că poate spune oricui ceea ce crede si gândește, si chiar așa făcea.

Era mândră și era naivă, de câte ori pierdea câte un prieten, căuta o mare iubire, ca să-și acopere stricăciunile din suflet.

Când si-a dat seama femeia că o mare iubire nu există și că de-ar exista, pentru ea nu ar dura, – a plecat in lume cu un străin bogat si vârstnic. Acolo a găsit ea întelepciune, protectie prietenie si respect. Iar felul în care familia lui a acceptat-o de-a lungul anilor, au făcut-o cu adevărat bucuroasă. A fost o perioadă bună, în care ea nu a cunoscut sub nicio formă presiunile financiare ale lumii si nici intrigile, iar pe cei apropiati sau pe necunoscuti, i-a putut ajuta cu câte ceva, căci nu era genul care pune bani deoparte. Avea un salariu fix, problemele de acasă se rezolvau iar cel mai important era – că puteau lucra amandoi în timp ce călătoreau și că toti cei dragi erau sănătoși. Si au călătorit in muuuulte părți ale lumii.

Într-o zi s-au despărțit.

Viața femeii s-a schimbat brusc: a revenit după multi ani  în orașul mic în care se născuse si doi membri din familie au trecut la cele vesnice. S-a despărtit de omul ei si brusc, acesta a plecat cu tot cu locul ei de muncă – căci ea era angajată pe firma lui. Locuia in chirie, chirie pe care, o achitase pana atunci bărbatul cu care avea o relatie de parteneriat casnic (concubinaj in Romania, un termen folosit de cele mai multe ori cu conotatii negative, intr-o țață, pardon țară ortodoxă). Femeia a intrat in depresie, nu mai putea mânca, se usca pe picioare si ciugulea mai mereu din medicamentele de durere sau somn, rămase de la bunica ei. Se gândea că e posibil să moară, că e bolnavă si de-aia a slăbit așa,  că nu mai simte nimic, nu putea vorbi despre ce i se întâmplă si apoi, nimeni nu vrea un om care mereu se plânge.

Într-o zi, fostul partener a chemat-o să-i traducă câte ceva –  la un proces pe care-l avea în Romania pentru ceva constructii, teren, astfel de lucruri, cu care de obicei, se înșală oamenii sau ajung să se certe crunt vecini sau frați, spre bunăstarea unor avocați. Femeia avea săptămâni bune de când nu mai ciugulea boabe, dar nu se simtea deloc bine între oameni necunoscuți. Totuși, s-a dus. Cum nu mai avea resurse, încerca sa mai lucreze in traduceri pentru omul cu care-a stat atâția ani.

Acolo, pe fondul unei șicane din sala de judecata, femeia, acum deja trecută de 36 de ani, a agresat-o verbal pe avocata si a făcut o criză penibilă, injurând-o cu tot ce-i venea la gură, de nici n-ar fi știut că atâta presiune si lehamite s-au adunat in ea, din cauza acelor procese pentru bani si averile altora.

Curând, femeia avea să fie condamnată la un an si jumatate (?) de inchisoare cu suspendare, munca in folosul comunitatii si daune de 5000 euro, bani de care femeia naivă nu mai dispunea. Cum nu mai lipsea mare lucru din film,  femeia a aflat că e… insarcinata. Foarte mulți au bănuit, povestit, murmurat că tatăl ar fi fost sau este căsătorit, dar nu era așa. Numai că cei doi nu aveau nimic în comun! Aveau drumuri si viziuni si asteptari diferite in viata aceasta. Și nu se cade să chinui un copil pentru că te potrivești la pat, sub nicio formă, a zis Femeia!

Își amintea că era mică și părinții ei se certau des si că nu se loveau, nu auzea vorbe urâte dar țipetele o deranjau cumplit si i se făcea foarte frică! Darmite cei care sunt agresivi si-si bat copiii sau se agresează unul pe altul, trăind asa o viață! Și a hotărât că își asumă toata responsabilitatea pentru cum il va creste pe acest copil si de-o fi s-o învinovățească atunci când va fi mare, își va purta vina. Dar nimeni nu va putea tăgădui vreodată dragostea ei si blandețea pentru prunc.

 A nascut, a mers la serviciul pe care si-l găsise intreband in toate părțile, a umblat prin tribunale ani de zile si s-a mutat intr-un apartament cu chirie impreuna cu mama ei, sa aiba grijă de Pruncuț. Fostul partener nu a mai vrut să o ajute, dar Dumnezeu sau Universul, a trimis niște oameni care n-au mai lăsat-o să cadă si oamenii acestia i-au fost cei mai buni prieteni.

În mod normal, Femeia si-ar fi revenit, marele ei noroc si bucuriile ei erau copilul frumos, isteț si sănătos si un loc de muncă în care castiga puțin dar care-i plăcea de minune. Însă a aflat că nu va mai putea trăi nici de pe o lună pe alta, căci daunele acelea, neplătite, ar putea s-o facă pe victimă să se îndrepte inspre executarea casei, a apartamentului pe care Femeia il avea in orasul natal. Frica creștea, viitorul părea tot mai greu pentru a-si intretine familia si s-a gandit că singura modalitate ar fi – să părăsească această țară care o umilise destul de mult. Femeia intelegea brusc, cum trăiesc aici oamenii si cum e divizată societatea, de ce unii au exagerat de multi bani iar altii devin cerșetori sau leneși sau nedoritori să izbândească în vreun fel. Nepăsători. Disperati si defensivi! Exact oamenii care te enervează, dar pe care Statul Roman îi face asa! Nimic nu avea o continuitate, nici legea nu era pentru toti, nici oamenii care făceau legile nu prea știau ce fac… iar unii analiști spuneau că Romania e o rușine pentru Uniune.

Dar cum să plece?

– Singură nu ar fi plecat sub nicio formă. Mama ei, îi fusese alaturi,  de la nasterea copilului si pana acum. Copilul era intr-atat obisnuit cu ea, cât era bunica, ce se vindecase straniu de o boală gravă. Dacă înainte ar fi avut timp să se gandească la cumulul de diagnostic ce i s-a pus, la ce o durea si cât, la injectiile administrate zilnic, la dozele de medicamente luate de 3 ori pe zi, acum era pe pilot automat, după copilașul creț care-o topea.

– Nu, pe copil si pe bunică nu-i va despărți, așa era legea inimii ei si doar pentru că nu mai e Femeie-copil stie că e absolut normal – si nu o datorie- să-i fie alături mereu mamei ei. Indiferent unde, e adevarat. Dar a trăit într-o lume în care oamenii nu lasă alți oameni de izbeliște doar pentru că îmbătrânesc sau se îmbolnăvesc.

– sa-i ia pe amandoi să vândă tot si să plece in alta țara. Ei, în Republica Federala De s-ar fi descurcat cu inscrisurile, cu actele, cu… dar nu avea ce să vândă! Apartamentul îl luase de comun acord cu fostul ei Om, jumate pe el, jumate pe ea, jumate pe mama ei. Omul a vrut să fie sigur că Cenușăreasa va trăi măcar o vreme într-un oraș din dovleac… cu prea puține oportunități. Însă locul de muncă, avea filieră aici,  parcă toate se legau, chiar si-n greutăți. Căci altfel, rata somajului era mare, locurile de muncă puține si-avea să apară si o pandemie de genul celor care apar la fiecare 10 ani.

– sa zicem că, printr-o minune ar fi plecat cumva, cu fiul ei. Ca asistent medical generalist, ar fi trebuit sa-si reia licenta de libera practica. Nu uitase nimic, nimerea si acum o venă, cunoștea care-s friabile și cum să intre încet si… e drept că-i plăcea si latura medicală dar începuse să-i placă mult si macrochirurgia asta tehnică ce-o vedea la muncă. Insă nimeni nu dă certificat de liberă practică unei infractoare cu cazier!

– ce alt angajator ar primi o femeie cu cazier într-o țară străină, in acest context? Si cum ar fi intretinut acolo o familie dacă ar fi lucrat la Aldi poate, cu 1000 de euro pe lună? Ce-i scrii angajatorului, că ai diplomă, vorbesti germana, da ai luat-o razna o data si de-aia esti condamnata? Sa spunem c-ai rezolva totusi cu un angajator care ar sta să studieze actele. Ei, ia-ti acum chirie cat de cat bună, in care sa poti locui cu copilul si cu buni. Se stie cat de greu se acordă o chirie unui străin in Germania, nu stiu în alte țări. Si ce condiții trebuie să îndeplinești! Si trebuie să ai pe cineva care girează pentru tine!

– buni sub tratamente. Scumpe ori ba, dar cu revizii tehnice periodice, pentru că astfel a reusit Femeia s-o incurajeze si să țină afecțiunile sub control, dietă, medicație. Ar trebui zeci de hartii si demersuri pentru ca ingrijirea medicala a mamei sa continue in strainatate. Ei bine, ma indoiesc ca angajatorul de la Aldi ar oferi pachetul de ingrijiri de sanatate pe langa salariu.

Oricum as fi calculat plecarea din țară, tot cu virgulă si la final cu punct a dat. Nu mai era vorba de o @am hotarat sa-mi schimb complet viata ca asa nu se mai poate. Asta o faci cand esti relativ liber, ai pe cineva, hotarati impreuna, aveti măcar o mașină si niste bănuți pusi deoparte si puteti munci orice, oriunde. Cu cazier si copil, nu te pornesti prin țări straine să-ți încerci norocul.

Si-apoi, femeia stia deja că nu va accepta orice persoana in viața ei, doar ca sa aiba o ancoră. Da, dacă apărea un om care s-o facă să râdă si cu care să poata schimba cateva idei pe anumite subiecte, sa aibă măcar o viziune comuna despre viitor si incredere (nu de genul acela, ca mvai, nu ma inseli toata viata, asa-i?) ci incredere-sprijin-loialitate, un om cu care să poată vorbi orice, poate c-ar fi încercat o relatie. Însă tot ce a părut bine si normal în puținele întalniri pe care le-a avut de cand își născuse pruncul, la 37 de ani, s-a dovedit nepotrivit, cu minciunele, cu mici drame si ea nu mai stătea să judece a cui e vina si nici să urască pe cineva. Nu mai avea timp de experimente…

Imediat după ce avea să scrie mai pe larg despre drama ei, s-au ivit vești noi si bune, la care ea nici n-ar fi visat. Scrisul care i-a adus si căderea cruntă a și salvat-o. Ceea ce a pus ea pe hartie, a ajuns la niste oameni care vor să-i acopere aproape jumătate din suma pe care ea o datorează avocatei, după condamnarea din penal!   Sumă care e cel mai mare start si va fi virată săptămâna viitoare, direct in contul părtii vătămate!

Si ăsta e un semn că lucrurile merg spre bine si că dacă se întampla minunea de-a acoperi într-un timp decent toată datoria în penal – Femeia va putea cere o mărire de salariu si ar putea trăi decent în țara ei. Ei, nu-i sigur că ar obține mărirea aia, dar în acesti ani, a învățat să facă multe lucruri si este, probabil, un element care aduce beneficii la locul de muncă.

Stiu că veștile si darul pe care le-am primit astăzi se datorează felului în care îmi cresc si-mi iubesc copilul. Să-mi dea Dumnezeu putere să-ți înapoiez banii cândva si să fac si eu bine altora când mi se termină acest hop!

Las in continuare contul, pentru că am renunțat la mândrie. Femeia le multumeste tuturor care au donat aici sau prin pay pal si reaminteste ca sumele acelea au mers pentru ingrijirea Lui, cât eu sunt la serviciu. Pentru că nu avem creșă în oraș. Nu avem nici bone, doar a dat norocul peste mine si am găsit o familie frumoasă care ne ajută să-l creștem cu drag si cu blandețe. Vă mulțumesc tuturor că mi-ați redat încrederea în mine.

Chezan Felicia

RO39BTRLRONCRT0130556202