Noi  părinții – toamna la scoala

Alimentează-te cu energie pozitivă cât poți, petrece timpul cu oameni care te fac să te simți bine, meditează, roagă-te, mănâncă, dansează, iubește, du-te la terapie. Fă ce trebuie să faci ca să nu fii frustrat(a) și invidioasa cu ceilalți. Copilul tău are nevoie măcar de un părinte pe care se poate baza.

Da, știu, ideal să aibă doi. Dincolo  de pozele de pe social media.

În real life, în camera de joacă, acolo trebuie să fii părinte, că-s 7 ani de acasă, nu 7 ani de pe facebook.

Din păcate pentru mine, prea des citesc în spatele chipului și nu e ca și cum m-aș putea uita în nori. O fi unul dintre avantajele ADHDului înalt funcțional. Okey, Okey, nu e chiar așa înalt acum, dar de când ne-am recunoscut, ne împăcăm tot mai bine 🙂

Despre părințeii de acum;

• Părinții copiilor de grădiniță sunt ușor de recunoscut, încă au alura aia de părinți de la biserică, speranțe și fluturi și urme de la ultimul vărsat de vînt și uitarea de la ultimul vin vărsat din greșeală pe cămașă. Mamele au încă părul aranjat cand își scot odraslele din mașină, încearcă să zâmbească des de parcă le-a nimerit domnul Dr. tratamentul din prima și-și mai ascund telefonul sau îl aruncă pe scaunul din dreapta. (nu și cele care au deja doi copii, alea nu, le e lipit cu bandă, setat pe GPT și dacă mămica arată mereu bine, nu poți să fii sigură că bona filipineză nu-i legată fedeleș în portbagaj, adică stai departe de ele)
• Astea cu copii de 7-10 ani deja-s mai crizate. Li se mai închide cate un ochi că ultimul medic n-a nimerit locul pentru hialuronic. Le mai doare spatele, ovarul stang sau locul unde au fost pocnite din greșeală de rățușca mamii sau de făt-frumos junior. Le mai vine să plîngă din senin că au primit și ele 8 plangeri în 7 zile și-n plus, deja-și prind părul în coadă și nici extensii nu mai au chef (momentan) să-și pună. Pe bune adică hei, am momente când dacă apare Vreju de Fasole sau nenea ăla din Tinerețe fără… nu vreau să-i cer să-mi prelungească viața, crezi că am chef de extensii și de prelungiri pe la anumite părți ale corpului cand abia mă târăsc? Stai să-mi reintru în care-o fi ritmu vieții. Dacă o femeie cu copil (sau 2) de 7-10 ani se uită frumos la tine din prima, zambește și te întreabă politicos cu ce te poate ajuta, să știi că are un psihiatru bun.

Un părinte trece zilnic prin multe provocări, de la a se da jos din pat la ora 6 într-o zi de marți și pana la – depinde cat de mic e copilul.

Mamele ca mine, au senzația că și dacă ar putea merge în maini, ceva NU fac bine și cand Prințu împlinește 16-18 ani face podcast ca Bobonete și transmite de-acasă cum i-au nenorocit părinții tinerețile.

Pe măsură ce crește, în fiecare săptămana, apare o nouă frică – cu care copilul n-are a face, dar noi părinții le dăm mai departe telepatic sau comentând în bucătării, suntem precum benzile alea de lipici pentru furnici.

Toamna, pe cand încep școlile, cad frunzele, intră autoturismele până-n clase (să nu se piardă copchilu, că e nouă școala)  încep și resentimentele:  

• să nu devină gay deși noi ne uităm la Asia Expres și suntem de acord cu Rengle, da parcă noh, nu l-am vedea dansând pe tocuri! În rest noi nu avem nimic, nimic cu asta, nici la fete nici la băieți, da să nu fie ai noștri! Te roooog Îngerel, mulțumesc, puricii să te sărute

• s-a împrietenit cu copii agresivi sau este el/ea agresiv, vorbește urât și e prea mic să folosească cuvintele astea! A strigat handica… sat după altul, mai mare și a făcut o criză în fața bisericii pentru că a învățat de pe youtube. Sau o fi tras cu ochiul la insula iubirii?
• deja stă prea mult pe youtube, dar ce să fac cu el – oricum nu zic la nimeni că n-am control parental
• joacă jocuri și e nevrozat maxim, dar nah, ce să fac eu sunt obosit(a) lucrez, am și eu crizele mele

Inevitabil, ești la un moment dat într-una din cele trei tabere și dacă nu-ți dai seama cum să scoți morcovu din fun… dul găleții, poți deja să-i cauți  și lui un psihiatru pentru cand va trece dinspre pubertate spre adolescență: ori e bătăușul, ori e prietenul bătăușului, ori e cel care-i pe bulling, de o parte sau alta. Că sigur nu-i el doar Povestitorul. Și stai. Dacă e ăla cuminte care face teme și vine când îl strigi, are ceva bubă la cap, da nu știi tu! Și fii-ta? Habar n-ai ce barfitoare mică s-a făcut deja, da restul știiiiiu 🙂

Așa că îi diversifici activitățile, să scoți untu din el.

Tu deja-l vezi la campionatul mondial și la jocurile olimpice dar el, copilul, o să meargă la psihiatru să-i povestească despre jocurile foamei, că-i puneai numa broccoli în loc de pizza și despre faptul că în loc să stai la coadă la paine, stăteai la farmacie și băgai modulatoare de serotonină și de-aia are el anxietate și tulburări. Ba chiar o să facă și un podcast despre tine și compulsiile tale, că doar nu ești perfectă, isn t that funny?

Deci mai bine-l duci tu acum la terapie – da o să zică lumea-n oraș că aia-ăla au un copil cu probleme și nu-ți asumi așa ceva. Ești părinte old fășhion.

Iată ce probleme cu copilul mai apar:

• te sfidează. Chiar Te-a împins într- o zi. Dacă îți dă în cap la 14 ani băiat fiind? Dacă fuge de-acasă cu ăla de 37 de ani, fată fiind?? Mori și leșini!
• te îngînă. Pai cand erai tu boier și nu părinte, pe vremea căpcăunilor, când creșteau covrigii-n coada cainelui și Haș doi Oul curgea limpede pe la singurul partid, nici nu se auzise de așa ceva! Bine, nici n-aveai voie să treci granița, că te-mpușcau copiii altora, da asta ai uitat.
• e nervos. A, am mai zis. E nervos, e nervoasă, trantește, scapă, nu găsește, nu e atent, atentă și tu ai grijă să-i reciți zilnic litania asta.
• De parcă ție ți-ar plăcea să stea o tanti cu tine o zi întreagă și să înceapă de dimineață:

 spală-te pe dinți, hai să manînci- da nu mai vreau lapte cu cereale, tot de-ăsta??, Nu te machia cu mov pe buze, c-arăți de parcă ai vrea să desființezi dezvoltarea personală din clasa a doua! Taie-ți unghiile, ce-i cu ghearele alea, tu nu vezi cum ți se vede dunga de la chiloți?

Și de ce ai fața asta de pește prăjit, ce am mai făcut acum??

Nu striga la mine, de ce strigi?

… dacă nu mi-ai răspuns

… mie nu-mi răspunde așa!

Strange de pe masă, du-te la duș, citește o carte pentru numele lui Dumnezeu, iară cartofi?? nu vreau spanac, nu mai tot butona telefonul ăla, maaaamă!

Ce e de făcut? Nimic, oricum ai da-o, nu da în copii 🙂 Iubește-l și dacă știe mai multe prostii decat citate din istoria civilizațiilor. Pune-i limite clare, dar nu i le urla-ntr-o ureche la nervi, e nevoie să-ți faci timp să vorbești cu el. Vorbește-i despre bulling, verifică-l discret, cunoaște-l. Când va fi adolescent(a) da, probabil îți va tranti ușa-n nas așa că măcar acum poți să-i arăți că tu respecți, saluți (știu, nu ne iese mereu!!), discuți cu alți părinți și nu tolerezi minciuna. Dacă vede că minți în casă și dacă îl lași să creadă că e ok să minți puțin ca să scapi de lucruri sau oameni care nu-ți plac, asta se va întoarce curand impotriva ta.

Să încercăm să nu judecăm copiii altora, că adevărul e că ne temem maxim că și ai noștri pot ajunge absolut oriunde și oricum și dacă-i iei de pe acum bilet la Sorbona și-l cumperi apartament în Vatican.