Eu de ce nu am tată?

În primele pagini sunt descrise trei etape din viața autoarei. Atât cât să îl ajute pe cititor să vadă posibila realitate – inserată în basm.
Prima etapă e cea a iubirii de la 15-16 ani, atunci când crezi că dragostea e veșnică și mori dacă nu rămâi cu cel iubit.

A doua etapă este o nouă încercare de-a aduce în prim plan o întamplare din viață, una absolut ciudată, reală dar modificată. Căutând pe blog, văd că într-adevăr, prin septembrie 2016 încercam să scriu despre asta dar nu am mers mai departe. O să pun link la final.

A treia etapă este cea a fricii. Copilul mic, mama singură, probleme incredibil de presante, gânduri care nu se opresc nicicum, lupta de-a face față prezentului, femeia care stă cu-n picior în trecut și cu altul în prezent. Și totuși, nu e crăcănată. E încă frumoasă, în pârgul vieții. Se teme. Se teme să nu moară ea sau cei puțini și dragi. Se roagă zilnic să scape cu bine din încercările pe care cu greu le suportă, ca să se poată concentra pe copil și pe muncă.

Ați văzut Al șaptelea pergament? Sau vă amintiți de Rumpelstiltskin din basmul Once upon a time? Tipul ăla care spune: all magic comes with a price!

Ioana e însărcinată și îi face-o vizită scurtă bunicii, într-un sat uitat de lume. Nepoata realizează că se întâmplă ceva cu bunica ei și începe să regrete că nu a petrecut mai mult timp cu ea, că mereu fugea. Că se plictisea pur și simplu la țară iar nevoile ei contau, ale bunicii nu.
Bătrâna simte că a venit momentul să-i spună nepoatei lucruri neștiute din tinerețe. Ioana e convinsă că din întreaga familie, numai ea a ajuns la piramidele din Egipt și că viața ei, călătoriile și întâlnirile pe care le-a avut în deșert au fost absolut întâmplătoare.

Vizita femeii se prelungește și, ca o continuitate, își revede viața în incredibila poveste a bunicii. Numai că-n timp ce destăinuirile curg, suflarea bătrânei se scurge iar când Ioana realizează asta, face tot posibilul să afle răspunsurile pe care ea nu a avut ocazia să le afle de la un bărbat ciudat întâlnit în Egipt, la marea piramidă.

La început, amintirile bunicii sunt neclare, șterse, din vremea în care era o copiliță. Apoi, o bijuterie pe care o poartă la ea de zeci de ani, îi dă putere, încredere și speranță plus răspunsurile pentru nepoata ei. Dintr-o bunică oareșcare dar iubită mult, Floarea se transformă-n eroina care va schimba cursul vieții nepoatei și a fiului nenăscut. Prețul plătit pentru predarea talismanului este mare, dar amândouă știu că pruncul din pântece va avea nevoie de el.

Este un basm despre iubirea necondiționată și despre alte calități care cântăresc mult și greu in inima omului obisnuit. O poveste cu faraoni, zei, piramide dar și poze reale. Despre Egiptul de altădată și cel de acum, despre renunțare la o viață ușoară pentru incredibilele binecuvântări pe care le aduce iubirea necondiționată.

Cele cinci zile în care eroina principală îl întâlnește pe Șeikh al Șams, cele cinci trepte pe care le va urca zilnic, primele semne ale fricii odată cu despărțirea de copilărie, îi pot aduce Ioanei răspunsurile de care are nevoie pentru a se descurca în viață. Pentru a înțelege că ceea ce e bun pentru altul, nu-i menit să fie și pentru ea, ba din contră.

Undeva în timp un bătrân reapare periodic în diverse forme.

În satul uitat de lume, nepoata și bunica se reîntorc (cu mintea, nu cu vreo mașină a timpului) în copilărie, ca să înțeleagă fiecare de ce au trăit anumite întâmplări cum ar fi necazuri și boli, pierderea iubirii, erosul neîmpărtășit și de ce fericirea nu durează în această viață pământească.

Nu este o carte didactică care-ți oferă un răspuns la întrebarea din titlu, căci ar însemna că acela nu-i răspunsul potrivit existenței tale alături de ființa pe care-o iubești cel mai mult și mai mult.

https://www.hapi.ro/ochiul-lui-horus/ ce mai scriam în 2016