Basm pentru părinții care-și cresc singuri copiii

eu de ce nu am tataCardioloaga se uită la mine și eu la ea. E frumoasa și e slabă, e slabă ca mine, palidă și mă bucur că nu-s singura femeie pe care-o întrebi cu sfială în lift: sunteți bolnavă?
– Ai silicoane? Arată excelent! De ce ai zis că mai fumezi?
– Pentru că nu îmi doresc să mă las chiar acum de fumat. Ador să fumez cate-o țigară seara, când scriu. Fumez în etape. În unele luni da, altele nu. Am și eu vicii. Acum e o etapa în care aș umbla numai afumată dar am copil mic și… Sunt aici pentru că vreau să vă uitați la testele astea. Și la electrocardiograma. Coroborate cu pulsul, vreau să știu daca inima mea rezistă.
Zâmbet. A înțeles, e ocazional și stresul și, auch, am uitat că mai tare pișcă dezinfectantul decât acul.
– Inima e ok. Să vedem analizele și ce-i cu diferența asta mare tensiune-puls.
Mă duc înapoi pe secție dar trag cu ochiul în foaie: tabagism cronic.
What? Dacă mergeam la ginecologie și-mi făcea anamneza, ce dracu scria-n foaie? Dacă ginecologul mi-ar citi și blogul? Dumnezeule mare! Îmi fac copilul de rușine și când clipesc.
Mă sună un amic. Îmi fac copilul de rușine?
– Ăăăă? Aș vrea să fiu copilul tău!
– Adică atât de bătrână mă faci? Mi-ai stricat toată ziua!
– Am crezut că verdictul a făcut asta.
– E vertij și nu mai ești amicul meu azi. Nu mai poate lumea să se plângă cuiva. Ne vedem alatăieri. Scrie-mi pe mail, sunt bolnavă, obosită și poate mor.
– Dar cartea?
– N-am zis că mor acum!

Am tot încercat să scriu. Mie nu mi-e nici ușor dar nici greu, mi-e… nu vreau să vă spun încă tot. E o mâncare grea chiar dacă o scufund în ficțiune. Nu sunt pregătită să vă povestesc cele o mie și una de nopți ale mele. Nu sunt pregătită să vă spun prin ce am trecut în ultimii trei ani. Nu pot vorbi în public și nu se va întâmpla, cel puțin nu curând.

Așadar, mai sunt mame singure pe-aici? Ce ați simțit când erați gravide? Eu am simțit unde-mi stă pancreasul, vezica-mi era-n chiloți și canalele lacrimale fără robinet. Și aveam biblioteca plină dar nu mă puteam concentra să citesc. Am citit-o atunci pe prințesa urbană și am plâns. M-am enervat cumva pe ea căci o urmăream constant – noi nici nu ne întalnisem- că trece așa, de la blogul ăla cool, la povești plictisitoare credeam eu – despre copii. Să vorbesc eu pe blog despre copii? Niciodată! Însă Ioana a fost singura care nu mi-a spus niciodata fraza care mă înspăimânta: felicitări, nu vei mai fi niciodată singură! Simțeam că sunt tot fată și femeie, nu mamă! Încetați să-mi spuneți asta, îmi venea să țip.

Ei, vezi în ce context spui: niciodată. Nu-l spune dacă nu ești în pielea ăluia care-o face…

Într-o zi, după ce-a adormit Tudor m-am lovit de calorifer când m-am ridicat din pat, apoi m-am lovit la cap în suporturile astea de pe perete și atunci m-a trăsnit și inspirația.

Cartea va fi în tiraj limitat, exact 200 de volume, după care nu doresc să reeditez. Va avea un preț măricel pentru că cei care m-au citit 8 ani nu se vor uita la asta, nu mai mult decat se uită la bon când ies din Kaufland. Am ales o copertă scumpă, tiraj limitat coperta frumoasă, măcar să scap de teama că mor și  îi las nimic lui Tudor! Cartea este un basm pentru adulți, pentru părinții singuri și este ceea ce eu aș fi citit când eram  gravidă și speriată în locuința aceea închiriată.

Singura carte pe care-o citeam când eram gravidă, era plină de umor: o reciteam pe Simona Catrina (Rip). Și apoi stăteam frate pe forumurile-n care majoritatea se crăcesc horror prin spitalele din România, nasc prematur, au complicații, le mor copiii și… Aveam o curiozitate bolnăvicioasă, sigur voi păți si eu ceva! Nu am pățit nimic.
Apropo, nu l-am citit niciodata pe Cărtărescu dar îmi place Liiceanu, l-am citit pe Dostoievski dar și pe Coelho, apoi, am dat pe scriitorii români contemporani și încerc să iau tot ce găsesc. Nu am citit destul!! Cred că o carte este bună dacă te vezi pe tine în anumite cadre și la final, mai ai un unghi din care privești anumite situații. Poate vrei motivaționale, poate ai nevoie de îndrumare pentru a fi un părinte bun, poate ești ministru și vrei să scrii corect (știți, pe mine ca blogger nu mă plătește nimeni, revizuiesc dar tot mai greșesc). Așa îmi aleg eu cărțile. În funcție de situația de viață.
Mi-aș dori mult de tot să vă placă ceea ce intră acum în tipar. 200 da? Nici mai mult nici mai puțin!
Va intra în tipar săptămâna viitoare. Am scris-o ca să am curaj să cred că valoarea omului nu stă nici în serviciu, nici in posesii materiale, nici în locurile-n care-si petrece vacanțele. Ci în dragostea pe care o poate oferi oricâte piedici i se pun!
Sper că vă place coperta. Am o femeie grafician de nota 10, pfuai ce bine sună, o am 🙂

Mulțumesc Ioana Chicet Macoveiciuc pentru descriere!

P S Cartea nu va putea fi cumpărata din librarii. Doar online de la mine sau de la editură (ceea ce ar creste mult costurile, caut inca cea mai buna modalitate de shipping, m-am gândit inclusiv să adaug modalitatea paypal pe blog pentru cele care sunt plecate din țară și le e mai ușor așa, în România se folosește puțin sau mi se pare mie?)

Eu cred că cei care-o vor avea și-o vor citi vor rămâne cu un sentiment nou, vor ști unde nu e chiar basm ci un strop de realitate, o să fie impresionați de pozele realizate după cele din arhiva personală. Nu cred că-i va plictisi, chiar nu! Îți place mult sau nu-ți place deloc dar nu te plictisesc. Iar în primele pagini afli despre mine lucruri pe care nu le-aș spune. Apoi trec la poveste.

Revin cu detalii. Și iarăși, nu mă pot abține să nu vă dau descrierea de pe pagina 2, deasupra casetei cu codul:

Hapi. Riverwoman este pseudonimul unei bloggerițe din Gherla, călătoare în Levant, aventurieră fără noroc, prietenă discretă, iubită cu năbădăi, iar de doi ani mamă singură a unui băiețel minunat. Știe să gătească basbusa și tajine, să taie frunze pentru sarmale, adoră voalurile și țesăturile arabe, proza scurtă și trandafirii galbeni. Când nu scrie basme cu piramide, ține un jurnal pe hapi.ro, ca o șaorma cu de toate: povești de viață, sfaturi pentru mămici și fete înamorate, consiliere de shopping și înfrumusețare cu acid hialuronic.

Crede până la capăt în Dumnezeu și mai crede că Dumnezeu i-a ales pruncul, sătul fiind de felul în care-și alegea ea relațiile.