Mama si tânărul pacient cu tenul mieriu. O iubire imposibilă

Nu demult, mama a stat internata câteva zile la Cluj pentru niște investigații. Mama e pacienta ideală. Norocoasă foc, săraca, cu sau fără pile ea prinde cele mai mari cozi la intersectii (-le din spital) hi hi. Plus
– Nu dă bani doamne feri, că i-am zis eu de acasă că ii jignește acu. Sigur sa nu încerc? Nope, mama, nu cumva sa faci asa ceva ca te si trimit acasă ăia. Da, bine da dacă nu le dau nici la asistente, nu se duc ele acasă și mă lasă pe mine singură? Nuuu, mama, că tu nimerești de obicei cu 8 în salon si unde-s secțiile numai cu 4 paturi, relax, nu rămâi singură! Gandeste pozitiv!

– Odată, la o alta internare, a scăpat o domniță de la psihiatrie si a intrat cumva la neuro. Acolo era mama, că o furnicau niște nervi periferici. Citea acatiste, bag sama, avusesem pilă că a nimerit numai cu două doamne în salon. Alea sforăiau, pastilate p-ascuns. Una era călugăriță, ba chiar stareță și la capul ei era o novice care-I cetea din cele sfinte. Da și când a intrat Ursula c-o păpușă-n mână, țopăind și sâsăind spre ele, au sărit cărțile-n sus iar pacientele într-o dungă, în dunga patului. Ursula s-a aruncat în patul mamei, mama de spaimă i-a smuls păpușa din mână și-a zvarlit-o către patul măicuței. Novicea a strigat Doamne și Păzește, stareța a uitat că-I sunt amorțite 5 pachete nervoase și-un plex brahial și-a dat cu crucea mare de lemn spre ușă. A răsunat ca si cum ar fi dat Greuceanu cu buzduganu. Femeia mare si agitată (era in faza maniacală dar nu voia să zdrobească pe nimeni) si-a luat avânt spre patu stareței să-și recupereze păpușa. Mama m-a sunat pe mine și mi-a spus că se teme c-a sărit cineva în patul ei. Eu eram ocupată si i-am zis stai linistita ca se mai întamplă. Pan la urmă, a venit asistenta, a luat-o pe Ursula de capot și a invitat-o afară. Apoi s-a intors cu tensiometru și ceva pastiluțe albe pentru tahicardie. Mama si stareta n-au vrut pastila alba, au zis că vor si ele ce-are doamna aia care n-a auzit nici paloșu-n ușă, că prea sforăie.

Cand e în spital, mama dă raportul zilnic, că vreau să știu cum se simte. Și ce trăsnai mai face.

Mă sună și acu în prima zi, veselă, că-I iau sange din 2 în 3 ore (un profil hematologic necesar) și că e coadă la ochi, la urechi, la dinți și la pașapoarte, c-așa i-a zis o colegă de suferință. Dar ceva amuzant, romantic, nu vezi in jur?

-O, ba da, m-am împrietenit cu-n domn, da e mai tanar.

-Horus mic, unde esti, hai că ne-aduce mami un bunic! Sunt tineri cărora le plac femeile mature. Mai cuget un pic: n-are pensie de… de-aia de care tu n-ai?? Cât de tânar
– Pai i-am spus că eu îs femeie serioasă, nu-mi trebuie pe cineva născut deodată cu fii-meu. Apoi a zis c-are 56. Tânăr!
– Da ce, te-a cerut de drăguță?

Mama oftează. Dă să plângă. Nici nu mă mai ascultă.

– Păi n-a apucat. E un părculeț aici. Am stat să-mi mănânc sandvișu, el a venit langă mine. Era frumusel si cam mov.
– Cum adică mov, era medic sau brancardier?
– Mov la piele. A zis că poa să stea langa mine? c-avem aceeași culoare. Mie mi-a ieșit branula de 3 ori, i-am zis.
– Și?
– Și eu i-am spus că-s serioasă, că poate să stea dar să nu mai vorbim de culoare. Că se lăsa cumva așa pe mine, desi eu mă tot trăgeam.

Mama-si trage acum nasul.
– Și??
– Și gata, s-a lăsat de tot, când să mă ridic de-acolo au tăbărât pe el patru asistente și l-au tras p-o targă, una-I ținea perfuzia, alta îl apăsa pe inimă, una-I băga un fier în gât.
– Ca-n titanic. Și tu plângi pentru că…?
– Păi pentru că el mi-a zis că simte că moare, nu că avem aceeasi culoare si era-n comă când mi-a alunecat pe umăr în jos si eu credeam că-I ceva pervers. (hohot de plans) Si-n loc să strig ceva, l-am lăsat să moară.
– E mort?
– Păi cand m-am dus în salon, el era pe-o targă cu picioarele în sus și o doamnă striga ca-i în sislolie.
– Asistolie?
– Îhîm. Stii, noi ne-am cunoscut de fapt dimineața la intersecții. A venit langa mine si-a spus că i s-a lipit ceva de inimă și cand l-am intrebat ce, a zis c-o placă mare de grăsime. Era slab ca paiul, m-am mutat pe alt scaun că nu știam de pe la ce secție vine. Acum imi amintesc că era lila. Săracu…

Dacă știam că moare, i-as fi spus că-i frumos, nu că-s io femeie serioasă.