Jocuri în casă, timp de calitate cu copilul de 2-3 ani care se plictisește repede

@Copilul meu e hiperkinetic.

Copilul meu nu stă o clipă locului.

Se plictiseste repede de orice jucărie (că ai căzut si tu în capcana de a-i cumpăra multe desi încă nu e interesat de unele și nici n-ai prea mulți bani).

Nu știu cum o să se descurce la grădi. El nu stă să facă ceva pur si simplu… Am văzut că alți copii…

Mă tem când văd că copilul meu nu se teme de nimic.

Și uite așa mă agitam eu în unele zile, ba o mai și certam pe mama că-l răsfață când eu sunt toată ziua la serviciu. Până când am înțeles că Tudor e reflecția mea, a stărilor mele, a neliniștilor și a zbuciumului de acum, a nesiguranței. Copilul meu e bine, eu nu sunt cum ar trebui să fiu. Eu vin obosită de la muncă și fac un efort să ieșim la plimbare în orașul ăsta spălăcit în care nu-i pot arăta nici măcar o cișmea decentă. Eu vin cu el acasă mai cătrănită că ne-am împiedicat de toate bordurile si șanțurile și că nici stalpii de iluminat nu functionează. Eu fac cumpărăturile când mama gătește, face curat și are grijă de el, sosesc eu mama-victimă. Și penală pe deasupra.

Dar nu despre mine-i vorba astăzi, dacă aveți prietene-mame cu copii care nu stau o clipă locului – că deh, care stă?, dacă credeți că numai al vostru-i desprins din Cireșarii și din poveștile lu Creangă deși-i așa micuț, iată câteva ponturi. Pentru zilele de toamnă-iarnă. Când, în apropierea sărbătorilor, te mai adie și vântul și-o menanlcolie și n-ai ieși și plouă bacovian. Orașul e o lacustră, se înserează repede, nu prea ai unde merge, locuiești într-un municipiu mic. Important e să îți aduni forțele si să îl atragi pe copil spre ceva atractiv. Și dacă stai cu el doar o jumătate de oră, redevino prunc și fii fericit!

 

Am mai observat că starea lui de permanentă agitatie are totusi un buton magic: chituț, hai să facem cutare lucru. Devine atent: mama Vrea să petrecem timp împreună. Oho, asta înseamnă că face si ea ce fac eu, nu doar stă acolo să se uite la mine, să-mi zică ce și cum. Interesant!

Și e interesant. Poate ai observat că în primul rând tu ești cel care învață. Cuvinte și imagini si lucruri noi pe care credeai că le stăpânești perfect. Pana vrei să-i explici ceva simplu. Cum face calul. Aaaaa, mi-e pe limbă. Nu mârâie, stai, ăăă, face așa cu copita si mai face… Nechează! Și copilul stă că doar ce-a face și se uită mirat de ai impresia că se întreabă: asta-i proastă de nu știe? Dar masina asta ce face? Ăăăă, amesteca nisip si apă și se numeste… ba nu, face beton, face… moaltăr, face… Dumnezeule mare mă dau bătută!  Hai să vă spun ce a prins la noi, ce nu-i place si ce putem să meșterim împreună.

Pentru că am crezut că trebuie să-l arunc inconstient într-o competitie de achiziții sociale și performanțe, am achiziționat jucării care nici nu-l interesează.

 

S-a săturat de ele după o zi. Erau exact acelea cu care credeam c-o să se joace singur. S-o crezi tu, maman! Așa că am dăruit până acum – de la biciclete pân la lego-uri și purcei gonflabili săltăreți. Iată cu ce nu se joacă. Mai păstrez primul element pentru perioadele în care-mi vine să cânt: sosește un prinț călare…

Se răstoarnă repede, vrea să facă turn numai pe covor și se enervează. Eu stau calmă ca musca-n borcan.

Asta a fost atractia sezonului. Două zile, pan le-a mestecat și-a văzut că le-a cam trecut termenul de garanție, plus că n-are apă la robinet. Nu-i bai, când pornea robinetul, ni se lipea și limba de cerul gurii de spaimă.

1. Ca să înveselim atmosfera, am făcut rost de pe emag de-un pom cu led-uri. Oricum, aveam nevoie noaptea pentru că vreau să văd cum doarme cu mâna si să-l pescuiesc de printre perne. Ne jucăm cu el în fiecare seară, e rezistent, îl împodobim cu diverse, ne antrenăm pentru braduțul artificial.

2. Se apropie Sărbătorile. Încearcă să-l atragi să te ajute să recondiționați vechile podoabe pentru pom. La noi functionează, deja am sters de praf beteala de cateva ori. Și am meșterit ornamente originale! A fost super amuzant!

3. Piramidele din lemn. O cutie în altă cutie, în altă formă, alte culori, cade piramida, nu cade? La noi a prins, și culmea, are încă răbdare cu ea și o cere des, pe cand, jucăriile noi le aruncă cât colo. Îi plac formele, cifrele? Fă combinatii (legale). Lui Tudor îi plac mult cifrele și formele. Hexa… ce?

Si piramidele au prețul lor… Am cumpărat numai din lemn. Cele din carton nu rezistă dacă sari pe ele. Și nici nu-s gustoase, intră printre dinți…

4. Musai, desenul. Nu, nu e voie să colorăm cu carioci pereții, sunt limite, nu rășpăluim dulapul cu-n creion ca să dezvoltăm creativitatea. Eu cred că copilul are nevoie de Dragoste și Limite, acele limite care înseamnă: ești în siguranță pentru că sunt aici să te ghidez, nu te las de capul tău, nu vreau să te las singur ca să nu te rănești asa încât să mă doară pe mine. Ah, nu înțelegi ce zic din cartea lui Dr Spock? Biiiine, hai să-ți arăt ce distractiv colorăm împreună pe-o saltea specială. Poți mâzgăli pe-aici!

Întai facem niște forme – cerc și penta, octo-patrat și mai învăț. Da uite, tu îmi spui ce să-i scriu lu Moșu, eu  îți fac un desen frumos. Fantoma? E o tanti care lucrează mult, n-o știi tu.

5. Magneții. Am cumpărat două cutii, ne jucăm mult cu ei si mă relaxează! La anul mai vreau să iau o cutie să facem un castel adevărat! Și sunt așa de rezistenți! Unde mai pui că mereu e loc de ceva nou.

6.  Puzzle pentru ștrumfii care n-au răbdare să croșetezi. Unu la mână, am descoperit că nu știu să fac puzzle. eeeeu, la imaginatia pe care-o am? M-am si enervat. Am lăsat la o parte cartoanele micuțe și extreeeem de grele și pentru mine și-am început cu de-astea mai mari. Mi-a plăcut și mie și lui. E prima dată când a avut chef să stea cu mine să facem puzzle și să nu mă cheme la altă activitate. 8 minute.

7 și 8 și 9 și despre cum îl atrag spre cărți.  Cum să-l atrag înspre cărți? Mie-mi sunt tare dragi și aș vrea să-i citesc povești dar el nu e pregătit. Aș vrea să citim împreună – să ne uităm la poze, aș vrea să nu le mai rupă, să stie și el că nu (doar) prețul e mare ci și valoarea.

Cartea răzuibilă

în care amândoi descoperim culori, forme și povești noi. Nu lasă murdărie, se curăță ușor și repede, nu e toxic nimic, iar dacă copilul nu vrea sau nu știe să foloseasca betisorul, poți să-i dai un bănut, o linguriță, poti improviza, poate poate o să-i placă. Te mai delectezi și tu! Bine, n-am spus că dacă are alea 10 minute de animație, cartea n-ar fi bună de scăunel.

O limbă străină pentru că pot

dar mami, uite ce face copilul acela! Șocirelul zice chiț! Zice șocirelul ce vrea, eu vorbesc în limba mea și am noroc că stă și se uită la imagini în timp ce-i comentez. Nu  cu poveste lungă. Propoziții scurte, clare, accentul pe desenele din carte.

Ne plac cărțile în care lipim abțibilduri

Așa că iau atunci când mai găsesc reduceri. Am observat că nu e atractivă oricare carte cu abțibilduri. De exemplu, dacă iau cu dinozauri, n-am decat să mi-i pun pe tricou. În schimb cele cu Mos Craciun și cu copii au succes. Cu Moșul în Ajun e mare distracție, comparăm deja din trei cărticele: unde-s sosetele cu cadouri pentru copii, pentru soricel, unde-s renii și anumite cadouri? Le-am lipit amestecat pe fiecare pagină, așa că acum ne jucăm un fel de găseste obiectul sau cine-l vede primul?

Te rog, hai la culcare! (NU VREAU!!)

Dar avem o carte pe care-o putem citi cu lanterna sub păturică! Nu îl interesează intriga, nici ce face fetita sau băiatul dar cum se pot vedea bastoanele alea, stelele, fulgii și ce-i cu suzeta asta, vreau s-apăs si eu, vreau săapas si eu!

O carte care cântă și vorbește și nu e chiar pentru bebeluși?

Hm, chiar îmi place pianul, apăs de multe ori pe el. Și am învățat repede că mai întai trebuie să activez butonul roșu, c-altfel pisica face ca trombonul, ca oamenii ăia mari care vorbesc uneori pe televizorul din camera bunicii. Nu e chiar ieftină o astfel de carte dar mă bucur că am achiziționat-o.

Sper că vă inspiră postarea și poate mai veniți și voi cu idei care-au functionat la pruncii voștri care n-ar sta o clipă locului! Ce vă mai jucați pe-acasă, de fapt, ce faceți ca să nu demolați nimic?