3 ani de cand mi-ai dat Viață, copile!

Te-am născut din dragoste necondiționată, acum trei ani

Hm. Si tu nici nu știi cum mă cheamă.

Hai să-ți povestesc scurt cum m-am replicat eu prin ADN-ul tău.

Pe străduța pietonală perfect încadrată de borduri și blocuri solide a câte cinci etaje, toate recondiționate și izolate, cu flori pe balcoane și zone verzi curate, călcam veselă și gravidă. Exact: veselă precum lupul care-i înghițise p-ăia trei iezi, de-a trebuit mai apoi s-apară parentingul modern, să schimbe povestea, să scoată iezii nedigerați și să pună pietricele colorate-n burta acționarului înfometat.

Împreună  cu mine era bărbatul înalt, atent și grizonat ce-mi căra coșarca de la Sabon. Pe care-o ghiftuisem cu body-uri mici și  splendide toate cusute de mână, căciulițe brodate și niște tampoane elegante care puteau fi ușor confundate cu niște bentițe. Părul îmi mirosea a caise iar aerul din jur a flori de cireș. Parcă natura se pregătea să-și reîmprospăteze corolele.

            Bărbatul deschise portbagajul, azvârli plăsoiul de firmă între câteva buchete de trandafiri proaspăt culeși apoi mă luă-n brațe sărutându-mi fruntea: o să fie bine draga mea, nu ți-e frică de naștere, nu-i așa?

– Nu darling, am susurat eu, zâmbind ca un șarpe boa.

Evident că sunasem înainte la toate ziarele locale, dar numai unul de la Cluj a vrut să publice stirea cu trusoul de 5000 euro. Le-am vorbit si despre nasi, urma să vină Veorica dar o sunasem într-un moment nepotrivit, mi-a spus că orice om îi e frică de o plângere penală pentru că autiștii au dezinformat UE… și m-am temut s-o mai chem.

Mă rog, a apărut în presă fix ce-am vrut eu, iar la spital m-a așteptat însuși primul… stai puțin, că e ziua ta si am gustat din spumantul mamei. Băutura nu-mi face bine, credeam că e suc.

A stai, asta  nu e povestea mea. Povestea mea e cu greu și cu iubire și cu ajutor si cu lacrimi și fără bani, povestea noastră e cu aventuri, e Viață!

Pășeam strâmb pe strada din micul oraș în care m-am născut. Sub picioarele umflate cât un cimpoi simțeam denivelarea pietrelor din drum. Compactarea se pierduse și-acum, cu stomacul la gură și cu burta spre imediata intersecție, vedeam zona și mai urâtă. Bordurile își pierduseră demult relieful și orice contur,  arătau ca lovite de fulger. Buruieni mici și mizere creșteau peste tot.

Oare mă epilasem? Blocurile gri, aceleași de pe când aveam 12 ani erau pe-alocuri izolate și arătau ca niște ghivece peticite cu lut colorat. Cu siguranță n-o să vin să locuiesc aici. Strada din zona rezidențială era plină de mașini parcate aiurea, unele fix în fața blocului. Îmi venea să m-așez în drum și să plâng dar nu voiam s-o sperii pe mama.

– Dă-mi tu geanta aia s-o duc eu!zice.

– Nu-i grea, e doar vată și hârtie iginenică. Mi-aduci restul mâine.

– Lasă-mă să vin cu tine, îngăimă mama. Ochii i se umplu de lacrimi.

– Calmează-te, fac eu pe brava. Doar mă internează. Ce vrei, să dormi pe hol?

Am deschis ușa taxiului, mi-am aruncat geanta, mi-am introdus burta pe bancheta din spate si căștile-n urechi si-am zis: mergem să nasc. Taximetristul si-a pus centura ca să nu leșine.

M-am uitat în urmă după mama. Nu plecase încă. Lacrimi de crocodil mi s-au prelins pe sub ochelarii de soare mari cât ochiurile de aragaz.

Oricum, o să mor pe masă. Sau ceva n-o să fie bine cu copilul.

…………..

În urmă cu 9 luni:

– lucram niciunde. Mă întorsesem din Germania si Hani m-a zburat de la firmă. Doar n-o să ții o femeie de 37 de ani care te si părăsește și rămâne gravidă instant, la o săptămână după despărțire, când tu ai trecut prin două războaie mondiale si-ai încercat 10 ani…

– locuiam în chirie, singură.

– eu și tatal tau am decis de comun acord ca nu ar merge relația între noi. Oamenii mari, uneori pur si simplu nu sunt compatibili.  Fără drame, fara pretenții, dar tu trebuie să stii că nicio clipă n-a gandit vreunul dintre noi ca tu să nu vii pe lume.

– Romania, nu mă mai obișnuiam… În plus mă luase interfonul pe dinainte si-am tras câteva înjurături spre cine nu trebuie. Câte ecografe, atatea procese în penal si civil ai răbdat tu. Și-n burtă si după ce mi te-au dat în brate.

– Ai o cohortă de îngerei de la bunica mea, care-a trecut fâl fâl Dincolo si mi-a trimis mie Viață.        

– Cand m-a chemat un amic (mulțumesc! Un înger) să fac turul secției în care aveam să nasc absolut gratuit, cu toate testele, am văzut doi bebelusi la neonato, i-am spus medicului – că-s aââât de frumoși. Era si mama lor acolo. Când am ieșit din salon, l-am întrebat în cât timp se dezumflă…

…………………..

După nouă luni, o echipă de trei medici,

vreo doi brancardieri, 3 asistente si 2 infirmiere, m-au îmbrăcat cu-n hălățel cu puchiței, m-au ciupit de coloană și apoi au început să tragă de mine. Ai stat tu într-o poziție mai amuzantă, ca să te răzbuni un pic c-am fpst eu cam tristă toată sarcina.

Când mi te-au dat să te pup, am simțit că devin mama. Până atunci, gandeam că poate-mi caută ceva printre mațe. Te-au dus la neonato, asa cum mi se părea si normal, n-am stat să mă miaun că eu vreau placente care pulsează.  A venit mama sus la mine, la ATI, si mi-a arătat o poză. Am crezut că îs eu când aveam oreion și apoi am adormit…

A doua zi, după ce noaptea le-am terorizat maxim pe asistente cu cererea de @ceva de durere, că știam eu cate ceva si voiam să fiu Fit, după ce făcusem deja 2-3 plimbări foarte scurte cu punga de urină si cu pampersii pe mine si perfuzoru, a doua zi asadar, eram ruptă de oboseală si durere dar veselă si urlătoare-n usa ATI: să vină cineva sa mă ducă în salon, că eu vreau la broscuț. V-ati ridicat singură? Da, n-am cerut atatea calmante doar pentru că-mi place mie să fiu mai amețită, da e bine să te mobilizezi repede si cu dureri așa mari, nu poți.

Pe cât de nepăsătoare si superfluuă eram înainte, acum, dacă mi-ar cere Dumnezeu să mă transform în Sisif, nu l-as refuza, i-as cere in schimb doar Viață aici, cât să te văd mare si aș mai negocia sănătate pentru toți trei. Si mai vreau înțelepciune să te cresc si să te îndrum.

Apoi, dragul meu, tu singur îți vei alege drumul si nicio datorie nu ai față de mine. Pentru că tu mi-ai dat viață, nu eu.

La multi ani T!

Orice suma, o ajuta pe Hapi sa ramana demna in fata Justitiei.Multumesc!