Aniversarea copilului poate fi o harababură nostimă chiar și-n izolare, acasă, cu trei persoane

De dimineață am postat copilul cu bunică cu tot în camera de joacă. Să-I umflu eu 5 baloane, să le agăț de grindă, să sară după ele, că e hiperactiv, hiperenergic, trifazic. Ca mă-sa.

– se strică pompa, folosită până acum cam un an! De-aia se strică, că mă grăbeam să le fac toate repede, să iasă povestea așa cum gândeam eu. Eh, în loc să dau la pompă, am umflat baloane de-alea tari până mi-au ieșit ochii din cap. Coloana sonoră: mai ai acolo, nu e gata?

Fug după tort.

Teoretic ar fi trebuit să fug la leru-I ler dar, o săptămână am tot încercat diverse prajituri. Măi, nu că nu erau bune, da cum să le pui în orașul ăsta supărat pe facebook? 😛 Tortul cu mere si caramel, zici că era pancovă cu carne răzuită. Tortul cu mascarpone, mi-a ieșit o lipie acolo, unsă cu unt si cu bonibon… Până am realizat că face trei ani și vreau să-I cântăm la mulți ani și să-l văd cum se bucură, c-acum aproape că i-au dat lacrimile de emotie. Și să-l las să mănânce un dulce yummy, cu ciocolata si cireșe si să sufle-n lumânări cât vrea el.

– dacă e despre mine ia să fug prin casă și să țiui până vă faceți voi ca melcu… caut repede activități, da repede, afară ploua, c-altfel pictam pe balcon. Și numa bine c-am luat ipsos. Si vase si linguri si mestecăm noi aluatu pentru oi, hipopotace-a ieșit, căluți. Oooo, așa de bine le-am scos din forme, încantare mare. Da când s-a trezit mama cu farfuriile si castronul turnate-n beton în chiuvetă, nu mi-a fost ușor.  Mi-am amintit de stalkerii de la Orange care nu vor să-mi închidă abonamentul desi e gata.

Am fugit pe holul scării să spăl cu clor, să dezinfectez, că urma să vin să pictăm oile si acum, cand treceam cu tava cu animale de gips prin bucătărie, parcă doi țipau si 3 vorbeau. E posibil să fi fost si televizorul deschis, dar foarte putin.

Pictură.

Aruncat la coș: în colacul de înot, mingile de pe pat, care bagă mai multe.

O partidă scurtă de popice, până n-a mai căzut nici-o popică ci tot raftul cu cărți, tămâie si numere. Zici că eram în Oracolul din Deplhi.

Somn 2 ore, cu poveste inventată despre ceasuri si numere, cum s-a întors cu spatele, n-am văzut cand a adormit, mi-am terminat povestea când s-a trezit.

Cadourile si atențiile online, partea cea mai tare, evident!

De la Alisa, din țara minunilor, a primit cel mai frumos ceas personalizat! Am facut ce-am făcut si l-am pus pe perete. De-ăla scandal după ce l-am pus! Să-l dăm jos de-acolo că el vrea cui în frigider, acolo, să-l punem! După 10 minute de poveste si explicații din fizica cuantică, eu am tras o gură din vinul lu mama, copilul a tras două guri din cafeaua mea (că am prostul obicei să-mi duc la serviciu in sticlă cupai de-ala) iar mama si-a tras în cap o pungă cu orez, de pe rafturile de sus că făcea tocană. Aveam și fond musical: Alexandra Usurelu – Ceva se întamplă cu noi…

Pe când să mă pregătesc psihic să liniștesc ce-avea să urmeze, se-așează sărbătoritu la cules boabe… 40 de minute. M-am pus un pic la scris. Când am terminat, mama mai trecuse pe lista de cumpărături 2 pungi de orez si una de fasole, să mai încercăm.

Familia stă aproape dar nu ne-am văzut-vizitat de când a fost prima ordonanță, așa că a venit  si cadoul online, dar m-am dus si eu echipată, să le las niște tort la ușă!

Vine nașa! Vorba vine. Săraca, după o lună de concediu plus autoizolare plus lucru de acasă, parchează 3 minute, eu cobor la 3 metri, ia trei pachete, trei măști și ochelarii, noroc că purta tot rochiță scurtă și am recunoscut-o după picioarele faine cocoțate pe tocuri. Nah, aici mi-a venit un pic să plâng că îmi e chiar dor de ea si, cu toate că se preconizează vremuri de extremătehnologie online,  what s app ul nu poate înlocui o îmbrățișare, de care aș fi avut atata nevoie!

Am plusat cu o plimbare de la bloc la bancomat, dacă tot am fost așa alintati – am luat și un câine după noi, că-l iubeste pe cel mic, e veșnic la dispoziție, s-a bucurat si el când am zis haaai. Ba l-am trecut si pe foaia de observație.

Seara ne apucăm să facem un dinosaur… dintr-un fel de mortar colorat. Mama si-a ascuns tpate portelanurile, că reușise să desprindă vasele din chiuvetă cu-n șpaclu… degeaba am chemat-o să facă și ea un nas, niște gheare, c-acum nu e gips e…  un fel de plastilină.

Ganduri înainte de somn:

În trei ani m-a asigurat grația divină că dacă împarți și dacă oferi cu inima, primești infinit mai mult, cum nici nu te aștepti. Nu doar bani. De la o persoană care se bucură când te vede si se oprește la 4 metri să vorbeasca cu tine, pana la omul care vine când nu știi să bati un cui. Până la mesajul care intră după ce te-ai întrebat în taină: Doamneee, oare ce o să fac acum?

Să aveți un uichend liniștit și nu uitati că fără umor e greu să trecem peste perioada aceasta. Dacă vă e greu să iertați, să uitați, să vă calmați, să suportați pe cineva, să nu mai fiți insistent când vedeți că cineva nu dorește să vă ofere ce ati crede că vi se cuvine, întrebati-vă:

De ce îmi fac asta mie și-mi pun atâta zbucium în inimă? Viața merge oricum înainte, mă ajută la ceva să fiu ticălos sau ticăloasă? Sau sunt doar eu cu Frica pe care o proiectez asupra celuilalt?

Orice suma, o ajuta pe Hapi sa ramana demna in fata Justitiei.Multumesc!