Vreau să am dreptul constitutional egal cu ceilalti cetateni, drept care mi s-a luat prin sentinta judecatoreasca!
(sursa foto https://www.romaniasociala.ro/conferinta-despre-mediere-in-contextul-programului-de-master-probatiune/ de la o intalnire a mediatorilorin contextul de master in probatiune. Sic! pentru @cazul meu)
În tara în care statul dă greș de în a-și proteja copii, la 30 de ani după ce ne-am împușcat dictatorul, fără proces, de Crăciun, vreau să-mi fie lăsată puțină demnitate să-mi cresc copilul.
Daca nu vreti sa va intristati acum, nu cititi, nu cititi azi…
„Din cei peste 57.000 de copii, abandonați, orfani sau victime ale abuzurilor, aflați în sistemul de protecție românesc, doar aproximativ 1,7% au fost adoptați în 2018.“
https://romania.europalibera.org/a/copiii-statului-copiii-nim%C4%83nui-de-ce-nu-prea-adopt%C4%83-rom%C3%A2nii-copii-%C8%99i-sunt-blocate-adop%C8%9Biile-interna%C8%9Bionale/29997422.html
6.000 de copii, două treimi dintre cei plasaţi în centrele sociale din România au fost trataţi abuziv cu neuroleptice şi medicamente psihotrope. Sedativele administrate erau menite să-i liniştească sau să-i adoarmă. Datele oficiale au fost obţinute de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) de la direcţiile de protecţie socială din ţară. Un sfert dintre copiii aflaţi „sub ocrotirea Guvernului” au fost internaţi în spitale de psihiatrie.
„Eram un copil mai energic și asta nu le plăcea, așa că au început să-mi dea medicamente neuroleptice care mă moleșeau și mă adormeau. Le-am luat de la 9 la 13 ani, până mi-au zis ceilalți copii că eu nu am nicio boală și că n-ar trebui să le mai iau“
https://www.vice.com/ro/article/7xg7ng/viata-copiilor-din-orfelinatele-din-romania
În tara in care ne trimitem pedofilii să presteze munca in folosul comunitatii – in gradinite- înteleg ca eu sunt un caz normal – unic în țara in ambele procese- prin care Justitia împarte dreptatea. Pana la urma, tot zecile de mii de euro au întaietate.
În țara în care ne condamnăm la inchisoare medici Buni, aparati de sute de colegi si organizatii – că da, sunt si medici răi care furau rinichi, stim – vreau să mi se recunoasca dreptul la demnitate și să primeze drepturile minorului aflat Doar în grija mea Numai pentru ca nu-mi permit un proces prin care să arat ce mi s-aîntamplat nu inseamna ca eu nu am fost lezata, umilita, atrasa in cursa, batjocorita, ca nu mi s-au pus in carca scenarii, fantezii, dupa care s-au dat efectiv sentinte care-mi vor afecta toata viata mie si familiei! Contez, exist, sunt aici, ce trebuie să fac ca să mă vedeti si să se sesizeze un factor decizional: am sau nu am dreptul de a vorbi ce simt, ce-am trait, ce mi s-a intamplat? E musai sa platesc avocat, să devin o procesomană? Dar nu am bani iar timpul pentru copil mi-l luati voi, STATUL ROMAN!
În țara in care alt cadru medical – al carei proces inca se judeca, e lasata sa profeseze desi si-a UCIS copilul, fapta s-a descoperit dupa ani de zile!!!! (nu stiti cazul? Va dau link dar totul se poate gasi acum cu google) Voi o condamnati pe Adela Golea? Stiti ce-i faceti acestei femei, dupa atatia ani de cariera? O ucideti, o macerati spiritual, eu stiu ce-a insemnat cand a spus ceva de genul: ce mai conteaza daca am dosar penal? Și s-a retras… Nu o umiliți, respectul și aprecierea colegilor dansei nu i-l puteti lua. Pentru ca dânsa chiar a facut ceva în sistemul de sanatate iar la UPU nu e usor. Dar am inteles că a supărat politistii. Si nu e bine să te pui cu politisti supărati, nu-i asa?
În tara in care Monica Iacob Ritzi a stat cam 3 ani la închisoare pentru abuz în serviciu iar altii s-au dezincriminat lejer si doar si-au portat banii, în tara asta în care copiii și sotul au asteptat-o si ea, cu boala hematologica (parca) a efectuat asa o pedeapsa, eu nu sunt mandra ca sunt romanca. Nu sunt nici surprinsa ca sunt condamnata. Nici ca mi se cer zeci de mii de euro daune morale – fara probe, zeci de mii de euro, salariul persoanei vatamate pe un an!! În țara asta repet, imi cer dreptul să scriu pentru că am plecat capul si am fost supusă – ca aceasta femeie demna care-a iesit din inchisoare si pe care ati taiat-o ca pe un miel de paste – în țara asta, daca eram o panaramăcu tupeu, nu ajungeam aici! Pentru că pe cei grei si cu spate (inca) bun ii vaz zburdand relativ fericiti printre infractiuni!
Din țara asta în care mă supuneti la o tortura psihologica de ani de zile, dinainte de-a sti ca voi avea un copil (multumesc Cerului c-am rezistat amandoi!), sper să plec într-o zi. Sper ca ai vostri copii, frati, surori, parinți, să nu treacă prin așa ceva niciodata. Sau daca trec, sa-i sprijiniti pentru ca tortura psihologica, picatura chinezeasca, ruleta ruseasca sunt mult, muuuult mai grele ca un pumn, o palma, o bataie. Pumn-palma-bataie. Agresiuni la care eu nu m-am dedat niciodata!
Repet: sunt condamnata la un an de inchisoare, la umilinta pe care ti-o aduce probatiunea – banii de drum, stat departe de Tudor, nu m-a intrebat nimeni cu cine il las in orasul fara creșă- 5000 euro daune morale, 2000 cheltuieli judiciare, pentru ca am injurat si am prins de fular o avocata cu influența în PSD, dupa ce doamna, m-a agresat verbal de la bară, în timp ce pleda iar eu nu eram implicata sub nicio forma in procesul cu pricina (proba neacceptata ca doar a spus ca asa trebuia, sa arate ca in filmele americane – asta e ilustrare facuta de mine, figura de stil- , sa determine daca n-am fost eu translator, auzi). Dansa s-a comportat mereu in toate instantele de judecata si in fata oricarui judecator ca si cum ar fi fost la dansa acasa. Ca si cum ai sti dinainte ca e terenul tau de fotbal și ca absolut nimic din ce faci sau spui nu-ti va aduce vreo neplacere pentru ca nimeni nu indrazneste sa te contrazica si zarurile sunt deja aruncate!
In al doilea proces sunt obligata nu numai sa sterg tot ce spun, simt, cred, am trait pe pielea mea, am dovezi, poze, dar sa si platesc alti 15 000 euro in solidar cu un om care nu mai vorbeste cu mine de când am decis să fiu… mamă singură! În al doilea proces sunt pur si simplu strivită pentru că nu am timp să fac un RMN darmite bani si timp sa deschid procese ca sa ma apar!
Identificati va rog nevoile reale de Sarbatori, cand doriti să fiti mai buni – ca eu si voi stim ca asta se întampla deja mult prea rar în tara în care… ne uram unii pe altii si ne dorim răul. Nu mai iertăm, nu mai stam la discuții, nu ne mai pasă de animale, de copii, de batrani. In schimb folosim cuvinte precum: adapost evacuat, rahat care nu e strans (lasa ca deratizam cu otrava mai bine, ce daca nu e Bio), copii necrescuti (dar de stresul si problema familiei, de nevoile de baza nu intreaba nimeni) sau: vor pensii mari si toata ziua se plimba cu autobusul. Intr-adevar, e o rusine aici. Pensionarii europeni stau in vacanțe și la cure de ingrijire a sanatatii, a problemelor care iminent apar odata cu varsta.
Întrebarea ar fi: de care categorie sociala nu ne batem joc?
Nu am putut scrie altceva. În 20 decembrie aveam iar probatiune si am reusit sa o mut pe marti – cu cateva zile înainte de aceste evenimente sunt bună de… nimic.
