Veața satului și cocoșu bată-l vina

Mă trezesc dimineață-n furoul meu sexy cu aspect de combinezon creponat și pentru a nuștiucâta oară mă-ndrept spre bucătărie să tai eticheta cu Victoria z Sicret. Trec languros ca o langoșă cu smântână pe lângă geamul termopan cu doua camere în loc de trei. Aud vecinul de vizavi cum își scuipă amigdalele și mai aud cocoșul. Cocoșul. Cu ăsta am o problemă.

De trei zile-ncoace, copilul tresare la primul cântec al unui cocoș împintenat. Ora 3. La ora 4 Cucuriguuuu. Pun lullaby lap dance combinat cu Mozart pentru copii și mă lepăd de cocoș. Dar la 6 nu mai am nici-o șansă. Cântă toți cocoșii din oraș, cântă și bebelușu cu intonație. Cuiguuuuu. Un simbol al virilității masculine geme undeva-ntr-o baie. Ciupilesc cocoșu în mintea mea și uit de etichetă, ia să-mi fac un selfie.

Ioana iz filing just fine.
Sau
Ioana iz filing blessed. Coroniță.

Bag p… în el cocoș. Dacă nu-mi izolez pân la toană mă trezește câinele lu Bălu. P-ăla zici că-l taie, îl sugrumă cu coada, îi scoate dinți, face experimente pe el. Pe lătratul cățelului mă trezeam și la bunici, da ăsta e monstru din Lockness injectat cu opiacee. Face ca dinozaurii. Mă rog. Așa se aude, poate că e un cățel cuminte care bea apă. Lipa-lipa.

După selfie mă trezește cafeaua și mirosul care vine dinspre pampers pants. Noroc cu zâmbetu ăla cu doi dinți. Îmi fac un duș și-mi admir pielea mirosind a lavandă, vai ce frumoase riduri, cărări, uite, toate-s semne c-am trăit. Sunt mândră de mine, pot orice. De exemplu să uit în legende partea cu dușu și lavanda, mă spăl sub braț la chiuvetă, mă piepten cu un paloș fermecat sau cu peria de haine, orice pică la îndemana, îmi vine să vărs de la pasta petrini care-i în peria mea de dinți.

După ce c-am trecut prin toate căcaturile și mi-am învățat una lecțion alături de fostul bou, să mă mai iubesc și vacă slabă și cu riduri? Iubească-se restu din oraș și de pe facebuc, naturalele, eu mai stau o lună și apoi, dacă nu mor (se pare că nu mori când vrei, tre să suferi întâi sub nasu tuturor), la Artis3 sunt, pe divan, cetind despre mezotarapia cu piure de corcodușe.
Sau oi fi între rafturile Nestle…

Fericită, pregătesc laptele în vastul apartament de 70 mp. Îmi aranjez țâțele-n primu tricou care-mi cade-n cap când deschid dulapul. Schimb bebelușul. Apropo de baby pants, schimbatul unui copil de un an e ca și cum ai căuta o meduză-n fund. Nu știi dacă meduza are unul da-l cauți, crema e peste tot, transpiri, te furnică, îți amintești și Secretul Victoriei. Vrei să suni pe cineva, pe oricine să i-l spui (secretu) da nu poți vorbi cu nimeni. Pe cât de cuminte e mănce-l mama, pe-atât se pune pe urlat cânt ai căscat gura spre telefon. Dup-aia tace și mănâncă fulgi de ovăz de pe jos.

Fulgii. Au rămas de aseară când m-am trezit eu ruptă de foame și am f… fentat o trântă pe jucăriile alea cu colțuri, de mi-am rugat moartea și-am împrăștiat ovăzul cu lapte de soia până în geanta mamei.

Mama săraca. A găsit fulgi de ovăz a doua zi, într-un portmoneu, la brahiterapie, da nu i s-a părut amuzant. Numa asta-mi lipsea -iconiță cu un pumn și-o cruce zice ea.

În sfârșit, Clasic familly.

Privesc panorama orașului, fresca reprezentativă a societății moderne, sute de ciori se fâlfâie n apropiere-n parcul tăcut, plin cu castani. Păsărele necunoscute zboară-n juru-mi iar doă cămeși de noapte mă privesc din geam. Or fi zburat de la vecini. Aici e normal.

Mă uit în jos să văd și femeile goale pe caldarâm. Lipsesc.

Undeva se conturează două biserici.

Cocoșu. Cocoșu-mi întrerupe toate gândurile. Intru pe Veața Satului și postez un anunț: cumpăr cocoș. Viu, crescut la oraș, bio, preferabil să-l văd înainte de achiziție. Plătesc cash.

Apoi șterg. Sună ciudat să spun aici că plătesc caș.

Va urma