Turtele dulci și primele teste de Crăciun

Nu știu de ce, m-a tot întrebat copilul dacă mă pricep să fac turtă dulce și cu ornamente, cu puchiței, cu biluțe și dacă o să-i fac de Crăciun. Am zis că poate o fi avut atelier de gătit la grădi, că eu nu știu neapărat ce face el acolo dar mă bucur că merge, vine și mai testăm și noi toate maladiile specifice, de la Robert Koch încoace.

Da nu despre asta-i vorba, bine-i că bunica-i o supraviețuitoare, ea face boala cam la 3 săptămâni după noi. Perioadele de incubație s-au schimbat ca la delfin, cred că de la cele 12 vaccinuri. Bun, înveți multe și ca mamă de copil de grădiniță – mergînd p-antâia.

Așa că aseară mergem să vedem luminițele și cu ocazia asta, o întreb  pe prietena mea – care-a făcut niște turte dulci Perrrrfecte când a fost Kint la ea – rețeta. Oh, e simplă. Bun, zic, mergem să luăm ingredientele întâi, la Profi. În timpul ăsta c-o mână-i aruncam hainele din umeraș, cu alta scoteam din frigider untul și ce mai aveam, apoi am pus făina în frigider, dar asta e vax albina.

Nu am luat eu ingredientele numai așa, la prima strigare, am licitat mai sus, pe bucătăria Jamillei. Și înainte să iesim mi-am bulbucat ochii ca păstăile la robotul ăla al ei care le mixează pe toate și mă așteptam acu să sară singure-n tavă. Perfecte! Așa o să-mi iasă și mie.

În fond copilul, cînd l-am @făcut, nu știa că eu coc doar clătite, c-altfel se încarna în ceva trib de nomazi care gătesc la ceaun, că de foame-i bun. Nu pofticios ci mâncăcios. Așa c-am zis că știu să fac și turtă dulce și lasagna și coq ou vin colindătorii cum veneau odată. Ce? Important e cum sună. Uneori gătesc și cordon bleu cu pufuleți crocanți iar ciupercile și prazul le călesc dumnezeiește.

• Numai că n-am timp așa că trebuie să mâncăm simplul gulaș de vită a la Bunica, am dat eu din umeri atunci și bunica n-a mai gătit două zile când m-a auzit, de-am ținut-o numai pe comenzi la Mirion și Escape my love. Noh bun.

Nu am stat mult la luminițe, că din cauză de mamă singură, toti bărbații care plimbau rechini d-ăștia mici, i-au luat sub braț și au fugit de frica nevestelor, așa că tristă și trist că n-are cu cine se juca, ne-am luat de mână și-am venit să gătim.

• Ai pus totul la temperatura camerei, așa cum zice doamna din rețetă?
• Da, măi, inclusiv… pe ce am stat în parc? Mă întreb eu pe mine.
• Pe nimic, rezemată de un trunchi, îți aranjai părul.
• Jenant! Pufăi eu, ridicându-mă de pe scaunul pe care pusesem pachetul de unt. Eu le scot din frigider dar nu e o regulă să ajungă direct pe masă.
• Oupsy! Mama, mai ai alt unt?
• Da ăsta ce-are? Că au ieșit doar vreo 50 de grame. Completăm.

Ne schimbăm, ne spălăm, ne pieptănăm, ne recunoaștem obosiți amândoi, fiecare de la altceva

Mă întreabă unde-am învățat să gătesc turtă dulce.

Îi povestesc că la buna pe lespede, când eram în vacanță și-mi era foame, încingeam plita, amestecam ingrediente și le coceam. Dacă nu mă trimitea bunicu după 4 brațe de lemne în spatele casei, însemna că-mi ieșise rețeta – nu se legase turta de lespede și nu făcusem fum d-ăla negru puțicios, să „tușască” perdelele bunicii.

• Credeam că de pe internet, zice copilul dezinvolt.
• Nu dragă, sunt pasionată de bucătăria franțuzească, libaneză și poți să spui asta și la grădiniță. Ultima dată când am făcut lipii singură într-un Riad, era să dau foc la chicinetă, noroc de la Alah că s-a înnegrit numai argintăria.

În timp ce puneam ingredientele pe masă și ouăle pe covor- masa e de vină, nu eu – o întrebam pe amica mea, care-i de alt rit, dacă are veșminte de pastor.

• Sunt născută așa. Nu eu țin predicile. Nu propovăduiesc nimic. Ce pastor?
• Păăăăi, mă gândeam la niște haine pe care nu le mai porți tu sau frate-tu. Așa, ca o mantie maro..
• Auzi, nu suntem masoni. Și apoi, din ce-am înțeles fii-tu-i cioban, nu popă. Wake up and smile.

Am zâmbit. Bine că nu-i Maica Precistă sau Pruncu că trebuia să merg la manastire după veșminte (așa tre să le cumpăr, lucky me!)  și-apoi despre ciobani mai am și eu știință din tinerețile mele.

• La ce te gândești? Mă întreabă Kint cu tava cu forme de turtă dulce-n mînă (nu scap de turta asta cum n-am scăpat două săptămîni de herpangină).
• La… sceneta ta de Crăciun, la hainele frumoase în care vei leșina de cald, la… ești ciobănaș.
• Oky! Și cine-i oaia? …

(va urma)