Omleta din ouă de broască țestoasă…

Ies cu traista elegantă de la Mango – din Auchan.

Am primit-o cadou în urmă cu vreo 4 ani și tot bine arată. Îndes în ea brânza, tetinele, fructele, puloverul și bundița, o mașinuță, o cutie pliabilă pentru medicamentele din casă și alte lucruri (nu neapărat) necesare. Pe care în Kaufland sau Lidl nu le găsesc ori sunt mai scumpe. M-am obișnuit cu Auchan.
Ciocolata cu stevie, bomboane și napolitane sugar free, le pun în gentuță.
Da cu broasca n-am ce face. Doamne, ce-o să se bucure de broască! Mai întâi am făcut o tură cu ea pe la raionul de copii. Ăștia care se duc la școală și pierdeau vremea pe-acolo au eliberat zona când m-au văzut. Aveam și tocuri.

Mi-a plăcut de ea. De pliat n-o prea puteam plia așa că am dus-o-n mână. Mă grăbeam și Iulius era ticsit de lume. Mă întreb dacă au lăsat toți rechizitele pe ultima zi și-acum au venit cu 2-3 copii să radă tot? Îi cam detest. Tatiiii pot s-o deschid asta? Da mamiiii, ia uite, a căzut raftu. Bine Ani, lasă că le aranjează o tanti că n-ai vrut. Astăzi categoric nu-mi plac toți copiii din Cluj. Urâți-mă. Îmi păstrez energia pentru când o să facă și al meu la fel.

Ies cumva din mușuroi și când iau curba la Swarovski, îmi mut plasa pe-un umăr și broasca în cealaltă mână. Când îi crăp un mâner în cap tânărului negricios, mă blochez. Omul sare mai sus ca orice amfibian, țipă și întinde mâna spre mine. Sar și eu un metru-n spate că am impresia că vrea să mă peticească. Zic într-una: mă scuzați, v-am lovit rău?
Ăla vorbește-n alte limbi.
E însoțit de-o femeie de vreo 60 de ani, poate bună-sa, încearcă să-l calmeze.

– Numa l-ați atins doamnă da e orb, nu vede, vedeți?
Rămân uimită. Cum să văd? Are ochelari fumurii, merge singur, nu are baston iar eu n-am vrut să-l lovesc cu broasca.
Asta-l tot cuprinde și-i spune ceva jumate-n spaniolă, jumatea rdeleneste.
Tânărul gesticulează nervos în direcția mea, ce dracu i-o fi spus aia și cum să-i zic la broasca în spaniolă?
Trec pe engleză: du iu spic inglish? I have a turtle… (Mai bine n-ai putut formula? Îl doare p-ăsta-n kur că tu aio broască)
Forfotă și criză: ăla nu pricepe engleză și asta caută pe google cuvântul broasca. Omul e convins că l-am lovit intenționat pentru că e negru. Nu voia să mă atingă doar să se apere că s-a speriat.
Losiento senior, aproape că strig.
Da strigă și iubita lui (cred că de-aia era el mai nervos) ceva despre rană.
Sunt obosită, o fi el negru și orb da nu văd nicio rană, îi spun doamnei că exagerează. Da ea arată mereu spre țestoasa mea de 50 de lei și repetă: rana!
Îmi vine s-o bat. Doamnă, ce rană, abia l-am atins.
Că nu se umblă așa cu broasca, zice ea.
Caut și eu pe google. Rana i se spune la racateț în spaniola, aha… dar acum se enervează băbăiatu. Că fac solo por diversion, că nu e frumos, că puteam inventa amandouă ceva mai real, că el știe că e într-un mal și l-am lovit cu mâna sau cu dracu știe ce, nu c-o broască…

Eram Riverwoman de-a dreptul, ca în primele ore la volanul mașinii. Mi se oprise și mintea-n loc, pur și simplu. Dacă m-aș fi concentrat, puteam să-i explic ce-i cu Rana și cu Bebe care asteaptă jucăria și cu înghesuiala. Lo siento, lo siento plus turtle plus Schildkröte zum spielen era tot ce mai știam în alte limbi. Pe când să-mi iau rămas bun, asta-l trăsese de jachetă în magazin, la Swarovski. Deja logodnicul iubit agresat de broască într-un mall pipăia o păsărică pentru decor și pentru defrișarea cardului spaniol. A naibii pereche.

Îmi cumpăr un pachet de țigări și trag cu sete doua fumuri în față la Starbucks. Coadă înăuntru de zici că se dau ouă de broasca testoasă – la preț de Mocacinno. Stau acolo amețită cu broasca-n mână și umărul roșu de greutatea plasei. Nu-mi vine să cred că a fost real. Pân la urmă ei au intrat în Rana nu eu. Bine că nu i-am scos ochii ăluia. Arunc țigările și fug la bus.

Pe dreum mă întreb de ce se duc toți la cumpărături în ultima zi dinaintea unui eveniment important. Oare nu știu că și alții gândesc ca ei? Merg în ultima zi că e mai puțină lume, că majoritatea iau dinainte tocmai ca să evite aglomeratia. Așa e și de Paste și de Crăciun.

În bus, lume serioasă. Cu bagaje, coșergi, copii, fețe triste. Se grăbesc toți, m-aștept să sară pe geamul cu ieșirea de urgență, nu tot acolo ajung? Nu-și vorbesc, nu râd, se uită de jur împrejur ca bufnițele noaptea. Măcar cel agresat la mall, orb era și avea expresiviate. Rana, auzi.

Încerc să mă relaxez. Ajut o babuță să își aseze carja. Îmi dau drumul pe telefon la un film online. Dar pana caut căstileo pereche de buci și o palmă care o lovește p-o fetiță anime trezește interesul părții din spate al întregului autobus. Veziserialeonline, altădată îmi aratați râme și burți și cepe tăiate, acu nu-i destul că…

Închid repede, m-am săturat de atâta atenție.

Oșciii, oșchii, oi oi oi! Să sar pe geam nu alta.

Am atins un buton și broscoiul meu l-a făcut și pe șofer să întoarcă capul, gâtul, umerii și scaunul. Niciun telefon nu sună așa. Îmi pare rău c-am aruncat țigările.

Copilul s-a jucat o oră cu broasca. Cum să-i pun nume, cum? RANA?